[Editor's Cut] Alexandru Popescu: La un lungmetraj lucrezi cam 3 luni, iar la un scurt în jur de 3 săptămâni

E ceva cu cifra 3, când vine vorba de editurile monteurului Alexandru Popescu. În accepțiunea lui, la un lungmetraj se lucrează cam 3 luni, la un scurt cam 3 săptămâni, iar la un clip sau reclamă la 3 zile. Spune că ideal e să te apuci dimineața și să fii cât mai organizat posibil, ca să nu te încurci nici pe tine, nici echipa, care ar fi bine să se pună la început de acord cu întregul proces.

"Fiecare departament trebuie să facă cât de bine se poate ce are de făcut. Bineînțeles că anumite detalii se pot corecta la montaj, dar ideal este ca întreaga echipă să se pună de acord de la început. Ideal e ca montajul să fie o joacă, nu rezolvarea unor probleme".

Printre proiectele sale recente, din ultimii doi ani, se numără lungmetrajul lui Tudor Jurgiu – “Poate mai trăiesc și azi…”, la care a făcut montaj adițional, „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, iar unul din cele mai consumatoare de energie a fost un job ceva mai comercial cu Vice România și Vice International, unde 3 luni a fost coordonator de post-producție. Momentan lucrează la un scurtmetraj filmat în Lituania, regizat de Andrei Inizian. Și încă ceva, casa lui de producție, 3 wise monkeys poate fi accesată și răsfoită aici.

Primul cadru

Am luat de la un prieten o cameră de filmat și am început să filmez drumuri și clădiri din Brașov. După ceva timp am luat un soft de pe internet care avea un watermark cât ecranul și am început să mă joc și să montez ceea ce filmasem. La cursurile de pregătire de la UNATC, înainte de admitere, m-am dus cu materialul care ieșise din joaca asta, iar una din profesoarele care ne coordonau nu voia să creadă că eu îl făcusem din cauza acelui watermark care îl făcea să pară piratat. După experiența asta am pierdut camera de filmat și am intrat la facultate, deci pot spune că lucrurile au continuat organic.

Ce nu știe lumea despre montaj

Cel mai probabil nu știu sau au access mai greu la “munca de bucătărie”. Detalii tehnice, softuri, ce faci cu materialul etc. E destul de important, dar nu e rocket science. Oricine poate învăța un soft astăzi, workflow-ul se invață făcând. E foarte important să-ți organizezi proiectul și timpul în așa fel încât să nu încurci pe nimeni și în special să nu te încurci pe tine. Ce știu greșit?

Poate mai bine spun că oamenii care nu au avut contact niciodată cu meseria asta pot presupune în primă instanță că montajul pune cap la cap sau leagă/lipește un film. Recent a venit un prieten în vizită si i-am arătat un proiect de scurt-metraj la care lucrez acum. Era curios mai mult de partea tehnică și de cum organizezi un proiect, el având o minte predominant analitică. L-am întrebat dacă vrea să vadă cum lucrez și să montăm împreună o secvență. I-am arătat scenariul și secvența respectivă și ne-am apucat. Am pus totul “cap la cap” și a zis că nu-i place, că nu prea are logică. Atunci am început să lucrăm, am schimbat ordinea cadrelor, ne-am jucat cu timpii, cu ritmul și cu sunetul. La final i-a plăcut mult procesul și partea analitică a luat o pauză :))).

Cât de mult durează de obicei un edit

Dacă vorbim de ficțiune, la un lung metraj lucrezi cam 3 luni, iar la un scurt în jur de 3 săptămâni. La documentar se schimbă situația de la proiect la proiect în funcție de cât material există și/sau cât mai trebuie filmat. Din câte stiu eu la documentare se lucrează mai mult și pentru că nu ai mereu un scenariu, și pentru că uneori se filmează în timp ce tu montezi etc.

La videoclipuri și reclame eu mai mult de 3 zile nu am lucrat până acum.

Cum ai învățat

Am învățat în facultate teoria montajului. Dar, dacă e să vorbim de „lecții” sunt anumite lucruri care nu se pot învăța, de exemplu, cu fiecare proiect pe care îl faci începi totul de la început, ca și cum redescoperi motajul de fiecare dată când lucrezi cu cineva nou. Iar oamenii cu care lucrezi sunt diferiți și ei, asta înseamnă că trebuie să existe un schimb între oamenii cu care lucrezi ceea ce îți impune să fii dispus să negociezi, să fii echilibrat și prezent la nevoile celuilalt.

Trenduri & manierisme

Nu știu dacă există trenduri în montaj și sincer să fiu nici nu mă interesează. Cred că e important să găsești forma intrinsecă de montaj care e necesară materialului pe care îl lucrezi, mai degrabă decât să urmărești trendul sau ceea ce „se face”. Manierisme există, sunt necesare, nu sunt toate bune sau rele, însă fiecare lucru pe care îl faci fie el comercial sau nu are o „cheie” pe care e important să o găsești.

New media

Cred că modalitățile noi de a face video content apropie oamenii de limbajul cinematografic și mie ăsta mi se pare un lucru bun, e o modalitate în plus prin care poți să te exprimi. Montajul devine accesibil tuturor, iar genul ăsta de conținut te încurajează ca utilizator să-ți pui toate problemele de narațiune, estetică și formă cinematografică singur. Să poți spune o poveste în 15 secunde mi se pare destul de greu. E chiar un exercițiu pe care l-aș propune dacă aș preda montaj.

Do's & dont's

Un program bine stabilit, de preferat să înceapă de dimineață. Iar când începi să creezi ceva să nu pleci niciodată cu gândul că anumite probleme pot fi rezolvate la montaj. În rest, totul e posibil.

Proiectele recente

O să pun doi ani într-unul ca la Euro pentru că viața mea profesională a fost puțin dată peste cap. Cel mai interesant a fost lungmetrajul lui Tudor Jurgiu – “Poate mai trăiesc și azi…”, la care am făcut montaj adițional, ceva ce nu mai făcusem până atunci. Filmul e montat de Dragoș Apetri, iar eu am lucrat împreună cu Tudor pe o variantă de montaj foarte bine închegată. Montajul adițional vine atunci când filmul are nevoie de încă o pereche ochi și de o perspectivă mai obiectivă asupra materialului. Pe scurt, noi nu am schimbat nimic în interiorul secvențelor. Am lucrat la nivel de structură și am epuizat destul de multe posibile variante până când filmul a funcționat. Mi-a plăcut să lucrez la proiectul ăsta pentru că Tudor e un om care te lasă să mergi până la capăt când ai o “nebunie” în cap.

Am făcut pre-montaj (montaj în timpul filmării), la filmul lui Radu Jude – „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”. Am lucrat la o secvență destul de stufoasă, cu mult dialog și multe personaje. A fost destul de mișto pentru că era un proiect la care te puteai juca foarte mult la montaj și cred că Radu împreună cu Cătălin Cristuțiu (editorul filmului) susțin tipul ăsta de lucru, mai jucăuș și mai deschis.

Cel mai “antrenant’ a fost un proiect comercial cu Vice România și Vice International la care timp de trei luni am fost coordonator de post-producție. Aveam puțină experiență de la câteva proiecte comerciale din trecut și din perioada relativ scurtă în care am fost coordonator de montaj la Digi24. Am învățat destul de mult despre cum trebuie să comunici cu echipa, cu clientul. Despre cum trebuie să-ți asumi anumite greșeli, să nu încerci să pasezi vina de la un om la altul și în special să organizezi totul foarte bine de la început.

Momentan lucrez la un scurtmetraj filmat în Lituania, regizat de Andrei Inizian.

Cât poate salva sau strica un montaj bun

Întregul film. Mi s-a întâmplat foarte des să dau peste montaje bune și foarte rar peste unele proaste.

Cum spuneam mai sus, nu e bine să pornești cu ideea că anumite lucruri se pot rezolva la montaj. Fiecare departament trebuie să facă cât de bine se poate ce are de făcut. Bineînțeles că anumite detalii se pot corecta la montaj, dar ideal este ca întreaga echipă să se pună de acord de la început. Ideal e ca montajul să fie o joacă, nu rezolvarea unor probleme.

Relația monteur – regizor - DOP

E absolut necesar ca întreaga echipă să lucreze împreună de la început, de când apare ideea sau scenariul. Depinde de la proiect la proiect cât de implicați sunt regizorii sau directorii de imagine în montaj. Din punctul meu de vedere este important să fie prezenți, în special în ultima etapă de montaj, pentru că în cazul în care lucrezi mai mult singur ai nevoie de alți ochi care să clarifice anumite părți cu care poate tu te-ai obișnuit.

Efecte speciale

Nu știu care sunt cele mai uzitate, dacă mă gândesc la istoria cinematografică aș zice supraimpresiunea.

Pot ajuta la fel de mult cât pot și strica. Depinde și de ce vrei să spui și cât de mult vrei să rămâi fidel unui limbaj de cinema mai pur, care se manifestă mai mult în audio-vizual.

Montaj de ținut minte

Affliction 1997, regia Paul Schrader. Secvența în care personajul principal se duce în vizită la părinții săi unde află că mama lui a murit în timpul nopții. Aici e de urmărit cum prin pauze, tăieturi întârziate și prin mici sincope în timp, se crează o stare de somnolență, foarte apropiată de moarte. Eschiva tatălui de a răspunde întrebărilor fiului său este punctată de felul în care dialogul este montat, construcție ce face ca totul să fie anticipat. Cu toate că știi la ce să te aștepți de la începutul secveței, atunci când personajul își descoperă mama decedată, moartea pare că se disipă într-o senzație de frig și confuzie. Senzație care transformă și duce personajul mai departe în călătoria lui plină de suferințe. E un film superb și trist, recomand și First Reformed – 2017.