[Editor's Cut] Ioachim Stroe: Unul dintre cele mai rele lucruri pe care le poți auzi despre un film la care ai lucrat este că “l-ai făcut din montaj”

Ioachim Stroe s-a apucat în plină pandemie de primul film regizat de el și produs de Wearebasca, filmat în Bulgaria, el ocupându-se și de partea de montaj. Nu a mai stat după banii de la CNC, pentru că risca să-l scoată prin 2025. De obicei, îi place să fie și regizorul de față la montaj. Până la urmă, el știe cel mai bine cum trebuie să arate produsul final, iar pentru a evita shaworma cu de toate, spune că e bine să ai cât de cât o paletă de tehnici pe care să le aplici fiecărui film.

Din punctul meu de vedere, singura regulă generală este că trebuie să înțelegi felul în care regizorul vede filmul și trebuie să îl ajuți să ajungă acolo. În rest, nu cred că sunt reguli universal valabile. Încerc să îmi stabilesc la fiecare film un set de reguli de montaj și să mă țin de ele. Nu sunt niciodată aceleași.

Povestea lui Ioachim a început cu sculptura și a virat spre montaj, atunci când a realizat că ar putea fi cam greu să trăiască din prima meserie. A lucrat la filme unde montajul a durat și trei ani și nu e fanul efectelor speciale, pentru că duc mai repede la perisabilitatea producției. Însă îi place din când în când să dea câte un ghiont din montaj spectatorului, cât să nu adoarmă cu popcornul în mână.

Primul cadru

Am început să montez în facultate. Am făcut secția “Multimedia, montaj și sunet de film” la UNATC. Eu terminam liceul de arte plastice și, inițial, voiam să dau la arte, la sculptură în metal. La scurt timp după ce am început să fac pregătirea pentru admitere mi-am dat seama că după ce o să termin facultatea aia îmi va fi foarte greu să am un venit constant din sculptură, așa că am renunțat. La multimedia am dat pentru că am aflat că învățai să lucrezi pe calculator. M-am gândit că după facultate o să mă angajez într-un studio sau într-o televiziune și, macar problema unui salariu o voi rezolva așa. Lucru pe care l-am și făcut pentru un timp. Primele încercări au fost filmele de facultate. Țin minte că mi-am dat seama foarte repede că mă ajută faptul că aveam cât de cât un simț al ritmului și ureche muzicală. De ajutor au fost și cunoștințele de bază legate de compoziție, linii de fugă, centru de interes, contrast și altele, învățate în liceu.

Ce nu știe lumea despre montaj

Pentru foarte multă lume montajul pare ceva extrem de simplu, pentru că se gândesc că, practic, iei ce s-a filmat, pui cap la cap și aia e, gata filmul. Și în mare au dreptate, numai că intervin foarte multe etape intermediare și foarte multe detalii dintre care, în mod surprinzător, foarte puține țin de partea tehnică a meseriei. Montajul, în special montajul de film, seamănă foarte mult cu lucrul la scenariu. La montaj se construiește varianta finală a arcului narativ al unui film. Aici se dozează toate elementele filmului respectiv, tensiunea, emoția, ritmul, ponderea personajelor în poveste etc. Asta ca să nu mai vorbim de montajul de film documentar în care, de multe ori, povestea se scrie în etapa de montaj.

Cât durează de obicei un edit

În primul rand, la reclame și la videoclipuri e mai clar pentru că ele au deadline-uri fixe, care, de multe ori sunt în buza sau chiar depășite când se ajunge la montaj. Așa că e simplu, de obicei reclamele și clipurile trebuie să fie gata mâine și tot mâine să fie și pe post. La film depinde de la proiect la proiect și de la regizor la regizor. Montajul unui scurt metraj poate dura de la câteva zile la câteva săptămâni. La lung metraje durează câteva luni, nu aș putea să spun o medie. Am lucrat la filme la care montajul s-a intins și pe 2 sau 3 ani.

Film, reclamă și videoclip

Daca reclamele trebuie să transmită un mesaj clar și să scoață în evidență un produs, iar clipurile sunt, de regulă, un vehicul pentru melodie și pentru artist, la filme lucrurile sunt mai nuanțate. Aici, în primul rând, poveștile și personajele sunt complexe, volumul de material brut este mai mare, trebuie găsit ritmul potrivit fiecărui film, dozată tensiunea etc. Dar în primul rând, pentru mine, atunci când montez un film, este important să înțeleg felul în care regizorul vede filmul. Vreau să știu ce își dorește să spună cu filmul respectiv, care sunt lucrurile care îl interesează mai mult și care sunt cele secundare. Consider că jobul meu este să îl ajut pe el să ajungă cu filmul cât mai aproape de ceea ce își dorește el ca acel film să fie. Așa că o parte foarte importantă a felului în care îmi fac meseria este acest proces prin care încerc să văd filmul așa cum și-l imaginează regizorul. Pentru că în momentul în care am înțeles destul de clar cum vede el filmul știu ce să îi propun ca soluții de montaj. Altfel risc să îi propun variante care îmi plac mie în virtutea gusturilor mele personale, dar care nu au legătură cu ceea ce vrea el să facă. Asta nu înseamnă că nu sunt variante funcționale, dar nu sunt în spiritul filmului respectiv și atunci nu sunt ce trebuie.

Cum ai învățat

Montajul este o meserie practică și se învață facând-o. Teoria este foarte folositoare, mai ales cărțile și cursurile de scenaristică, dar dacă nu lucrezi nu ai cum să iți faci mâna și să depășești limitările tehnice. Cea mai importantă “lecție” a fost atunci când am realizat că montajul este despre abilitatea ta de a spune o poveste și de a transmite emoție, nu despre câte tăieturi mișto poți băga în 90 de minute de film. Acestea fiind spuse, contează foarte mult cu ce oameni ai ocazia să lucrezi. Eu am avut norocul să lucrez cu câțiva regizori care au o viziune clară și o atitudine fermă vizavi de filmele pe care le fac și am învățat foarte multe de la ei.

Credit foto: Silvana Mihai

Manierisme, tehnici și trenduri

Dacă vorbim despre montajul de film de la noi, nu cred că poate fi vorba despre trenduri. Se fac prea puține filme ca să se ajungă la așa ceva. Cred că s-au creat unele manierisme, cum ar fi folosirea elipselor mici de timp la absolut toate tăieturile. Personal mi se pare că ăsta este un procedeu care, pe lângă faptul că creează un ritm monoton mai face și toate filmele să semene intre ele. Eu cred că este bine să mai rupi armonia din când în când, să-i mai dai spectatorului câte un bobârnac, ca nu cumva să înceapă să moțăie în scaun la cinema.

New media

Nu am prea lucrat content pentru IGTV sau Tik Tok. Mi se pare normal ca la un moment dat a început și editarea să devina parte din postările astea. Când vrei să spui o poveste în imagini nu prea poți evita montajul.

Ce nu se face

Din punctul meu de vedere, singura regulă generală este că trebuie să înțelegi felul în care regizorul vede filmul și trebuie să îl ajuți să ajungă acolo. În rest, nu cred că sunt reguli universal valabile. Încerc să îmi stabilesc la fiecare film un set de reguli de montaj și să mă țin de ele. Nu sunt niciodată aceleași. Mi se pare că fiecare film are rigorile lui și este bine să te adaptezi la ele. În același timp e bine să ai o paletă fixă de “culori” la fiecare film. Altfel riști să îl transformi într-o sorcovă.

Proiecte recente

Anul ăsta am filmat primul meu lung metraj ca regizor. Cu siguranță a fost cel mai interesant proiect la care am lucrat în ultima vreme. Nu aș spune că a fost cel mai greu proiect deși a fost și mai este încă mult de muncă la el. Îmi face plăcere așa că nu mi se pare greu. Am decis să îl facem în regim independent, fară bani de la CNC, pentru că altfel riscam să așteptăm câțiva ani până luam finanțarea. Nu am vrut asta pentru că filmul este oarecum legat de evenimentele din 2020 și nu avea rost să ieșim cu el în 2025. În ciuda bugetului mic și al restricțiilor legate de covid, a fost o experiență foarte plăcută pentru țoată lumea. L-am filmat în Bulgaria, într-un camping gol de la malul mării. Este un film despre izolare și despre cum frica ne face să nu mai avem încredere unii în alții. Joacă Ela Ionescu, Ovidiu Mihăiță, Diana Spiridon și Silvana Mihai și este produs de casa noastră de producție, Wearebasca. Acum îl montez, ceea ce este o experiență interesantă pentru că am hotărât să mi-l montez singur și tot procesul ăla despre care am povestit mai sus trebuie să îl fac eu cu mine.

Cât poate salva un montaj bun

Dacă ești prea rigid sau iți pui orgoliu de-a curmezișul s-ar putea să mergi împotriva filmului. Unul dintre cele mai rele lucruri pe care le poți auzi despre un film la care ai lucrat este că “l-ai făcut din montaj”. Asta, pentru mine, înseamnă că monteurul a scos atât de tare în evidență defectele filmului și s-a pus pe el în valoare atât de mult încât a transformat filmul într-un demo reel de montaj. Deci, un montaj greșit abordat sau un editor care nu înțelege proiectul poate face foarte mult rău cu cele mai bune intenții. Pe de altă parte, montajul poate ajuta destul de mult un film. De regulă, editorul, nefiind la fel de implicat ca regizorul, este mai obiectiv vizavi de materialul filmat și poate lua niste decizii mai juste, uneori. Aici intervine încrederea pe care regizorul o are în omul de la montaj. Dacă regizorul este dispus să lase editorul să ia unele decizii de structură, personaje etc, atunci anumite probleme se pot rezolva.

Unele producții se pot salva în faza de montaj, nu toate. Și când spun salva, vreu să zic că se poate evita un dezastru, nu se poate face din ceva foarte prost ceva foarte bun. De obicei trebuie să salvezi filme a căror poveste nu funcționează și atunci trebuie să construiești o poveste nouă din bucățelele disparate pe care le poți depista prin materialul filmat. Sau trebuie să construiești personaje făcând slalom printre dialoguri scrise prost sau interpretate greșit. Aici intervine backgroundul editorului. În situații de genul ăsta contează ce filme ai văzut, ce muzică asculți, ce cărți ai citit, pentru că de aici iți vin soluțiile. Am fost de câteva ori în situații de genul ăsta. Nu se mai pune problema unei viziuni regizorale. Este vorba despre faptul că niste oameni au muncit, s-au investit niște bani și e păcat să fi fost degeaba.

Relația editor – regizor - DOP

De obicei discutăm înainte de filmare, în faza de decupaj, ca să ne punem de acord cu o direcție, un anumit stil de filmare și de montaj. În timpul filmărilor eu prefer să premontez secvențele pe măsură ce se filmează. În felul ăsta pot să verific daca materialul filmat funcționează așa cum ne-am propus și, foarte repede după terminarea filmărilor avem un prim draft al filmului. De obicei acest prim draft e doar un punct de plecare foarte vag, care se schimbă mult până la final, dar mie mi se pare că merită investit efort și timp în el. E important să nu plecăm de la zero când ne apucăm efectiv de montajul unui film. Pe toată perioada filmărilor țin constant legătura cu regizorul și cu DOP-ul. Discutăm despre evoluția filmărilor, în anumite situații mă roagă să verific o secvență sau alta. Unii regizori vor să vadă premontaje în timpul filmărilor, alții preferă nici să nu se uite pe materialul brut. Depinde de la caz la caz, dar cred că pentru toți e important să știe că au un om la montaj care e atent și care are grijă de film. Pentru mine e important să fie și regizorul la montaj. Nu e 100% necesar, dar, de obicei, așa am lucrat, împreună cu regizorul. De la un punct încolo, la montaj se iau decizii legate de nuanțe destul de fine și aici este important aportul lui.

Efectele speciale

Sincer să fiu, nu ajută prea mult. Mi se pare că un montaj care se bazează prea mult pe fx-uri devine datat foarte repede. Sunt multe scheme care par foarte cool pe moment, dar în scurt timp devin neinteresante.

Montaj de ținut minte

Cred că montajul filmului Tha Father ar fi unul din ele. Acolo e vorba despre felul în care personajul principal percepe timpul, spațiul și pe cei din jurul său. Mi-a plăcut foarte mult cum a fost susținută chestia asta prin montaj, fară să folosească procedee prea evidente. La un subiect așa de ofertant, riscul să exagerezi este foarte mare, dar mi s-a părut că au folosit montajul fix cât a fost nevoie, lăsând povestea să se desfășoare.