[Dans & Energie] Cătălin Munteanu: Dacă ești entuziasmat de ceea ce faci și faci cu dragoste, consider că ai toate ingredientele necesare să faci din lumea asta un loc mai roditor

La început de drum în arta dansului, cu mai multă experiență în pictură și fotografie, Cătălin Munteanu a încetat la un moment dat să mai romantizeze arta. Și-a schimbat perspectiva asupra ei, și o vede acum ca un instrument puternic prin care se pot forma imagini noi sau se poate schimba percepția asupra realității.

"Arta asta te ajută să vezi lucrurile, întâmplările și oamenii din mai multe unghiuri, te face să vezi că dansul nu se rezumă la mișcări corporale coregrafiate cu atenție și intenție și că poate deveni un vocabular în sine. Mai devreme sau mai târziu, corpul și mintea o să îți mulțumească că le-ai dansat".

Povestim cu artistul Cătălin Munteanu despre dans și performance în continuare. Cătălin a studiat Psihologia înainte de dans, de fapt așa a descoperit această artă ca formă de exprimare corporală. Între timp, a absolvit cursurile Academiei de dans și performance din cadrul Centrului Național al Dansului București, loc care i-a devenit acum a doua casă.

Drumul către dans

M-am născut în București și am copilărit la bunici că marea majoritatea copiilor din acea vreme, ulterior destul de târziu am început să cochetez cu pictura din simplul fapt că pereții pe care îi vedeam în dormitor păreau prea goi și lipsiți de culoare așa că am început să pictez din ce în ce mai des până când a devenit un mare hobby dar și un job uneori.

Istoria mea artistică este destul de recentă, având un background mai mult în domeniul vizual (pictura, fotografie și video mai recent), cu dansul mi-am dat întâlnire acum aproximativ 5 ani pentru prima dată așa că nu mă pot consideră un dansator/performer sau cel puțin nu încă, sunt la început de drum și încă studiez și descopăr această formă de artă care pentru mine este una dintre cele mai cuprinzătoare discipline.

Prima întâlnire cu dansul

Prima întâlnire cu dansul a fost mai mult sau mai puțin accidentală când în timpul facultății de psihologie, în urma unui curs, am descoperit la nivel teoretic ”contact improvisation ” ca formă de exprimare corporală, ulterior am început să-l studiez și să-l practic destul de intens încât mă simt sigur atunci când dansez, ceea ce pentru mine reprezintă un nivel ideal de atins.

Credit foto: Cristina Matei

Performance-ul care ți-a marcat începutul

Au fost mai multe performance-uri în care am participat și mi-au marcat începutul, fie în urma unui workshop de o săptămână fie că dansam la Waha sau Dakini festival în showuri scurte, toate au adus un aport în experiența mea ca artist, dar ca să numesc unul important în care întra-devăr am simțit procesul de creație, repetițiile, concentrarea, disciplina și cam tot ce implică creearea unui spectacol a fost "Less might be more, but sometimes less is just nothing"- de Willy Prager, practic primul meu spectacol după ce am terminat Academia de dans și performance București.

Dezvoltarea artistică

Primul gând care îmi vine minte când mă gândesc la dezvoltarea mea ca artist și practic cum mi-am schimbat perspectiva asupra artei este că înainte romantizam imaginea de artist, iar acum o fac mult mai puțin și că privesc arta că pe un instrument puternic de format și deformat imagini pe care le avem asupra vieții.

Credit foto: Cristina Matei

Colaborări și parteneriate

Cea mai interesantă propunere de parteneriat să zic așa a fost cea cu Centrul Național Al Dansului acolo unde m-am și format de altfel, a fost o experiență plină și fructoasă, probabil cea mai bună decizie pe care am luat-o de până acum (profesional vorbind) și în afară de faptul că pentru mine CNDB-ul este o a două casă, Academia de dans și performance a fost și rampă de lansare în acest domeniu.

Greutăți și prejudecăți ale meseriei

Momentan greutățile pe care le am sunt de ordin fizic, adică în momentul în care corpul nu face ceea ce mintea gândește și imaginează, asta este probabil cel mai frustrant. În rest, prejudecățile bineînțeles că apar indiferent de ceea ce faci, iar în această "meserie" probabil cea mai des întâlnită formă de prejudecată este " ce este asta, la ce mă uit? nu înțeleg nimic" dar că în orice formă de artă nu de fiecare dată este creată să fie înțeleasă, sau cel puțin asta este prejudecata mea preferată.

Între artă și comercial

Din câte îmi amintesc nu mi-au fost propuse colaborări comerciale până sau acum cel puțin nu în domeniul dansului, în afară de spectacolele deja existente. Condiția principală într-o astfel de colaborare este în primul dacă îmi prezintă interes sau îmi stârnește curiozitatea, apoi bineînțeles contează și partea financiară, dificultatea proiectului, echipa și cât de mult timp îmi ocupă.

Credit foto: Alina Usurelu

Învățăturile dansului

Ce am învățat? Sincer încă nu știu să pun pe foaie exact ce am învățat dar îmi amintesc primele luni de studiu intensiv zi de zi cu diferiți profesori la Cndb și mă simțeam picat pe o planetă stranie în care trebuie să învăț o nouă limba, un nou vocabular, alte reguli ale fizici și lista poate continua, probabil cea mai resimțită modificare pe care o simt în mine este cea a perspectivei, arta asta te ajută să vezi lucrurile, întâmplările și oamenii din mai multe unghiuri, te face să vezi că dansul nu se rezumă la mișcări corporale coregrafiate cu atenție și intenție și că poate deveni un vocabular în sine. Și mai devreme sau mai târziu corpul și mintea o să îți mulțumească că le-ai dansat.

O privire asupra sectorului de dans românesc

La această întrebare îmi este greu să răspund dat fiind faptul că sunt în domeniu de aproximatix 2 ani, dar îmi amintesc de o vorbă auzită prin comunitatea de dans contemporan și anume că "dansul contemporan este încă Cenușăreasa artelor din România" e posibil să fii auzit greșit dar din perspectiva mea se potrivește destul de bine.

Ce înseamnă să fii artist în România

Pentru mine deocamdată este un hobby din care câștig și bani, încă nu am ajuns la nivelul la care asta să îmi ocupe tot timpul și să mă consider artist în zona dansului, dar că să dau un răspuns sincer....nu știu, nu am aflat.

Contextul actual

Perioada pandemiei a picat în cel mai neprielnic moment al debutului meu că performer/dansator pentru că fix în aceea perioada trebuia să avem primele reprezentații cu public și după cum bine știți totul s-a închis așa că singurul loc în care eram creativ era acasă așa că am continuat să pictez, să dansez și să creez filme de dans între patru pereți.

Inspirația

Tot ce m-a înconjurat și tot ce nu am reușit să văd m-a inspirat, personal îmi este greu să am ritualuri fiind o fire "all over the place", dar având mai multe hobby-uri mi-a fost ușor să trec de la o activitate la alta rămând într-o anumită măsură echilibrat mental și emoțional.

Ce ai dansat în perioada asta

Pentru mine perioada asta a fost una înfloritoare comparând cu orice trecut artistic de al meu, pentru că după cum spuneam mai sus pandemia și post pandemia s-a suprapus cu debutul meu că performer așa că am avut 2 premiere de spectacole și anume "Less might be more but sometime less is nothing" spectacol pe care l-am susținut împreună cu colegii mei la CDNB dar și în Sofia în cadrul festivalului Antistatic Internațional Festival și performance-ul "Despre tine" de Vava Ștefănescu de la CNDB, în afară de această nișă, am mai avut diferite proiectele pe partea de foto/video, pictură și hipoterapie.

Inovația în arta ta de pandemie

Aici îmi este ușor să răspund promt și anume:

Pe partea de dans instrumentul principal a fost corpul care s-a adaptat sub formă de dans la arhictectura interioară și exterioară a locuinței iar din asta reieșit și un mic film de dans.

Al doilea mediu/ mijloc pe care îl foloesc este camera foto/video, din cauza faptului că eram forțat de împrejurări să rămân în casă, încercam să îmi forțez privirea să vadă mai mult decât ce sunt obișnuit să observ de zi cu zi în interiorul casei.

Iar ultimul, dar nu cel din urmă, fost pictura unde am experimentat mai multe medii și am și predat cursuri on line de pictură creativă cu copii.

Ce iei cu tine mai departe

Hmm, grea întrebare și ca să fiu scurt. Muze și surse de inspirație există în orice colț al universului, dacă ești entuziasmat de ceea ce faci și faci cu dragoste, consider că ai toate ingredientele necesare să faci din lumea asta un loc mai roditor.