Romanii formeaza o diaspora neomogena, cu preocupari diverse, dar care incearca in ultimul timp sa pastreze cat mai mult legatura cu tara-mama - mai ales cei aflati in Europa - incadrandu-se perfect intr-un concept valabil si pentru diaspora altor natiuni, de "home trotting" - un du-te vino permanentizat intre tara de adoptie si tara-mama.
Deja ne-am obisnuit: din ce in ce mai multi romani se afla la munca in tarile Uniunii Europene, dar si in alte colturi ale lumii, in forme mai mult sau mai putin legale. Faptul care insa nu poate fi contestat este acela ca o parte insemnata a populatiei active din Romania (care se presupune ca ar trebui sa munceasca) a ales sa isi duca viata in afara granitelor tarii, din varii ratiuni, care tineau intr-o vreme si de trecutul politic, dar care au devenit in momentul de fata eminamente economice.
De fapt, ce mai insemna in ziua de astazi diaspora? Si cum poate fi aceasta folosita pentru a ajuta, intr-un fel sau altul, tara de origine?
In antichitate, diaspora era un termen folosit pentru a desemna totalitatea comunitatilor evreiesti din afara Palestinei, comunitati constituite in urma unor evenimente nationale tragice, precum robia babilonica si, mai tarziu, ocupatia si distrugerea romana (de unde si termenul extrem de sugestiv din limba greaca diaspora = imprastiere). Astazi, diaspora a ajuns sa desemneze, intr-un sens mai larg, comunitatile formate pe tot globul de natiuni diverse, intr-o extindere permanenta, fara a se mai putea spune ca ar fi apanajul exclusiv al unora dintre ele.
Nu se poate spune nici ca exista o justificare exclusiv economica pentru formarea acesteia. De exemplu, populatiile din tarile nordice, tari cunoscute ca avand unul dintre cel mai ridicate nivele de trai de pe mapamond, cauta sa se indrepte catre sud, in regiuni sau tari cu o clima mai calda, fie atunci cand se pensioneaza, fie transferandu-se chiar cu locul de munca, impreauna cu toata familia. Acest fenomen a fost sesizat initial in Statele Unite ale Americii, dar el incepe sa ia amploare si in Europa, mai ales in Spania si Portugalia, si intr-o oarecare masura in Italia si Franta, o tinta predilecta pentru cei care doresc sa se bucure, in afara unei clime mai blande, si de multiplele posibilitati de recreere din aceste tari. Acest fenomen a dus la crearea unei adevarate retele care are la baza dezvoltarea transportului aerian de calatori la preturi avantajoase, dar si la cresterea fara precedent a afacerilor imobiliare in zonele cu potential.
Dincolo de toate, se pune o intrebare legitima, daca ne raportam si la numarul crescut de romani aflati peste granita, unii dintre ei deja de mai multe generatii in tarile de adoptie: cum se poate folosi imensul potential al unei comunitati reprezentate prin cele mai diverse categorii sociale?
Desigur, exista si o varianta oficiala de promovare a valorilor oricarei tari in strainatate, prin organisme abilitate si cunoscute - si nu vorbim doar de ambasade. E foarte interesanta in acest sens initiativa guvernului thailandez de a pune pe picioare un lant de restaurante cu specific national cu ajutorul unor subventii consistente, cu scopul de a stimula turismul in Thailanda. O industrie de altfel extrem de profitabila, si aflata in prezent intr-o perioada de recuperare.
Remarcabile sunt insa eforturile pe care le fac gigantii Asiei, care au o crestere economica sustinuta (si vorbim aici despre tarile cele mai populate, China si India, cu numarul lor foarte mare de emigranti pe intreg globul), incercand sa atraga si sa foloseasca in mod eficient banii diasporei, investitii de ordinul miliardelor de dolari.
Sunt, apoi, zilele speciale, dedicate persoanelor de succes din diaspora, atunci cand acestea se aduna in tara-mama pentru a gasi si dezbate oportunitatile de afaceri, prin intermediul unui centru permanent de dialog cu nevoile comunitatii. Avand in vedere ca sunt regiuni intregi unde domeniul serviciilor este asigurat in mod exclusiv de catre emigranti (cazul indienilor care lucreaza in zona Golfului Persic este definitoriu in acest sens), se pot crea numeroase afaceri colaterale, de la retele de asigurare obligatorii, telecomunicatii, transporturi, transfer rapid de bani pana la comandarea de diverse bunuri pe internet pentru rudele aflate in tara, ca o alternativa la transferul de bani.
In plus, de cele mai multe ori, cei care emigreaza doresc sa regaseasca in tarile de adoptie cate ceva din universul pe care l-au lasat acasa. Cea mai la indemana este, de departe, alternativa deja amintita, de a deschide restaurante cu specific national, dar nu trebuie pierduta din vedere si posibilitatea de a implementa in tara natala o afacere care functioneaza deja in tara de adoptie. De exemplu, fosti emigranti din America Centrala si de Sud, deveniti intre timp cetateni americani au adus si in tarile de origine importante lanturi de magazine.
Si in cadrul Ministerului Roman de Externe exista un Departament pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni (DRRP), cu o directie subsidiara, Directia pentru Originarii din Romania, si care raspunde de ansamblul activitatilor desfasurate sub egida ministerului si care are drept scop intarirea si dezvoltarea relatiilor cu diaspora si cetatenii romani domiciliati in strainatate, respectiv cu originarii din Romania stabiliti in afara granitelor tarii.
Dincolo insa de interesul pentru diverse organisme de coordonare, se pot face destule lucruri care sa nu aiba in vedere o reprezentare semi-diplomatica a Romaniei si unde se poate pune in aplicare conceptul de management al diasporei cu obiectivul principal de pastrare a legaturilor cu tara-mama, dar si descoperirea unor idei de afaceri, care sa fie benefice ambelor parti.
Intr-o lume extrem de dinamica, nu trebuie pana la urma uitat faptul ca emigrantii contribuie la raspandirea unui brand oriunde locuiesc. Doar cateva tari au pus la punct o strategie activa, creativa, pentru a obtine cat mai mult de la cetatenii non-rezidenti si prin care sa implice in mod direct comunitatile din stainatate. Calatoriile acasa ale celor plecati trebuie incurajate, dar si legaturile care se creeaza in comert si productie. De fapt, acesta este si scopul unui management al diasporei - de a stabili comunitati culturale si de afaceri, de a promova tara de origine in cea de resedinta si invers.
Nimeni nu-si poate permite sa nu tina cont de aspectul pragmatic al problemei si de sumele pe care sunt dispuse sa le cheltuiasca cetatenii non-rezidenti in tara de origine sau pe care le trimit periodic acasa. Tocmai de aceea, managementul diasporei e un trend care ar trebui luat in serios si in Romania.
