[Editor's Cut] Tudor Pojoni: Întotdeauna mă gândesc la fiecare secvență, la ce efect are o tăietură, o replică, o privire sau o tăcere

Tudor Pojoni a vut norocul să lucreze în cinema după 9 ani de la absolvirea facultății, și în materie de montaj spune că încă învață, asta ca să vă faceți o idee cam cât e de minuțioasă meseria asta. Mai ales, că încă multă lume o confundă cu grafica sau efectele speciale, după cum el însuși declară. Printre sursele de inspirație ale lui Tudor se numără și câteva întâlniri care l-au marcat, printre acestea, cele cu Mircea Veroiu și Mircea Ciocâltei, de la ei împrumutând pofta de cinema și orele îndelungate în cabina de montaj, la care se adaugă sutele de filme devorate acasă sau la cinema.

Poți să construiești o secvență care nu are șanse din filmare, poți să încerci tot felul de artificii dar până la urmă un montaj bun e un montaj discret, care nu iese în evidență, curge bine. E mult mai plăcut să ai material bun și să poți face încercări creative de montaj.

Pentru Tudor cel mai important e ca actorii să joace bine, nu crede în ideea că se pot rezolva lucruri la montaj, dacă replicile actorilor sunt pe lângă. Reclame nu prea a făcut, sau în orice caz, erau cu buget mic, însă anul ăsta a terminat lucrul la un documentar regizat de Claudiu Mitcu, un film care se întinde pe vreo 3 ani. Tot anul acesta a avut o premieră întârziată de pandemie, e vorba de filmul Berliner, regizat de Marian Crișan.

Primul cadru

În anii de studenție am descoperit masa de montaj pe peliculă Prevost, țin minte și acum marca. Mult mai târziu am avut acces la sisteme non-lineare. Montajul pe peliculă părea ceva foarte complicat, descurajant și procesul de montaj era dublat de stresul provocat de posibilitatea ruperii peliculei sau alte mici accidente. Regizorii și operatorii stăteau cu inima la gură până când încărcam pelicula și sunetul în mașinăria aia și începeam să facem primele tăieturi. Când eram la cursuri și la masa de montaj lucrau Mircea Ciocâltei sau Cristina Ionescu, profesorii noștri, totul părea o chestie foarte simplă. Se mișcau rapid și pelicula parcă era mai docilă, cadrele se legau frumos dar la început înțelegeam cu greu ce făceau acolo. Primele încercări de montaj au fost exerciții simple, tăieturi și racorduri făcute pe materiale de la colegii mai mari. Era migălos să refaci o tăietură daca nu erai mulțumit și trebuia să ai o cutiuță unde păstrai și notai fotogramele scoase din montaj. Degeaba aveai idei și soluții de montaj dacă te încurcai în peliculă și în comenzile mesei de montaj. Trebuia să ai îndemânare și să fii foarte ordonat cu materialul. Era o satisfacție să vezi în proiecție montajul cu toate semnele de creion rămase pe peliculă.

Ce nu știe lumea despre montaj

Oamenii de multe ori încurcă montajul cu grafica, cu efectele speciale sau alte meserii conexe sau mulți cred că montajul e ceva mecanic, simplist, unde pui cadrele de la filmare în ordine și e gata filmul în două zile.

Cât durează de obicei un edit

Montajul unui film durează o lună, două luni, trei luni, cât e nevoie, până când regizorul și monteurul se simt bine cu materialul, stiu că au încercat toate variantele și au obținut ceva care transmite emoție. Nu stiu dacă e bine să ai un deadline strict care să te preseze, să te facă să treci cu vederea momente care nu sunt OK doar să spui că gata, ești eficient și rapid. Desigur, nu e bine nici extrema opusă, ca meșterul Manole, ce montezi o săptămână sau o luna să arunci la gunoi total nemulțumit și nehotărât. Despre reclame nu aș putea povesti foarte mult, am făcut puține, de buget mic și într-o zi sau două erau gata trimise la colorizare și mixaj. Videoclipuri am făcut însă multe, cu regizorul Marian Crișan și operatorul Tudor Mircea. Ne mișcam repede, artiștii și casele de discuri erau nerăbdători. Totul dura vreo 4-5 zile, pregătirea, filmarea și montajul, până când clipul era pe post. Asta în perioada de aur când toate trupele aveau bugete pentru clipuri și existau televiziunile de specialitate.

Film, reclamă și videoclip

Diferențele dintre film și videoclip sau reclamă sunt câteva, fiecare cu treaba și cu targetul lui. Videoclipul trebuie să fie catchy, striking vizual, să vedem artiștii, să vedem sincuri și costume mișto. Poate și reclama bifează câteva din cerințele de mai sus, să fie mulțumită agenția, clientul etc. La film există o frământare, o căutare, o altă implicare, există o poveste lungă și complexă care trebuie să facă sens. Întotdeauna mă gândesc la fiecare secvență, la ce efect are o tăietură, o replică, o privire sau o tăcere, dacă mai târziu va afecta cumva secvența sau story-ul. Pentru film concentrarea se prelungește pe o perioadă mai lungă, te mai gândești și acasă sau în weekend la filmul în lucru.

Cum ai învățat

Încă învăț să montez, nu sunt încă mulțumit de mine tot timpul. Experimentez și învăț și acum de la alții, că sunt colegi mai tineri sau colegi mai experimentați îmi place să văd și să aud. Am învățat lucrând și greșind. Generația mea nu a fost cea mai norocoasă, dar eu am avut șansa să lucrez în cinema după 9 ani de la absolvire. Am avut răbdare și am lucrat diverse proiecte doar cu gândul că într-o zi voi face film și atunci să fiu cât mai pregătit. Orice scurt metraj sau videoclip ajută dacă țelul tău e filmul de lung metraj. Ajută și vizionările, am devorat sute de filme acasă sau la cinema.

Bineînțeles am în bagajul meu întâlniri, să le spunem așa, cu cineaști în cabina de montaj care m-au marcat. Poate că Mircea Veroiu și Mircea Ciocâltei sunt cei mai importanți oameni care mi-au dat pofta de cinema și de a sta în cabina de montaj ore în sir fară să obosesc sau să mă plictisesc. Clar, cei doi văzuți împreună la lucru m-au făcut să iubesc meseria asta mai mult decât o făceam până atunci. După facultate m-am reîntâlnit cu colegul meu Marian Crișan care a reușit să-mi readucă pofta de film după o mai lungă perioadă în care îmi pierdusem speranța că voi face lung metraj. Așa am reînceput să lucram împreună și am rămas în echipa cu el.

Manierisme, tehnici și trenduri

Da, există trenduri în montaj. Dacă vorbim de filmul artistic, trendul vine și din filmare, nu poți face abstracție de stilul de filmare și de decupaj al unui regizor doar să-ți pui tu fanteziile într-un timeline. Cred că stilul de montaj e dictat de la filmare, de intențiile regizorului. Nu știu dacă e un trend în montaj în 2021 și nu cred că e ceva negativ dacă există o mișcare sau un curent așa cum a fost noul val din anii 2000.

Legat de noile tipuri de content video sunt doar un simplu spectator dar admir câtă inventivitate și dăruire au cei care au făcut din youtube și tik tok un fel de job permanent care aduce și venituri mari și expunere. Nu am lucrat în formatele de social media dar observ că exista și acolo niste reguli și tehnici specifice.

Ce nu se face

Sunt convins că nu există taboo-uri în montaj dar pentru mine una din regulile principale pe care încerc să o aplic este ca actorii să joace bine întotdeauna în toate secvențele, să nu dispară magia din cauza unei replici livrată prost sau a lipsei de concentrare. Îmi place să caut prin duble cea mai bună interpretare, să reiau căutarea chiar și după o săptămână dacă nu sunt convins. E amuzant că uneori se întâmplă ca dubla cea mai bună pe actorie e greșită tehnic la priza directă de sunet sau doamne ferește la imagine. Trebuie să alegem răul cel mai mic. Atenția pentru jocul actorilor și story, cred că astea sunt importante.

Proiecte recente

Anul acesta am terminat un documentar regizat de Claudiu Mitcu, un film care se întinde pe mai mulți ani, vreo 3. Perioada de lock-down a intrat în film și a punctat dramatic destinul personajelor și consider că a adus greutate în povestea noastră. Sunt multe secvențe cu muzică live, repetiții cu multe personaje în studio și a fost destul de minuțios să lucrăm cu două sau trei camere independente într-un stil cine verite, liber, unde regizorul a lăsat personajele în voia lor. Îmi place ce a ieșit la final, tocmai am asamblat materialul colorizat și mixajul final. Tot anul acesta am avut o premieră întârziată de pandemie, premiera filmului Berliner regizat de Marian Crișan.

Cât poate salva un montaj bun

Un montaj e bun dacă are la bază un material brut bun, dacă regizorul știe ce vrea la filmare. Sigur, poți ajuta la montaj o secvență care suferă pe alocuri, dar eu cred că nu există miracole la masa de montaj. Mai degrabă am văzut proiecte cu mare potențial stricate la montaj. Poți să construiești o secvență care nu are șanse din filmare, poți să încerci tot felul de artificii dar până la urmă un montaj bun e un montaj discret, care nu iese în evidență, curge bine. E mult mai plăcut să ai material bun și să poți face încercări creative de montaj. Dacă se pornește la filmare cu ideea că se rezolvă la montaj sau la grafică o secvență, deja apar semne de întrebare.

Relația editor – regizor - DOP

Relația monteurului cu regizorul și operatorul diferă de la proiect la proiect, de la echipă la echipă. La majoritatea filmelor am lucrat cu regizorul alături, este și modul de lucru pe care îl prefer. Sigur, există zile sau perioade când lucrez singur, construiesc câteva secvențe dar montajul cu regizorul e mult mai construcitv. Lucrurile prind contur după discuții, încercări și vizionari și apare varianta cea mai bună așa. În majoritatea producțiilor de la noi regizorul e autor complet și vrea să aibă controlul în toate etapele de lucru. El a scris scenariul, el și-a imaginat filmul poate cu doi trei ani înainte și știe exact ce vrea. Așa îmi place să cred.

Operatorul intervine rar, la vizionări și la discuții unde poate ne mai sugerează duble pe care le preferă din punctul lui de vedere. Uneori mai cedăm și ne mai gândim la sugestiile lor dacă nu sunt probleme de interpretare. Cum spuneam mai sus, interpretarea apoi restul. Poate un cadru mișcat sau cu scharf nesigur trece neobservat dar un cadru unde actorul e în afara textului e dezastruos. Nu cred că operatorul vrea și trebuie să fie la montaj. La vizionări poate vedea dacă sunt probleme și le discutăm punctual.

Îl facem din efecte

Fx-urile pot ajuta un montaj bun, îl pot susține. Am avut nevoie de stabilizarea și recadrarea unor duble bune pe actorie, de corecții de culoare în cadre pe care le-am folosit în secvențe diferite față de locul lor din scenariu, am eliminat elemente de decor când nu am avut continuitate în unele secvențe filmate la distanță mare de timp. E confortabil să știi că există niște oameni pricepuți care te ajută la nevoie și scot din cadru un microfon sau o reflexie într-o oglindă când nu ai altceva de ales și montajul funcționează cel mai bine așa.

Montaje de ținut minte

Cel mai recent film care m-a impresionat a fost un documentar scurt făcut de Călina Pirotici prin 1994, exercițiu de anul 2 sau 3, un making of al unui film unde regizor era Mircea Veroiu. Mi-a adus aminte de începutul studenției mele și de ce mi-am ales meseria asta.