[Povesti de fotografi] Anca Dușe: Mereu am avut preocuparea de a înțelege de ce un lucru arată așa și ce altceva s-ar mai putea face cu el

Anca Dușe este convinsă că absolut tot ce ne înconjoară este o sursă inepuizabilă de inspirație și că merită să ne uităm cu atenție în jur. Și chiar asta face, prin fotografiile sale: dă mai departe inspirația pe care o întâlnește în viața și în călătoriile sale, lăsându-i și pe ceilalți să se bucure și să trăiască în decoruri noi. Nu a renunțat la călătorii nici în pandemie: le-a creat acasă, în miniatură, și a transformat lucrurile mici în decoruri de poveste pentru oameni mari. (Pentru imagini din călătoriile ei, puteți da o tură aici sau pe Insta)

Am început această serie de "miniaturi” în 2020, în timpul lockdown-ului din martie, cu scopul de a documenta cum s-a schimbat brusc viața mea de călător. Astfel, am înlocuit exteriorul cu lumi miniaturale interioare, căutând frumusețe chiar și în perioada aceea incertă.

Vorbim cu Anca Dușe mai jos despre viață și fotografie, călătorii, decoruri, oameni și inspirație:

Declicul

Sunt o persoană practică și pragmatică, iar contextual declanșator a fost unul din acest registru: în 2014 urma să plec într-o călătorie de un an de zile în jurul lumii, cu un proiect de travel susținut de compania Eurolines, pentru care lucram atunci. Am vrut să mă pregătesc temeinic din timp și să dobândesc aptitudinile care mi se păreau necesare pentru proiect.

Astfel, am investit într-un curs intensiv și acreditat de fotografie, într-unul de scriere creativă și am luat lecții de spaniolă, pentru că urma să petrec mult timp în Caraibe și America de Sud.

Cred ca pregătirea mea din domeniul artelor plastice a contat și ea. Am absolvit Liceul Tonitza și Facultatea de Istoria și Teoria Artei, însă nu am lucrat niciodată în zona aceasta și credeam că asta a fost, acolo s-a încheiat legătura mea cu arta și cu exprimarea plastică.

Acum sunt din ce în ce mai convinsă că tot ce înveți pe parcursul vieții se dovedește util la un moment dat.

Pasiunea pentru fotografie a venit la câteva luni bune după ce am plecat în călătorie, când am văzut că începe să-mi iasă și unele cadre chiar arată a ce trebuie. Cursul urmat înainte de plecare a fost 100% teoretic și axat pe tehnica – profesorul era un fizician pasionat de optică, astfel încât consider că ce a ajutat cel mai mult a fost faptul că am exersat zi de zi, aproape jumătate de an, până am văzut primele rezultate mulțumitoare.

Atunci am investit într-un obiectiv foto profesionist și calitatea imaginilor a crescut semnificativ.

După un an, când am revenit în țară, nu am vrut să dau drumul senzației de libertate cu care m-am obișnuit foarte repede de pe drum și am ținut strâns de fotografie ca de o cheie care deschide ușa către noi călătorii și experiențe. De fapt, pasiunea mea este plecatul haihui, iar fotografia este pretextul și companionul perfect.

Primul aparat

Uite, chiar m-ai facut curioasă și am căutat în arhivă unele dintre primele fotografii! Le descifrez în cheia entuziasmului de a nu rata nimic și de a poza tot ce văd! 

Povestea primului aparat de fotografiat mă tem că este una banală: trebuia să plec în jurul lumii, firma mă ajuta cu achiziția lui, iar eu m-am gândit să fiu cu bun simț și să nu întind pelteaua, astfel încât am ales un Canon entry-level, cu obiectiv de kit și o lentilă tele din aceeași gamă.

Cu mintea de atunci, mă așteptam să îmi iasă fotografiile așa cum vedeam eu în National Geographic și la fotografii consacrați de travel. Și nu înțelegeam ce fac greșit de marginile imaginilor îmi ieșeau neclare, culorile banale și imaginea, per ansamblu, nu era destul de sharp!

“Consumasem” content vizual toată viața, știam teoria cu lumina, știam să fac setările cât de cât corect, iar compozițiile nu erau neaparat dezastruoase, deci ce să fie? După jumătate de an, când mi-am luat acel obiectiv profesionist 24-105 mm, second hand, e adevărat, am înțeles că asta îmi lipsea pentru a putea trece la nivelul următor.

Cum și de unde ai învățat

Total aleatoriu am ales primul curs de fotografie de la F64 care începea și se încheia la timp pentru plecarea mea. A avut două module, urmate de examen. Dar examenul nu am apucat să îl dau atunci, ci când m-am întors.

Deabia pe drum am început să ma uit pe grupuri de fotografie și să remarc munca unor oameni precum Daniel Kordan, Elia Locardi și a altor câtorva.

Ce te-a învățat fotografia

Cele mai reușite cadre sunt cele în care am avut îndrumarea unor oameni care știau bine locurile respective. Fără un pretext cum este fotografia, nu aș fi intrat niciodată în vorbă cu ei și astfel aș fi pierdut șansa de a afla nu numai despre un anumit loc, ci, de multe ori, și poveștile și năzuințele acestor oameni.

Una dintre concluziile la care am ajuns este că, indiferent de colțul lumii, oamenii își doresc, în mare, aceleași lucruri: să fie fericiți, să îi aibă aproape și sănatoși pe cei dragi și să se bucure de viață. 

Temele pe care le explorezi

Am început cu fotografia de călătorie, care rămâne preferata mea, apoi am diversificat cu fotografia de arhitectură, cu focus pe hoteluri și resorturi. Asta este ce vreau să fac, de altfel, pentru că îmi place ca munca mea să aibă o finalitate practică și să fie de folos cuiva.

În pandemie, am mai adaugat o component tematică: lumile în miniatură.

Amprenta ta

Aș spune că este un demers autodidact care încă nu s-a concretizat într-un stil, ci explorează diverse forme și tehnici de exprimare, cum ar fi miniaturile.

Mă inspira contentul creativ create de oameni talentați și inventivi, evenimentele pe care le trăiesc și elementele banale din jurul meu. Mereu am avut preocuparea de a înțelege de ce un lucru arată așa și ce altceva s-ar mai putea face cu el. Chiar dacă nu totdeauna găsesc o soluție și un răspuns practic, sunt convinsă că absolut tot ce ne înconjoară este o sursă inepuizabilă de inspirație și că merită să ne uităm cu atenție în jur.

Seria de miniaturi

Am început această serie de "miniaturi” în 2020, în timpul lockdown-ului din martie, cu scopul de a documenta cum s-a schimbat brusc viața mea de călător. Astfel, am înlocuit exteriorul cu lumi miniaturale interioare, căutând frumusețe chiar și în perioada aceea incertă.

Fiecare proiect fotografic este unic și este realizat folosind flori, fructe și alte obiecte foarte familiare. Personajul este acolo doar ca un memento, pentru a ne aminti cât de grozavă și uimitoare este încă această lume.

La finalul anului am scos un calendar cu o selecție de lucrări și sunt extrem de recunoscătoare tuturor celor care l-au comandat, până la ultimul. La fel și celor care au achiziționat, pe tot parcursul anului, printuri de înaltă calitate cu lucrările mele.

După mine, asta înseamnă susținere.

Sigur, like-urile și share-urile sunt apreciate și ele, ajută la validare și hrănesc orgoliul, dar ceea ce susține cel mai mult un freelancer creativ ca mine, sunt achizițiile produselor sale.

Reacții

Spre marea mea surpriză, oamenii s-au conectat la inițiativa mea și proiectul a început să fie remarcat. Apoi, diferite start-up-uri antreprenoriale, precum și companii consacrate, au început să comande diferite proiecte în miniatură pentru propriile mărci.

Dar cel mai mult m-a surprins plăcut gestul foștilor mei colegi, care au comandat printuri și calendare, desi anul trecut a fost crunt pentru industria turismului și nu s-a lăfăit nimeni în bani. Le mulțumesc din suflet!

Trei fotografii din 2021

Evadare exotică

Începutul de an mă prindea, de regulă, departe de casa, explorând locuri și culturi noi. Am vrut să evoc acest sentiment de libertate printr-o compoziție colorată, vibrantă și plină de viață. Fructele exotice au constituit decorul perfect, iar parapanta este un substitute pentru ideea de zbor.

Un moment de răsfăț

Miniatura acesta a făcut parte din campania Kinder cu același nume. Am cumpărat fetru în două nuanțe pentru decor, am topit ciocolata și m-am pus pe amestecat.

Lucrarea acesta are și un video detaliat de making-of aici.

Dragoste pentru culori pastel

O provocare lansată de Lura, un producator local de mobilier pentru copii, totul vopsit manual, în nuanțe pastel. Acele cutii de vopsea au fost varsate, una câte una, pentru a crea cradrul final, iar apoi am integrat și personajul, ownerul afacerii, pasionată ea însăși de pictură.

Fotografia comercială

Fotografiez hoteluri din 2015 și primii clienți au fost câteva proprietăți pe care fie le-am identificat eu și le-am scris direct, întrebând daca vor fotografii, fie hoteluri care mi-au fost recomandate.

Pentru proiectele creative procesul este mai amplu, pentru că mă transform practic într-o agenție de publicitate cu un singur om: am nevoie să identific dorințele subtile ale clientului și ce vrea el să transmită prin imaginea creată, să fac client service, cercetare, creație, achiziție de recuzită, producție, post-producție și promovare, ceea ce se traduce printr-un volum mare de muncă și un preț în consecință.

Trec de acest filtru puține proiecte, și aste este cumva foarte bine, pentru că nici eu nu am capacitatea de a deservi un număr mai mare de clienți.

Cred ca am echilibrat cumva lucrurile, dar mai e loc de îmbunătățire.

Publicul de fotografie

Nu m-am gândit niciodată la acest aspect pentru că, până de curând, nu am avut de ce.

Tind să cred că există cazul fericit în care ceea ce creezi tu vorbește pe limba unui public cu care împărtășești valori comune și totul “curge” de la sine. Aceștia sunt oamenii care te susțin și îți dau aripi să perseverezi.

Apoi există publicul mare, din care facem cu toții parte, fie că ne dăm seama sau nu și care consumă zilnic fotografie. Ca și în cazul turismului, mi se pare că și publicul a evoluat mult, este mai atent, mai selectiv și mai educat. Asta și pentru ca, la rândul lui, acest public este producător de imagini.

Trenduri în 2021

Aș începe cu unul care îmi place!

Deși eu nu realizez portrete și nu fac ședințe foto de acest gen, am remercat trendința de a arăta oamenii așa cum sunt, naturali și diferiți. Într-o lume plină de filtre și tooluri performante de editare, mi se pare un trend care vine ca o alternativă justă.

În plus, cred că simplifică foarte mult munca de post-procesare și timpul de livrare al fotografiilor. V-am spus că am o fire pragmatică, nu?

Apoi, nu că mi se pare evervant, ci mai degrabă mă încurcă câteodata: platformele de social media care favorizează formatul vertical sau, cel mult, pătrat.

În mod traditional, fotografiam peisajele pe orizontală și portretele pe vertical, însa datorită smartphonurilor, nu mai merge așa. Fiecare imagine pe care o realizezi cu telefonul este automat pe verticală, dacă nu-l întorci. Și nu prea îl întorci. La fel și pentru a vizualiza contentul din social media: dacă ai de-a face cu o imagine pe orizontală și nu ai curiozitatea de a întoarce telefonul, cam pierzi o parte din detalii.

Ce găsesc eu neplăcut în materie de fotografie nu ține neapărat de un trend, ci mai degrabă de comportamente individuale: furtul fotografiilor, din categoria lucurilor grave, apoi, din registrul soft, ar fi adăugarea de filtre de Instagram peste fotografiile finale predate de tine sau cerințele de tipul “am văzut pe Pinterest, hai să facem așa”.

Prezentul în care toată lumea face poze

E o vorbă: “să facă fiecare ce vrea, dom’le!” Nu simt nicicum prezentul, pur și simplu îl iau ca atare și dau scroll peste porțiunile din el care nu mă interesează. Mă gândesc că așa cum mie îmi place să fac fotografii, așa simt o grămadă de alți omeni!

Cred că fotografia a devenit mult mai accesibilă, s-a “liberalizat”, ca să spun așa. Dacă în trecut aveai nevoie de cunoștinte de fizică, de optică, de developare, iar aparatele foto erau niște mașinării scumpe și complexe, acum fotografia este la o apăsare pe ecran distanță.

Apoi, distribuția contentului creat s-a schimbat fundamental, iar acest lucru a dat o voce tuturor. Așa cum s-a întâmplat și cu exprimarea opiniilor, social media a facilitat esențial modul de comunicare și de diseminare a fotografiilor.

În ambele cazuri, e și bine, e și rău. Este bine pentru că “voci” valoroase au ocazia să se facă auzite și să învățăm cu toții de la ele, rău pentru ca orice corigent la biologie este azi expert în virusologie și vaccinare.

Dar trăgând linie, faptul că fotografia este acum la îndemâna tuturor mi se pare un mare plus pentru că este o activitate prin care descoperi lumea, îți exersezi creativitatea și poți aduce un stop de inspirație și frumusețe în viața ta și a celor din jur.