Pentru ca nu imi aduc aminte de gustul Brifcorului, ma declar a Coca Cola kid. Asa ca pentru mine Always CocaCola chiar are sens, desi recunosc ca in ultima perioada am scapat cam mult Pepsi in pahar. Si s-ar putea sa o fac chiar mai des avind in vedere ca oricum am fost invitata sa uit de acest slogan si sa aleg in schimb fericirea. Buna si asta, nu zic nu. Sau poate chiar mai buna decit un pahar de Coca Cola, dar nu asta e ideea sau mai precis nu asta se doreste a se intelege din noul spot. Oricum, in ultima vreme am impresia ca toate agentiile de publicitate din lume au intrat in posesia unui studiu inca necunoscut mie care arata ca oamenii sunt din ce in ce mai nefericiti si mai incapabili de a gusta din bucuriile simple ale vietii. Asa ca au venit repede cu antidotul. Vodafone te invata sa traiesti clipa, iar acum Coca Cola spune fii optimist! = fii fericit! (eu nu as pune egal intre cele doua, dar sa spunem ca se pot lega una de alta).
Pretul platit
Asadar Always Coca Cola a murit si odata cu asta si ursuletii polari care mi-au fost intotdeuna atat de simpatici. Am ramas in schimb cu o multitudine de vietuitoare desenate ale caror origini zau ca nu am reusit sa le identific prin atlasul zoologic. Nu ca m-ar deranja neaparat asta, dar nici nu imi inspira nimic. Cu exceptia poate a ghemotoacelor care se lipesc insetate de sticla si a faptului ca toata actiunea din reclama chiar imi da senzatia de vivacitate si implict de viata. Ca sa fac o analogie, ma simt ca un copil mare lasat in fata televizorului blocat pe Cartoon Network, dezamagit de faptul ca nu mai gasesc fetele atat de dulci si de reale ale lui Tom si Jerry si trebuie astfel sa ma multumesc cu liniile colturoase ale altor personaje care nu imi vor fi niciodata dragi. Si mai e ceva care imi lipseste. Acea caracteristica unica care nu am crezut niciodata ca va disparea din "definitia" Coca Cola: ubicuitatea. Poate pentru altii Coca Cola va fi in continuare un liant intre generatii si popoare, dar eu nu nu ma pot gandi la fericire facand abstractie de doza de egoism ce se integreaza uneori perfect in paharul cu beatitudine. Asadar vorbesc acum despre mine, consumatorul de Coca Cola, si nu despre noi, iubitorii acestei bauturi. Si mai vorbesc despre setea de viata sau de orice altceva care ma duce cu gindul la jungla in care traim si in care fiecare se descurca cum poate mai bine.
Mitul omului din televizor
Lasand la o parte dezamagirile legate de "intotdeauna", vreau sa spun ca povestea din spot e chiar captivanta. Unu - pentru ca prima data nu am priceput nimic( poate m-am uitat eu prea pe fuga) si deci m-a facut sa-mi doresc sa-l vad a doua oara si doi - pentru ca declanseaza acea curiozitate bolnava de a stii ce masinarii se ascund in spatele unui "chelner" mecanic. Este exact ca in copilarie, cand unii dintre noi cautau omuletii din spatele televizorului. So! Cum ia viata o sticla de Coca Cola livrata de un tonomat? De ce este Milka atat de buna? De ce nu are ursul coada? Si exemplele pot continua la fel ca si variantele explicative. Important este ca "nasterea" este urmata de multa bucurie animata, cea ce compenseaza momentele comice oferite nu cu prea mare darnicie.
Si acum un pic de istorie
Ca tot vorbim de o noua etapa a erei Coca Cola, nu cred ca strica se ne aducem putin aminte ce a fost in trecut. Altfel spus, ce am avut si ce am pierdut. Asadar, pe la inceputul anilor 1900 lumea a fost invitata simplu dar direct sa bea Coca Cola, o bautura care prin 1907 a inceput sa capede forma, dar mai ales gust: delicioasa si reconfortanta. Ceva mai tarziu a devenit un prieten pe viata, acesta fiind unul dintre pasii premergatori pentru "the real thing". Deci cum spuneam, "Always Coca Cola".
