Contrar tuturor parerilor, pepiniera pentru departamentul de creatie dintr-o agentie de publicitate nu ar trebui sa provina din absolventii de litere, regie sau arte frumoase. Mai repede de la ASE, psihologie, politologie sau de oriunde altundeva unde nu exista o conexiune directa cu arta.
De ce?
Pentru ca publicitatea inseamna cu precadere "sales". A vinde. Este o stiinta eminamente mercantila. Arta nu e. Mi-au trebuit ceva ani sa realizez asta.
Nu cred sa fi cunoscut om de la creatie care sa nu traiasca (unii, o vreme; altii, permanent) cu iluzia asta. De asta avem festivaluri, de asta avem ghosturi, de asta nu prea am construit in 15 ani Branduri, de asta facem campanii copiate dupa bancuri, de asta premiem proslavirea mitocaniei si a prostului gust. Intr-un Lurzer Archive de pe la inceputul anului era publicata o campanie de print romaneasca iar explicatia suna: "campaign (...) alluding to the love of kitsch shared by Romanians". Imaginati-va ce crede oricine din lumea asta despre noi: ca suntem o tara indragostita de kitsch!
O tara a prostului gust, care, pe langa multe tinichele pe care si le-a tot pus de coada de-a lungul anilor, nu e in stare nici sa gaseasca alte argumente pertinente de vanzare decat unele legate de kitsch! Sau poate ca asta e trendul care ne defineste ca natie in ultima vreme? Asta sa fie oare culoarea locala generala, ca intr-o copie proasta a unui film de Kusturica, pe care noi o acceptam tacit si ne si falim cu ea? Eu, personal, nu o sa cred treaba asta niciodata. Si nici nu o sa cred ca suntem o tara intreaga care traieste intr-o mare basculanta de nisip si se distreaza aruncand popi de la balcon!
Asta e "cultura" pe care noi ca publicitari o propagam, speculand la niveluri joase lucruri trecatoare si construind Branduri bazate pe argumente de vanzare de moment. Ne putem considera artisti? E amuzant ca, in Romania ultimilor 5 ani, apar o groaza de campanii scurte doar primavara, inainte de Ad'Or, replici mai toate ale unor clisee de acum deja cunoscute.
Publicitatea si motivatia ei sunt de cele mai multe ori gresit intelese. Pentru ca, de cele mai multe ori, motivatia pe care noi o dam provine din frustrari.
Cati dintre noi nu si-ar fi dorit sa urmeze o cariera "artistica"? Sa scrie, sa picteze, sa faca filme, fotografie? Dar oare nu mureau de foame cu asta in Romania? Ba da. Si atunci au ales pactul cu publicitatea.
Am avut un coleg odata, pe numele lui Cosmin Gradinaru. Un om cu vadite inclinatii artistice: designer, pictor, fotograf. Dupa ce a plecat de la Violet, a mai stat aproximativ un an in publicitate dupa care si-a bagat picioarele si s-a reapucat de arta. Chiar cu succes. Expune in Europa. Lucrarile lui sunt cumparate pe bani buni. Bravo! A avut tupeu. Cati dintre noi, cei ramasi aici, sa-si prostitueze visele, ar mai face asta?
Putini.
