![[Obsesii part-time] Irina Cojocaru: Cele mai multe prăjituri le fac după job și necesită câteva ore bune de stat în picioare](https://media.iqads.ro/2021/07/main-cover-850.jpg)
Când i s-a propus să lucreze în media, Irina Cojocaru, Media Manager la Starcom România, credea că ce urmează să facă e un fel de contabilitate. Ce a găsit de fapt în această lumea a făcut-o să keep going 15 ani fără să se plictisească. Nici n-ar avea cum, pentru că atunci când nu e la job e în bucătărie, iar când nu prăjiturește caută cursuri de gătit și rețete noi pe care să le încerce.
“Cele mai multe prăjituri le fac după job și necesită câteva ore bune de stat în picioare. Uneori renunț la weekend-uri sau la vacanțe. Însă atunci când văd produsul finit, plăcerea celor care gustă, știind în același timp cu câtă grijă le-am făcut – uit de oboseală și o iau de la capăt.”
Totul a început de la revistele de gătit citite fără prea mult interes. A urmat prima prăjitură în care a pus sare în loc de zahăr și a fost îndeajuns încât să prindă „microbul” gătitului. A învățat din fiecare etapă câte ceva, iar acum prăjitureala se simte ca un moment de selfcare la care n-ar putea renunța niciodată. Cea mai mare satisfacție o primește din reacțiile celorlalți, în special cele ale colegilor ei pe care îi răsfață cu deserturi la birou.
Am vorbit cu Irina despre tot procesul ei cu gătitul, iar la finalul acestui interviu suntem siguri că veți simți pofta de ceva dulce!
Începutul în media
Era în 2006 și tocmai mă pregăteam de licență. Pentru că eram, cumva, în urmă cu câteva luni față de prieteni (Cibernetica dura atunci 4 ani și jumătate), de-abia așteptam să mă angajez. O întâlnire fericită cu un fost coleg de generală și bun prieten m-a adus în lumea media. Sincer, credeam că e un fel de contabilitate și eram pregătită pentru multe facturi și bilanțuri. 15 ani mai târziu și încă nu m-am săturat de lumea asta.
Pasiunea pentru gătit
Am început odată cu emisiunile de cooking de la TV. Nu ratam nimic, colecționam reviste, dar inițial doar le citeam, ca beletristică. Primul desert (în 2009) a fost o tartă cu smochine de pe blogul crazymothercooker, în care am pus sare în loc de zahăr… Am luat-o de la început, am reușit să o termin pe la 4 dimineața. Disponibilitatea asta de a depune efort pentru a reface totul m-a surprins chiar și pe mine. Am început să înțeleg, de atunci, că e un drum plin de aventuri, pe care aș vrea să îl incerc.
Puterea exercițiului
Nu țin minte să mă fi oprit vreodată din prăjiturit, după ce am prins „microbul”. Insă nu cred că mi-aș fi putut construi încrederea în mine fără mediul de la job, care mi-a dat ocazia să încerc multe rețete, și fără colegii care m-au încurajat constant și pe care am „experimentat” destul de mult de-a lungul anilor.
Am învățat ce ustensile să cumpăr, m-am orientat spre cărți de specialitate, am investit mult în ingrediente și testez mereu rețete noi.
Etapele prăjituritului
Odată intrată în această lume, mi-a fost foarte ușor să găsesc informații. Există mulți oameni talentați, profesori implicați, bloguri cu informații utile. Am fost la cursuri cu Olguța Iliescu și apoi mi-am luat și diploma de cofetar la DallesGO, la cursul Anei Consulea și al lui Mircea Banu. Dacă aș putea, aș face cursuri încontinuu. E minunat să fii înconjurată de oameni cu aceleași pasiuni.
Cred că viața mi s-a schimbat când am primit un mixer Kitchen Aid, pe cât de frumos, pe atât de util.
S-a transformat într-o meserie. Am devenit mai organizată, mai creativă și mai generoasă. Mai am multe de învățat, așa că sper să am aceeași putere de muncă și de acum înainte.
Pauza prin gătit
Prăjituritul este, pentru mine, în primul rând, un moment al meu. Când sunt singură cu gândurile mele, concentrată pe un singur lucru. E un mod de a te relaxa muncind, ce presupune un pic de creativitate și de inspirație.
Un alt moment important pentru mine este reacția celor din jur, atunci când gustă. Nu gătesc niciodată doar pentru mine, deși cred că sunt cea mai mare iubitoare de dulciuri din lume.
Timp&efort
Zicala „noaptea e un sfetnic bun” se potrivește foarte bine hobby-ului meu. Nu este o muncă tocmai ușoară. Cele mai multe prăjituri le fac după job și necesită câteva ore bune de stat în picioare. Uneori renunț la weekend-uri sau la vacanțe. Însă atunci când văd produsul finit, plăcerea celor care gustă, știind în același timp cu câtă grijă le-am făcut – uit de oboseală și o iau de la capăt.
Nu am simțit niciodată că îmi pierd timpul, dar nici nu exagerez. Incă îmi place mult să citesc cărți de specialitate, urmăresc câteva bloguri. Există multă informație, de aceea este important să știi unde să cauți și ce să păstrezi.
Surprize&descoperiri
Sunt permanent uimită ce minuni ies atunci când ai ingrediente de calitate și cunoști teoria. Sky is the limit! Tot ce fac trebuie să îmi placă în primul rând mie, să fie o bucurie să le gust, să fie echilibrat de dulci. Cred că și cei pentru care le fac sunt de acord cu mine.
Rețeta succesului: comunicare&prăjituri
La mine se întâlnesc fizic, la birou. Colegii sunt principalii mei clienți.
Un desert e un moment de răsfăț, de bucurie sau de sărbătoare. Te apropie de oameni. Ce ocazie mai bună să comunici, cu adevărat, cu cei din jur?
Echilibrul dintre viața profesională&pasiuni
Cred că e foarte sănătos să ai un hobby care să te provoace și în alt fel decât job-ul. Să ai un moment în care să te poți desprinde de rutina zilnică. Dacă îl poți transforma și într-o specializare – cu atât mai bine.
