[Creative Business] Sebastian Sosin: Nu mă abat de la rețete, de la calitatea ingredientelor, nu o iau pe scurtătură pentru nimic în lume. Totul se dezvoltă curat

Nu doar pisicile sunt celebre pe Facebook, iată că și muștarul vine să își ia partea de faimă. Acum, faptul că se cheamă Pussy Lover ajută la popularitate. Sigur l-ați văzut prin feedul vostru. Când oamenii îl întâlnesc prin vreun magazin, îl pozează repede și îl pun pe Facebook, să îl vadă toată lumea. Dacă ar exista categoria muștaruri celebre pe Facebook, cele ale lui Chef Sosin ar fi primele în top, la categoria Tasty & Nasty: Macho Tears, Kinky Dog, Pussy Lover. Când le-a creat, însă, gustul a fost prioritatea și de abia apoi numele. Sebastian Sosin, aka Chef Sosin, este inginer specializat în microelectronică cu diplomă de bucătar. Sosurile lui au apărut în urma unei glume: un bucătar adevărat știe să își facă propriul muștar. Primele trei - miere, hrean, picant - au fost testate temeinic în cadrul unor grătare aparte. Apoi, numele au apărut în joacă.

Etichetele le-am făcut la magazinul din colţ, le-am tăiat cu forfecuța de unghii, m-am dus la grătar, am postat un film pe Facebook şi mi-am văzut liniștit de meniu, cu telefonul închis, povestește Sebastian.

Asta se întâmpla în 2018. Acum, Chef Sosin este un laborator de sosuri speciale. Laborator, pentru că lui Sebastian îi place ideea de ”experiment, de caiet cu rețete şi încercări mâzgălite, cântar de precizie şi sticlărie”. În pandemie, pentru că nu a mai putut participa la târguri, a dezvoltat produse bazate pe colaborare: brânză caciotta cu pudră picantă și vin. 

Despre toate aventurile din ultimii trei ani ai laboratorului Chef Sosin, povestește Sebastian Sosin în cadrul seriei Creative Business, inspirată de BT Mic. Antreprenoriatul l-a învățat că termenele de plată sunt, pentru mulți, un concept abstract, i-a dezvoltat un strat gros teflonat anti bullshit, dar nu l-a dezvățat complet de idealism. Pentru o afacere vie, e nevoie și de el. Și de curiozitate și adaptare. 

Un inginer curios

42 ani pe 16 august, bucureștean. Background-ul profesional este de inginer microelectronică, cât se poate de politehnist. Multă chimie, fizică, chestii exotice şi nişate. În mai 2005 am plecat în Delft, Olanda să fac un doctorat la TU Delft. S-a terminat în 2011 cu o teză despre electronica elastică şi flexibilă pentru aplicații biomedicale. Anii petrecuți în Olanda au fost definitorii pentru curiozitatea culinară, aproape toată perioada am locuit în zone foarte diverse/complexe etnic şi am fost expus la sunete, arome, culori care încet şi sigur m-au schimbat.

Parcursul către antreprenoriat

Nu am avut un parcurs plănuit, gândit. Nu am vrut să fiu antreprenor, mi-am dat seama că între timp am devenit unul, cu toate „avantajele şi beneficiile” antreprenorialului. A fost de nevoie, în ianuarie 2018 s-a rupt relația cu electronica. De ceva vreme făceam săpunuri, creme din ingrediente curate, naturale. Am stat nițel, am întors-o pe o parte, pe alta şi în martie am deschis firma. Mi-a luat cam un an să înțeleg cum mișcă treaba la cosmetice şi am înțeles că domeniul ăsta, oricât de mult mi-ar plăcea mie, în cadru controlat, în bula mea, nu îmi va putea oferi satisfacție şi liniște etică/morală.

În 2017 îmi luasem diploma de bucătar, a fost o țăcăneală de-a mea. Țăcăneala avea la baza un soi de promisiune, pariu făcută în urma cu mulți ani, în Olanda, la o cină foarte reușită când am zis că până la 45 de ani vreau să am propriul bistro. A fost unul din primele momente când subconștientul a deschis gura dar mi-a luat ceva până să-mi dau seama de asta.

Cred că prin primăvara lui 2017, într-o seară cu grătare şi mult vin, am acceptat o provocare pe care numai eu am ținut-o minte: cum ești tu bucătar dacă nu faci un muștar bun (rămăsesem fără sosuri potrivite la micii din Mangalia, coastele sous vide, pulpele de rață şi alte finețuri de genul). Câteva zile mai târziu aveam niște nebunii de muștaruri, exotice e puțin spus dar în mod clar foarte gustoase. Am domolit nițel creativitatea şi au apărut primele 3 (miere, hrean, picant) care s-au testat temeinic în cadrul Barosănelii (denumire asumată autoironică pentru niște grătare mai aparte).

26 Iunie 2018 a fost ziua în care s-a schimbat totul, mereu uit data exact dar îmi aduce aminte Facebook. A fost o zi foarte inspirată în care am botezat cele trei sortimente. Numele au apărut foarte simplu, în joacă, nu știa nimeni ce se pregătește pentru zilele următoare. Etichetele le-am făcut la magazinul din colţ, le-am tăiat cu forfecuța de unghii, m-am dus la grătar, am postat un film pe Facebook şi mi-am văzut liniștit de meniu, cu telefonul închis.

A doua zi, dimineața pe 27 iulie, m-am trezit cu comenzi. Mi s-a părut bună gluma şi m-am pus pe treabă, am început să merg la târguri, produsele au devenit vedete underground şi deja simțeam că trebuie scalată povestea.

Laboratorul Chef SOSIN

Chiar azi, când scriu pentru interviul vostru, primele mele 3 sosuri împlinesc 3 ani. Așa, mai pe seară le scot la un pahar. As fi preferat să le scot la târguri, îmi lipsește enorm interacțiunea umană, lipsesc degustările dar încet încet parcă ne revenim. Pentru ăștia mici, ca mine, întâlnirile de genul ăsta erau oxigen, drog, creativitate, networking.

Mai 2019 a fost alt moment important, am găsit spațiul care multe luni mai târziu (plus mormane de hârtii şi alte obstacole absurde) a devenit „laboratorul Chef SOSIN”. Nu e atelier, nu e fabrică, e laborator că mie mereu mi-a plăcut atmosfera asta de laborator, de experiment, de caiet cu rețete şi încercări mâzgălite, cântar de precizie şi sticlărie.

Fix pe 11 februarie 2020 am primit autorizația de producție şi o lună mai târziu a început lockdown-ul. Fără vreo exagerare, starea asta de confuzie, lipsa de predictibilitate pentru mine a devenit normă. De abia aștept să arunc norma, să lucrez la alta dar realist gândind-o, nu se va întâmpla prea devreme. Mă consolez cu gândul că am avut doar creștere organică şi că e ca la condus, cine a învățat să conducă în București pe Dacia 1300 conduce orice şi oriunde.

Abilități

Ai nevoie în primul rând de răbdare plus de un strat gros teflonat anti bullshit. Se dezvoltă în timp, ca degetele tăbăcite pentru escaladă. Fiecare domeniu cu competenţele lui. Pentru mine clar e nevoie de curiozitate, poftă, pasiune pentru mâncare. Precizie, constanță, adaptabilitate, creativitate ... asta că să zic doar de aspectele tehnice. Ajută să ai şi un sac de box atârnat prin vreo cameră dar asta am înțeles-o mai târziu. Am învățat repede că de cele mai multe ori „afara-i vopsit gardul şi înăuntru-i leopardul”, că sunt momente în care clar trebuie să spui NU/STOP, chiar dacă aparent pierzi niște bani. Mare atenție la parteneri, colaboratori, ascultă gura târgului că acolo sunt multe informații utile.

Nume, dar mai ales gust

„Chef SOSIN – tasty & nasty” spune cam tot. Imaginea produselor este primul lucru care te atrage. Sunt vesele, colorate, vii. Câteodată se mai ridică o sprânceană, se dilată o pupilă la vederea numelor dar gustul rezolvă repede problema.

Investiția a fost undeva la 20.000 EURO şi singur nu prea aveam cum să o pornesc. Am avut susținerea financiară a asociaților şi așa am pornit-o până la urmă.

Și mai brand

M-am amuzat foarte tare când niște prieteni mi-au spus că le place brand-ul meu şi ar vrea să mă ajute să-l facem şi mai brand. Ăla a fost momentul în care mi-am dat seama că de fapt glumiţa internă a crescut natural, a căpătat multe fațete, personaje și a devenit brand. Eu am devenit un brand. Cei de la United Pencils s-au ocupat de el. 

Nu mă abat de la rețete, de la calitatea ingredientelor, nu o iau pe scurtătură pentru nimic în lume. Totul se dezvoltă curat, fără ingrediente care nu-şi au locul acolo, rețetele sunt gândite să aibă ingrediente cu rol multiplu: aromatic, conservant, colorant, texturant. Sunt făcute să se joace cu papilele tale şi să te facă să mai iei încă o lingurița şi încă una, până borcanul e gol. Comunicarea este aceeași dintotdeauna, fără măști, sinceră şi jucăușă, naturală, fără rigiditate. Şi da, îmi postez destul de des pisicile, că doar Pussy Lover, nu?

Conceptul abstract al termenelor de plată

Fiind cam singur pe piață, puternic diferențiat de tot ce ar putea părea concurenţă, am vrut să cresc rețeaua de distribuție. Condițiile în care ea a crescut au fost destul de neprietenoase, într-un mediu care şi în condiții normale este tare straniu. Am învățat că termele de plată sunt un concept abstract şi nimeni nu-şi bate capul cu ele, chiar dacă eu insist să mă țin de ele. Dacă nu îți este cu adevărat foame, dacă nu ai niște principii solide morale, etice, nu prea vreau să colaborez.

Clienții

30-45 ani, cam 80% femei, middle - high class. 

Lecții

Dacă faci ce-ti place şi este relevant pentru potențialii clienți ești pe calea cea bună. Un pic de idealism nu strică, sunt momente extrem de creative şi inventive care trebuie exploatate, 90% din ce auzi sunt basme. Şi o să-ţi fie bine şi la cap. Iar asta te ţine bine de tot pe linia de plutire când apare câte o criză.

Dacă ar fi să o iau de la zero aș căuta un spațiu şi mai aproape de București dar aici e o discuție tare complicată.

Provocările pandemiei

În domeniul nostru 2021 nu a însemnat business, a însemnat supraviețuire. Mulți nu au supraviețuit. Este un an de consolidat, menținut ce ai reușit să faci până acum şi ne vedem la anul. Un an complet lipsit de predictibilitate iar a doua jumătate a anului a însemnat contractare a orice înseamnă investiții şi lansare de produse noi (că de dezvoltat am dezvoltat vreo 6). Prin toamnă aş vrea să lansez două sosuri nou, un sweet chili şi un ketchup de caise.

Am făcut câțiva pași în lateral, am dezvoltat produse complementare sosurilor mele, produse bazate pe colaborare. Nu mulți au fost deschiși la concept dar astea două care au mers au mers extrem de bine.

Prima este cu Asociația Curtea Culorilor unde Adriana Formenti face brânzeturi italienești, având în spate un proiect social foarte frumos. Cu ea am dezvoltat doua tipuri de brânză caciotta cu pudra picantă marca Chef SOSIN.

A doua colaborare este cu Catleya Wines şi Laurent Pfeffer. Eu am trecut iar la laborator, cu eprubete, vase gradate și din Syrah, Cabernet Franc şi Merlot am născocit propriul cupaj roșu private label, denumit foarte simplu SOSIN. 1200 de sticle cupajate fix după gustul meu, cu mine năpădit de toate pisicile pe etichetă.

Măsuri de pandemie

Am scurtat lanțul de distribuție pentru ambalaje, acum lucrez direct cu fabrica din Bulgaria.

În decembrie 2020 am ieșit cu Spice Dealer, o ediție specială şi limitată de sos iute extrem de aromat. Au fost 430 de sticle care până în februarie s-au vândut. Acum a ajuns marfa de contrabandă dar în octombrie se va întoarce, mai puțin iute, la fel de intens aromat cu lemongras, usturoi, ardei super hot şi îndulcit cu must de struguri.

Comportamentul de consum

Mai 2021 a fost un șoc, cea mai slabă lună de până atunci. Între timp am văzut că se poate și mai rău, nu doar la mine ci la toți micii producători dar şi la băcănii, care sunt canalul principal de vânzare.

Comportamentul de consum s-a mutat puternic spre big retail iar asta a generat o mișcare interesantă de canale alternative de promovare, expunere (în principal) şi ceva vânzare. Restaurante transformate în băcănii, inițiative de cooperare, cam asta s-a întâmplat. Susținerea brandurilor autohtone, a micilor producători este încă simbolică, majoritar la nivel de like & share.

Forfota online

Obiectivul principal este, că întotdeauna, extinderea rețelei de distribuție. Valorile nu sunt negociabile, sunt aceleași de la început, pe baza lor am construit brand-ul. Știu deja că am produse de foarte bună calitate şi trebuie crescută vizibilitatea lor prin toate canalele relevante, pe un ton clar, ferm, jucăuș, neconflictual. Toată forfota asta online trebuie susținută prin vizibilitate şi interacțiuni la nivel fizic, face to face, prin evenimentele la care am început să particip. 

Cum se întreține optimismul de business

Hobby-uri, sport, socializare, desprindere periodică de antreprenoriat. Ne place ce facem şi pericolul de a ne afunda, de a ne lasă trași tot mai adânc în antreprenoriat (fizic, psihic) este cât se poate de real. Trebuie stabilite niște limite pentru a preveni burn-out-ul.

O viziune unidirecțională poate fi dăunătoare. Extinderea laterală, diagonală, colaborarea, networking-ul par să fie cheia complexă a supraviețuirii (în primă fază) şi a creșterii. Reguli încă nu prea sunt în jocul ăsta, nu există încă o cultură a băcăniilor, a susținerii reale a producătorilor locali. Încrederea se câștigă foarte greu, se începe de pe minus şi se pierde instant şi iremediabil. Ajută să îți plătești furnizorii şi să creezi relații reciproc avantajoase.

Planuri pentru 2021

Două produse noi lansate în toamnă, măcar două colaborări serioase, stabile cu HORECA în special în zona de food truck-uri.

E nevoie de mai multe povești de business, credem noi. Povești reale, în care să dăm mai departe optimismul și inspirația, dar să nu ocolim dificultățile, obstacolele și provocările antreprenorilor din România. Poveștile acestea, sperăm noi, creează solidaritate și dau încredere. Ne dau speranța că putem în România să ne găsim propriul drum. În Creative Business, seria editorială inspirată de BT Mic, adunăm poveștile despre creativitate, reinventare și adaptare ale micilor antreprenori din România.

Poveștile celor care găsesc mereu soluții și ne arată că se poate.