[Amintiri de la Anonimul] Vlad Ivanov: Eram în anul care fusesem și la Cannes, eram cu toată echipa lui Mungiu, am sărit cu toții piscină pe acolo, a fost chiar memorabil

De la prima ediție Anonimul la care a participat, Vlad Ivanov a rămas cu o mare dragoste pentru Anonimul. A ajuns aici prima dată în 2007, anul în care „4,3,2” câștiga Palme d’Or și a fost o ediție memorabilă, povestește Vlad Ivanov, nu doar pentru săritura colectivă în piscină, ci pentru preaplinul de film și de poveste. A continuat să vină, în fiecare an, pentru film, oameni și starea specială a festivalului, care le unește pe toate. Și-a făcut, între timp, propriile ritualuri de Sfântu Gheorghe. Mănâncă la localnici și povestește cu ei, se bucură de drumul de la camping la mare și privește curios caii sălbatici.

Și neapărat mă duc la intrare Dunării în mare, unde sunt vacile sălbatice care beau apă sărată de acolo și mă minunez. Și mai am lucru pe care îl fac pentru prietenii foarte dragi sufletului meu: le ofer câte o excursie în Deltă la cinci jumătate dimineața. 

Festivalul Internațional de Film Independent Anonimul are loc între 9 -15 august 2021, la Sfântu Gheorghe. LAND, lungmetrajul de debut în regie al cunoscutei actrițe Robin Wright, care a fost prezentat în premieră internațională la Sundance Film Festival 2021, va deschide cea de-a 18-a ediție a festivalului.

În așteptarea Anonimul, povestim cu Vlad Ivanov despre filme, oamenii Anonimul și acea stare de grație care face festivalul unic în peisajul românesc.

Ce îți vine prima dată în minte când te gândești la Anonimul

În primul și primul rând, de oameni. De oamenii pe care i-am întâlnit acolo, de echipa minunată care face acest festival. Cred că este extraordinar că oamenii care vin la festival își programează concediile în funcție de perioada în care se desfășoară festivalul. ANONIMUL adună oameni, pe scurt. 

De ce vii la Anonimul în fiecare an

Vin la ANONIMUL invitat și sunt foarte recunoscător pentru asta, pentru că este o oportunitate să întâlnesc prieteni, oameni dragi din festival. Am legat foarte multe prietenii la ANONIMUL, am văzut foarte, foarte multe filme bune și am întâlnit actori și regizori străini și mi-a fost drag să mă văd cu ei și să schimb păreri despre cinema. 

Anul ăsta am așteptări care țin de normalitate, de revenirea la ceea ce era odată. Merităm lucrul ăsta, să fim noi, să ne putem bucura. Dincolo de toate regulile pe care trebuie să le respectăm, mi-aș dori ca lumea să nu se fi stricat foarte tare la cap după toată perioada asta și să ne putem îmbrățișa. ANONIMUL înseamnă o comunitate, înseamnă ceva foarte frumos. Și nu aș vrea să pierd acest frumos. 

Ce te-a surprins prima dată

Prima oară am venit  în Sfântu Gheorghe și la ANONIMUL în 2007, fix după ce „4,3,2” câștiga Palme d’Or. Lucrul care m-a suprins foarte tare a fost această comuniune a oamenilor, parcă este o perioadă flower power care se trăiește acolo.

Ce s-a schimbat

Festivalul a crescut foarte tare și asta se datorează, în primul rând, Mirunei Berescu și echipei ei extraordinare, care știu ce eforturi face pentru a aduce mereu filme și invitați relevanți, selecțiilor filmelor, realizate de Ludmila Cvikova și Ionuț Mareș, și faptului că la ANONIMUL au venit invitați importanți de-a lungul timpului, regizori și actori. Nu mai zic de drumul până acolo cu catamaranul, care durează vreo patru ore și îți oferă suficient timp să stai de vorbă, să povestești. Devine așa, un fel de lume a filmului care plutește pe apă și fiecare își spune poveștile. 

Cea mai memorabilă ediție

Sigur că e prima, atunci a fost impactul major, cu Sfântu Gheorghe și lumea de acolo. Știi cum e cu fetița cu chibrituri, când stă se uită pe fereastră și își dorește să fie înăuntru? Eu am fost chiar înăuntru. Eram în anul care fusesem și la Cannes, eram cu toată echipa lui Mungiu, am sărit cu toții piscină pe acolo, a fost chiar memorabil anul ăla. De atunci am rămas cu o mare dragoste și sper că și cu o mare înțelegere  vizavi de anul ăla în care eram foarte euforici acolo. Dar toată lumea e euforică acolo și așa îi șade bine festivalului. Parcă toți au un preaplin pe care vor să și-l verse acolo, în mare, în Dunăre, pe plajă, pe la filme. Nu există nimic mai frumos decât acel moment din seară, când sunt proiecțiile în camping și toată lumea vine cu un pahar de bere sau altceva și se uită la filme, unii mai adorm, se trezesc și se uită iar la filme … E o stare. ANONIMUL  e o stare foarte frumoasă. 

Credit Foto: Radu Afloarei

Nu e nici un festival în România care să îmbine atât de frumos locul cu cinemaul. Este nemaipomenit.

Întâlniri 

Ivan Patzaichin. Ivan e un om minunat, absolut extraordinar. Eu îi tot spuneam „domnu’ Patzaichin”, iar el mi-a spus „Vlad, dragă, eu pentru tine sunt Ivan dacă vrei să mai vorbești cu mine. Pentru tine nu sunt decât un frate mai mare”. Și asta spune tot despre sufletul lui. E un om pe care îl iubesc și îl prețuiesc foarte tare. Și ANONIMUL asta mai face, adună oameni de o mare calitate sufletească.

Starea de festival

Starea face festivalul. Acest vibe între oamenii care vin acolo și localnici creează festivalul. Am filmat la un moment dat în Praga și eram înnebunit de cât de mișto erau oamenii. Șoferul s-a uitat la mine și mi-a zis „Poate ai întâlnit doar turiști, că noi, praghezii, nu prea iubim turiștii”. În ANONIMUL, localnicii iubesc turiștii, sunt foarte deschiși. Un loc nemaipomenit în care poți sta de vorbă cu localnicii este cârciuma satului, unde mă duc des, ca să stau de vorbă cu ei, să le aud poveștile. 

Tabieturi și ritualuri de Sfântu Gheorghe

Mă duc în locurile în care am mâncat la localnici și mi-e foarte drag să mă văd cu ei, să stăm de vorbă, să ne bucurăm de revedere. De asemenea, îmi place foarte tare să fac pe jos drumul de la camping până la mare și dacă am norocul să prind în fața mea niște cai sălbatici, e minunat. Și neapărat mă duc la intrare Dunării în mare, unde sunt vacile sălbatice care beau apă sărată de acolo și mă minunez. Și mai am lucru pe care îl fac pentru prietenii foarte dragi sufletului meu: le ofer câte o excursie în Deltă la cinci jumătate dimineața.