Predictibilitatea pare a fi cuvântul de ordine pentru organizatorii de evenimente anul acesta, asta pentru că oamenii nu mai sunt siguri de biletele pe care le cumpără, mai ales când restricțiile se pot schimba de la o săptămână la asta. 2021 e primul an în care festivalul clujean Jazz in the park va introduce bilete pentru publicul său, după șapte ediții în care oamenii erau învățați să asiste la concertele din Parcul Central la liber. Alin Vaida, directorul executiv al festivalului, ne-a povestit despre schimbările prin care a trecut festul în ultimii ani, care mai e statutul jazz-ului în 2021 și cum vede el accesul la muzică, dincolo de sintagme de genul, cultura se plătește.
E chiar interesant ce se întâmplă. Poate că nu a crescut numărul oamenilor care zic că preferă jazzul, dar a crescut numărul oamenilor care ascultă formații de jazz, indiferent ce preferă ca gen muzical.
Alin spune că eventurile pentru tineri merg totuși cel mai bine, iar în cazul Jazz in the park, o concluzie va putea fi trasă abia după terminarea ediției 2021, care se va desfășura între 2 și 5 septembrie la Cluj.
Ce are special ediția din 2021
Ediția are un lineup curajos și multă determinare în spate. Cele mai importante schimbări de raportat ar fi că nu mai suntem în Parcul Central, așa cum am fost șapte ani la rând, și că unele din activitățile noastre sunt pe bilete.
Ne-a fost clar încă de la debutul pandemiei că, până nu vor fi eliminate complet restricțiile, ne va fi greu să revenim la evenimentul cu care ne-am obișnuit publicul. În condiții normale, Jazz in the Park e un eveniment neîngrădit și cu acces liber, din dorința de a fi alături de întreaga comunitate clujeană, dar în această perioadă nu putem să facem evenimente neîngrădite. Însă, decât să punem garduri în jurul Parcului Central, am preferat să ne mutăm de acolo temporar.
Iar legat de bilete, pe de o parte, avem nevoie de acei bani din bilete, fiindcă avem o capacitate mai mică de finanțare, iar pe de altă parte, cumpărarea unui bilet înseamnă o responsabilitate asumată de către participant că vine pe unul din acele locuri limitate.
De-a lungul timpului, am mai avut două ediții delicate ale festivalului: prima, când trebuia să facem „proof of concept”, respectiv a VII-a, din 2019, când veneam după un an prost, în care ne-a plouat și continuarea proiectului depindea de o ediție de succes. Ei bine, atunci am luat premiul European Best Small Festival.
Ediția aceasta o simt având o încărcătură mai mare decât cele două anterior menționate. Suntem foarte determinați să reușim ceva bun.
Jazz in the park 2021 într-un cuvânt
Ambițioasă.
Ce trebuie să vedem neapărat
Lineupul nostru a fost întotdeauna variat, din dorința de a face dezvoltare de audiență și de a da șansa publicului să asculte o muzică cu care nu a mai interacționat niciodată. Aș zice că și lineupul acesta e în același spirit, chiar dacă regulile jocului s-au schimbat puțin. Tot ce am adus anul acesta în festival merită văzut neapărat, însă, pe o notă personală, eu abia aștept Fatoumata, JazzyBIT cu album nou, Hania Rani, Mörk, Rotem Sivan, José James… Ce tot vorbim aici? Toți sunt excelenți.
Festivalurile, hub-uri de distracție și activități conexe
Festivalurile în sine sunt ca un microunivers, o microcomunitate funcțională temporar. Chiar dacă ai o temă artistică, trebuie să-ți imaginezi tot ce vrei să trăiască publicul tău. Ca și conținut, noi mereu am pus accent pe aprofundarea muzicii, iar partenerii noștri au adus multă distracție. Anul acesta, însă, ne jucăm și cu locurile în care ne-am mutat.
În Parcul Etnografic avem tururi interactive, o piață, restaurante care gătesc în aer liber, zone de relaxare, expoziții de artă și multe scene tematice. În Iulius Parc avem, pe lângă activări amuzante de la parteneri și activități pentru copii, și un setup gândit pentru ascultat muzică. În Campusul USAMV facem o piață artizanală, cu mâncare, legume, fructe, artizanți, creatori de modă, târguri de viniluri și multe altele. Oricine, de la cei mici și cei mari, are ce face la noi. Cât despre mesajul activităților, ele trebuie să fie legate de misiunea festivalului și de ce își dorește el să exprime. Purtăm responsabilitatea conținutului când facem un festival.
DJ & artiști din zone complementare
Jazzul a evoluat foarte mult în ultimii 70 de ani. A influențat mai toate genurile muzicale și a fost la rândul său influențat. Ca să cânți jazz, trebuie să fii un etnic bun și să iubești muzica. Era normal că lucrurile vor evolua și se vor schimba, față de imaginea clasică pe care noi o avem despre jazz.
Prin modul nostru de selecție a artiștilor, vrem să creăm o comunitate integrată, în care toți se acceptă unii pe alții și își înțeleg pasiunile. Poți să vii la Jazz in the Park convins de un DJ și să descoperi doi artiști live excelenți, care să-ți schimbe viața. Poți să vii la Jazz in the Park pentru anumiți artiști și să descoperi că nu e rău nici să fie cineva care face mixuri din jazz.
Jazz in the Park e un festival despre comunitate. E foarte important pentru noi ca fiecare persoană, indiferent de preferințe și de modul de a fi, să-și găsească locul în festival. Astfel, reușim să adunăm un public variat, care pentru câteva zile, trăiește în armonie. E locul în care poți experimenta și locul în care oamenii se unesc. Și dacă l-am face mai nișat, și-ar pierde din farmec.
Revenirea la viața de festival după pandemie
Sincer, eu simt în continuare că suntem în plină pandemie. Nu consider că am trecut și încă nu mă pot pronunța cu privire la schimbări. În 2021 e un pic altfel față de 2020, dar asta nu înseamnă că ce facem acum seamănă în vreun fel cu 2019.
E foarte greu să faci un festival în pandemie, nu o să ascund asta. Este definitoriu în domeniul acesta cât de bine ne știm organiza. E în numele meseriei noastre. Pandemia ne-a luat cel mai important lucru: predictibilitatea. Am aflat din scurt care sunt regulile, acestea s-au tot schimbat, nu știm cum reacționează publicul, e frustrant. Dar, ce să zic, ne testăm astfel determinarea și capacitatea de reacție.
Publicul intră pe bază de bilet
Trecerea asta pe bilete ne-a produs mulți fluturi în stomac, fiindcă accesul liber era un trademark al nostru. Și simțim cumva că am pierdut o parte din identitatea festivalului. În același timp, noi încă din 2020 lucram la un nou fest, mai mic, care să fie pe bilete.
Suntem acum într-o situație de test, un hibrid gândit doar pentru anul 2021.
Pe când lucrurile își vor reveni la normal, ne dorim să avem două festivaluri: cu unul să deschidem vara, care să fie în Parcul Central, așa cum v-am obișnuit până acum, dar să mai lansăm un proiect mai mic, mai restrâns, mult axat pe muzică și pe audiție, care să aibă loc în Parcul Etnografic. Atunci vom avea un echilibru perfect între festival comunitar și festival de muzică.
Muzica e facută să fie la liber sau lumea ar trebui să plătească?
Este o vorbă pe care am auzit-o prea des în primii ani de Jazz in the Park: „Cultura se plătește”. Eu am păreri mixte aici. În primul rând, contează enorm ce vrei să transmiți prin evenimentul tău.
Dacă scopul evenimentului este să asculți un concert, atunci sigur că trebuie să fie bilet. Organizatorul face un efort să aducă un artist și, practic, apelează la toți fanii să contribuie ca să se poată bucura împreună de muzică. Logic.
Dar dacă scopul evenimentului e altul, atunci totul devine alfel. Jazz in the Park nu este un eveniment doar despre muzică. Este un eveniment despre comunitate. Pentru noi e esențial să poată participa oricine, fiindcă aceasta e una din misiunile principale, să accesibilizăm muzica și să utilizăm spațiul public în binele comunității.
Eu cred că evenimentele gratuite și cele pe bilet sunt deopotrivă necesare într-o comunitate sănătoasă cultural. Ce nu cred că e bine e atunci când sunt folosiți prea mulți bani publici în evenimente gratuite care devin competiție neloială unor proiecte private. Ar trebui să fie o limită cumva. Dar e necesar ca oamenii să poată descoperi gratuit, la fel cum e de necesar să plătească pentru pasiune.
Publicul de festival
Cred că publicul este expus unei oferte foarte mari acum, fiindcă toți organizatorii am fost nevoiți să ne desfășurăm activitatea într-o fereastră de timp foarte limitată. În primul rând, sper ca oamenii să-și permită să meargă la cât mai multe evenimente.
În rest, e greu de spus. Cred că contează mult tipul de muzică. Evenimentele adresate unui public mai tânăr pare că merg un pic mai bine. Însă cred că e o dorință mare de a merge la evenimente. Dar nesiguranța asta face publicul să cumpere târziu bilete, pentru a fi sigur de investiție. E destul de imprevizibil. Cred că vom putea răspunde corect la întrebare abia după festival.
Cum a evoluat peisajul festivalier al Clujului
Clujul a fost un incubator bun. Pe lângă deschiderea orașului față de evenimente culturale, a contat mult faptul că au apărut deodată mai multe evenimente. Eram concurenți, eram prieteni, ne spionam, povesteam, schimbam idei. A contat foarte mult și sunt convins că fiecare dintre festivalurile clujene a crescut aici mai tare decât ar fi crescut în alte locuri, tocmai pentru că eram mai mulți.
Iar pandemia ne-a prins foarte solidari și uniți. Chiar am avut o campanie de sprijinire a orașului, „Un Singur Cluj”, în martie – iunie 2020, cu rezultate foarte bune. Sper doar să trecem cu toții teferi prin pandemie.
Cum se împacă festivalul cu partea de branding și activări
Avem niște parteneri tare faini și cooperanți. Partenerii noștri echilibrează foarte bine activările, așa încât să fie deopotrivă utile și neintruzive. Mai toți partenerii noștri au înțeles de-a lungul timpului că Jazz in the Park nu e un festival foarte comercial, ci unul la care te expui foarte bine, la care ai șansa să interacționezi mai personal cu publicul.
În rest, partenerii sunt importanți pentru toate festivalurile și dat fiind puterea de cumpărare mai redusă a României față de Vest, nu am vedea numele pe care le vedem în România fără implicarea partenerilor. Matematic, nu ar fi posibil.
Locul jazz-ului in muzica contemporană
Prin 2016 citeam un articol în care se zicea că asistăm la o revenire a jazzului de când muzicieni celebri au început să lucreze cu instrumentiști de jazz (exemplul dat fiind Kendrick Lamar, care i-a avut pe albumul „To Pimp a Butterfly” pe Robert Glasper, Kamasi Washington, Thundercat). Iar acum simt că trăiesc această revenire.
Jazzul are acum o ”gardă” de artiști foarte bună: muzicieni care au reușit să se infiltreze în alte genuri muzicale și să ducă jazzul după ei, ulterior aducând acei oameni către jazz. E chiar interesant ce se întâmplă. Poate că nu a crescut numărul oamenilor care zic că preferă jazzul, dar a crescut numărul oamenilor care ascultă formații de jazz, indiferent ce preferă ca gen muzical. Nu există să nu ai în playlist 2-3 artiști de jazz, dacă asculți electronică sau hip-hop. Ca și contraefect, jazzul se schimbă un pic. E mai polivalent, mai adaptabil ca de obicei. Dar asta e bine. Începem să vedem tot mai des nume de jazz pe afișele festivalurilor mainstream.
Văd cu ochi buni această evoluție și noi încercăm să mergem spre valul ei. De aceea avem un lineup eclectic, să pregătim viitorii fani. În România, cultura jazzului crește, apar tot mai multe evenimente și crește și numărul participanților, dar cred că mai avem ceva până să fim într-un loc satisfăcător. Consider că ar trebui să susținem mai mult artiștii locali și că ei ar trebui expuși cât mai mult comunităților de jazz mai dezvoltate.
