Sunt pe principiul "Cautam resurse la noi". Napolact, nu Danone, Borsec, nu Dorna cocacolizata, Ursus, nu Tuborg. A fost o vreme pretul, apoi obisnuinta, apoi un pic de snobie pe invers. Lumea stie ca ma revolt in magazine in general si in fata rafturilor in special, cand nu gasesc decat produse globalizatoare si ca dau toti banii cand prind terase cu Alutus, de care n-a auzit decat procentul alora care asculta probabil si Radio France International.
Où sont les bières d'antant?
Despre beri. Le beau. Salariul ma ajuta sa ajung inclusiv pana la Leffe, tot of the top pentru unii amici de-ai mei. Revin insa tot la Ursus si cand sunt la cele mai snoabe terase. Si ma revolt cand n-au, chit ca-s in centru de Bucuresti sau in capat de Rahova. (ca paranteza, aveam niste francezi cu mine la un moment dat pe care i-am carat doua saptamani prin tara. Prin tara, nu pe Magheru. Si nu vroiau Leffe, Carlsberg sau Guinness, ci bere romaneasca. Nu se temeau de gripa aviara de felul lor, erau plimbati prin lume si degustau berea precum vinul. Si Horeca-ul romanesc le trantea te miri in ce colt de Petrosani ca n-au nimica fermentat de pe langa casa, ci numai ce creste in Belgia, Danemarca aso. Si n-au fost multumiti si mi-au spus ca e pacat ca ne aruncam globalizator inspre brandurile de-afara. Atat).
Comentarii