[Veterani in publicitate] Ana Maria Patrut: Nu cred ca este ceva fundamental care a disparut, cred ca lucrurile evolueaza si noi ne adaptam

Avea 21 de ani, era la facultate și se uita la Apropo TV, comentand reclamele cu tatal ei. Cand mama i-a spus ca sora unei colege lucreaza intr-o “firma de reclame”, a simtit ca asta e calea sa ajunga la Andi in emisiunea. Ana Maria Patrut nu a ajuns la Apropo TV, ci pe Iorga nr 13, unde a inceput ca secretara. A ajuns repede in Client Service si a stat la Leo sase ani. Apoi a intrat in echipa Indygen, proiect Vodafone, iar acum e Group Account Director Kubis.

La inceput totul parea mai asezat si mai organizat, simteam ca avem mai mult timp sa facem lucrurile. Pe de alta parte, si aveam nevoie de mai mult timp, pentru ca nu era atat de multa informatie la-ndemana. Azi totul se intampla “acum” pentru ca ai acces instant la informatii, spune Ana Maria

In randurile de mai jos, povestim cu ea despre aventurile in publicitate, cum s-a schimbat industria, ce a ramas la fel, despre simtul umorul, brief-uri, feedback și consumatori:

Începutul

Avem vreo 21 de ani, eram la facultate si imi doream foarte mult sa ma angajez ca sa am banii mei si sa nu mai depind de ai mei.

Pe vremea aia abia aparuse Apropo TV si ma uitam in fiecare weekend cu tata inainte de masa de pranz, aveam un ritual al nostru in care comentam impreuna reclamele. Cateodata ma striga tata prin casa sa vin repede sa vad o reclama, ca sigur o sa vorbeasca Andi despre ea in weekend. Imi placea foarte mult emisiunea, dar cel mai mult ma fascinau invitatii, oamenii care “faceau” reclamele. 

Cand mama mi-a zis ca sora unei colege lucreaza intr-o “firma de reclame”, am simtit ca e momentul meu si calea sa ajung la Andi in emisiunea :) Nu am ajuns la Apropo TV, dar am ajuns in Iorga 13, imbracata la costum si pregatita sa devin publicitar. Mi-am dat seama rapid ca e cu totul alta lume fata de ce imi imaginam eu, ca sunt oameni ca mine, majoritatea de varsta mea, mi se parea foarte cool si m-am integrat extrem de natural. Astfel, pe 1 aprilie 2006, si nu a fost o pacaleala, am inceput sa raspund la telefon cu “Leo Burnett, buna ziua!” din pozitia de secretara.

Ce a urmat

N-am raspuns foarte mult la telefoane pentru ca le-a placut de mine, echipa de atunci a simtit ca am potential sa fac mai mult si am migrat in echipa de Client Service. Intre timp, invatasem procesele din agentie, cum se intampla lucrurile, ce face fiecare departament si m-am imprieteni cu foarte multa lume.

Dupa vreo 6 ani de Leo, timp in care am invatat enorm de multe lucruri, lucrand pe conturi foarte variate de la asigurari, retail, auto, FMCG, pana la tabacco si pe proiecte foarte diverse, de la machete si postere, pana la conferinte de vanzari si campanii de relansare de brand, am simtit nevoia unei schimbari si am intrat in echipa Indygen, proiect Vodafone. Acolo am stat o perioada cat sa-mi dau seama ca genul acela de antreprenoriat (cam asa functiona proiectul) nu e neaparat cel mai potrivit pentru mine. Cred ca atunci inca nu eram destul de “coapta” sau poate ma obisnuisem prea tare cu ritmul haotic, dar in acelasi timp structurat din agentie, asa ca mi-a lipsit mult si dupa un an, m-am intors, tot in Leo.

In toti anii petrecuti in Iorga 13 mi-am pus bazele ca account, dar cel mai mult am avut noroc de oameni foarte buni de la care sa invatat foarte multe. Acolo am construit cele mai frumoase prietenii, care sunt la fel de puternice si astazi in 2021.

De 2 ani sunt in Kubis si simt ca sunt unde trebuie. Aici am ajuns in momentul in care m-am maturizat din punct de vedere profesional, astfel incat sa imi dau seama ce tip de proiecte mi se potrivesc, ce stil de stil de work am, ce pot sa aduc la masa si cu cine sunt compatibila pe valori si principii.

O campanie de atunci si de acum 

Era in perioada in care se filmau foarte multe spoturi TV. Perioada cu bookletul de PPM printat, cu meetinguri stabilite cu minim o saptamana sau doua inainte, cu rezervat “sala mare” ca sa acomodezi 20 de persoane la intalnire, inclusiv sa avem loc si de wardrobe.

Asa ca, dintre multele reclamele la care am lucrat in perioada 2008-2012, cea care mi-a ramas cumva cea mai draga a fost un spot la Groupama, pentu o asigurare Casco. Cred ca mi-a placut pentru ca a fost primul proiect mai complex, pe care lucrasem inca de la inceput. Din etapa de strategie, intelesem tot procesul, de data asta in sirul lui firesc, nu cum faceam cu tata la Apropo TV, cand o luam “invers”.

In prezent lucrez la foarte multe proiecte, marea majoritate se intampla foarte rapid, pentru ca suntem in era digitala, trebuie sa ne miscam la fel de repede ca internetul, dar, cu toate astea mai facem si proiecte mai pe-ndelete si mai asezate.

Schimbare de perspectiva

La inceput totul parea mai asezat si mai organizat, simteam ca avem mai mult timp sa facem lucrurile. Pe de alta parte, si aveam nevoie de mai mult timp, pentru ca nu era atat de multa informatie la-ndemana. Azi totul se intampla “acum” pentru ca ai acces instant la informatii. Ma bucur ca toata lumea s-a adaptat si de-aia si totul se intampla mult mai repede.

Nu cred ca este ceva fundamental care a disparut, cred ca lucrurile evolueaza si noi ne adaptam. Da, cateodata ne apuca nostalgia dupa perioada de inceput, dar sunt sigura ca si peste 10 ani o sa fim nostalgici dupa perioada de acum.

Unde s-a dus simtul umorului

Sincer nu cred ca s-a pierdut umorul, cred ca diferenta vine din faptul ca inainte era mai putin content, in mare parte vedeai ad-urile la TV si cam aia era. Asta presupunea mult work in spate, sa gasesti insight-ul potrivit, sa fie relevant pentru o plaja mai larga cu care sa rezoneze cat mai multa lume.

Acum vorbim de mult mai mult content, mai targetat si adaptat in functie de brand si nevoie. Nu mai trebuie sa spui totul in 30”, ai mai multe modalitati sa vorbesti cu consumatorul, astfel, ai mai multe layere sa iti construiesti povestea.

De exemplu, anul trecut am lucrat la o campanie pentru clientul nostru, Peris, unde tot contentul creat a avut o nota de umor, evident, adaptata pe targetul de brand.

Prima etapa a campaniei, cea din vara, a targetat in primul rand barbatii, mari amatori de gratare, dar, in acelasi timp, pasionati inraiti de fotbal si facea practic o paralela intre cele doua. Astfel, am creat “Campionatul National de gratarit”. 

Etapa din toamna a fost diferita din punct de vedere insight, dar in aceasi directie de abordare. Tot intr-o zona umoristica, am scos in evidenta prospetimea produsului si pe faptul ca este 100% romanesc.

De la briefuri pana la feedback

Totul se intampla mult mai rapid, de la brief la executie. Sunt campanii care se lanseaza dupa maxim doua saptamani de la brief, cu content video, cu tot. Cred ca asta reflecta o maturizare, de ambele parti, de la abordarea din agentie inca de la inceput si pana la dechiderea, curajul si asumarea clientului de a aproba.

Te-ai gandit sa renunti?

M-am gandit de mai multe ori ce as face daca nu as mai lucra in publicitate. Poate as salva planeta, poate mi-as deschide un mic restaurant, poate as ajuta mai mult oamenii, inca nu stiu. Cert este ca inca imi place, inca ma regasesc aici si cred ca inca nu am epuizat tot ce aveam de invatat.

Cum te-a schimbat munca in publicitate

Nu consider ca m-a schimbat munca in publicitate ci consider ca m-a format. Fundamental, cred ca sunt aceasi Ana, cu aceleasi principii ca la 20 de ani, pe care probabil atunci nu le stiam sau cu siguranta nu erau asa conturate, dar erau in mine. M-a ajutat sa ma definesc, profesional si ca om. Si imi place unde sunt.