[Human, Art & Tech] Arina Bădărău: Oamenii sunt prea serioși, e nevoie de cineva care să le descrețească frunțile

Ce legătură au bananele cu Vlad Țepeș și cu tehnologia, v-ați putea întreba? Răspunsul vine de la Arina Bădărău, participantă la Human Technology Street Art Challenge by George, care crede că scânteia de la care pornește toată istoria evoluției noastre este curiozitatea. Acum, cu ajutorul tehnologiei, care poate fi folosită ca un portal al cunoașterii, fiecare se poate transporta în pielea mamiferului curios care așteaptă de pe o zi pe alta să vadă ce îi oferă această evoluție. Lucrarea ei se numește Filtru și vorbește despre tehnologie într-un stil ironic, plin de umor.

Mă inspiră tematicile realiste, care tratează subiecte serioase. Cu toate acestea, satira joacă un rol important în creațiile mele. Oamenii sunt prea serioși, e nevoie de cineva care să le descrețească frunțile. Dacă nu noi, atunci cine? Nu e mereu nevoie de imagini dure pentru a expune o idee. Profit maxim de asta deoarece desenez ce gândesc, fără cenzură. Ăsta e stilul meu.

Oricum s-ar numi și oricât de serioase sau neserioase ar fi, așteptăm și lucrările voastre: înscrierile la Human Technology Street Art Challenge by George se încheie pe 15 iunie.

Între timp, noi continuăm să spunem poveștile celor care s-au înscris deja în competiție și să aflăm de la ei cum a decurs procesul creației, de unde a venit inspirația, care e relația lor cu tehnologia.

Bio pe scurt

Sunt studentă în anul IV la arhitectură cu cearcăne bine conturate și cu haz de necaz tot timpul. Curiozitatea deplină mi-e însemnată pe frunte și experimentez orice șansă care-mi apare în cale. 

În spate car după mine în ultima vreme doar proiectele din cadrul facultății, pentru că timpul este destul de limitat, dar nu e un regret. Cel mai recent poriect au fost două ilustrații pentru o carte. În rest pentru catalogul unui atelier de produse naturiste, mai un poster, mai un concurs, fie un logo sau doar ilustrații la liber pentru mine.

Sunt complet învăluită de stilul tehnic, în liner, mină, cu umbre fie subtile, fie foarte evidente, și cu o singură pată de culoare. Poate e un stil brutalist, dar pe o foaie albă e-o întreagă poveste. Nu mai zic de reversia sa.

Mă atrag detaliile, uneori prea amănunțite. E important să ajungi să surprinzi latura esențială a unei clădiri sau unui chip frumos. 

Mă inspiră tematicile realiste, care tratează subiecte serioase. Cu toate acestea, satira joacă un rol important în creațiile mele. Oamenii sunt prea serioși, e nevoie de cineva care să le descrețească frunțile . Dacă nu noi, atunci cine? Nu e mereu nevoie de imagini dure pentru a expune o idee. Profit maxim de asta deoarece desenez ce gândesc, fără cenzură. Ăsta e stilul meu.

Competiția Human Technology Street Art Challenge by George

L-am "întâlnit" pe George astă vară expus la Art Safari; m-a acaparat, doream să știu cum, unde, ce fel aș putea participa și eu. N-am aflat atunci, dar acum două zile mi-am găsit răspunsul. ;)

Acum am dat de link-ul concursului complet întâmplător. Nici nu știam dacă mai e valabil.

Nu am stat pe gânduri, a fost o decizie de moment când am văzut că mai e timp până la deadline.

În altă ordine de idei, ziceam mai devreme de puținul timp avut. Ei bine, m-am uitat la ceas și m-am apucat direct.

Etapele procesului de creație

Sunt sigură că mulți trec prin următoarele etape: poate tu ești plin ochi de treabă, somn puțin, deadline-uri, curățenie, ș.a.m.d. ...dar asta nu înseamnă că imaginația nu lucrează. Prin urmare implozia a devenit explozie. Cu alte cuvinte, când se adună atât de multe idei, dar n-ai timp sau ocazia să le pui în aplicare, apare apoi momentul ăla miraculos cand se aliniază toate planetele în beneficiul tău… e ce trebuie! 

Procesul lucrării a fost fix așa: m-am învârtit puțin prin cameră, mi-am făcut două pătrate în carnet, semnul lui George și atât mi-a trebuit. Un start, o nouă temă prin care să îmi ”uploadez” conceptul.

Tot ce am reprezentat în lucrare am regăsit în cameră. Poziția nefirească când stau pe scaun să lucrez (mamiferul), călătoriile fanteziste prin care navighez în timp ce lucrez (butonul ”Apasă!” + mâna mamiferului cerșetor), milioanele de click-uri pe taste și mouse pe care le aud la ordinea zilei  (îndemnul ”Apasă!”), Easter eggs (cuvântul ”apasă” transformat și în codul morse de culoare albă ), un poster cu Rick&Morty pe care îl văd când mă trezesc de la primele ore ale dimineții (ideea de portal sintetizat în cercul logo-ului George), fructele pe care trebuie să le consumăm la ordinea zilei (nu, nu aveam coji de banane aruncate prin cameră, dar aveam nevoie de pamflet) și vampirul din noi, care trage țeapă la ieșirile în societate și la posibilele nopți dormite, în scopul finalizării deadline-urilor (desigur, Vlad Țepeș).

Brieful

Asta m-a și atras înspre participare. Brief-ul reprezintă însăși o situație cu care conviețuim acum; exact ”Nu mai suntem în era Om versus Tehnologie, AI versus Emoții. Nu mai vorbim de o separare, din contră.” Dar mulți încă nu s-au obișnuit cu acest aspect. Nu mai putem nega prezența tehnologiei, ci doar să ne împletim cu ea pentru a putea descoperi și restul iceberg-ului, cum s-ar spune, și nu doar suprafața. Ne oferă multe ”tool-uri”, noi doar trebuie să ne păstrăm constant învățăcei și deschiși înspre noi oportunități.

Nu a existat nicio parte grea, din contră am fost așa exaltată că am ajuns să realizez lucrarea într-un timp atât de scurt de nu știam ce să mai fac apoi. 

Tehnologie, arta & realitatea urbana

Cel mai bun fel de a spune adevărul gol goluț. Realitatea ne prezintă situațiile actuale cu care ne confruntăm, arta e manifestarea prin care poate fi exprimată viziunea prin prisma orișicărui artist, iar tehnologia o transmite de la un singur click distanță oriunde dorești.

Tot ce e vechi cu tot ce e nou (și culmea din 2008 ni s-a animat asta prin vestitul Wall-E). Tehnologia integrată cu delicatețe, dar fără să intervină prea mult.  Fac o mică referire la domeniul meu deoarece reprezintă și ea o artă ― dorim a păstra estetica monumentelor istorice și  a arhitecturii de odinioară, dar cu degetul pe pulsul din secolul 21. Trebuie să avem grijă ca cele două să se sprijine una pe cealaltă, fără contraste care să supere ochiul. 

O simbioză este destul de greu de atins, dar privind totul cu o notă de absurdism, e posibil. E nevoie de un efort colectiv, multidisciplinar și de vizionari.

Relația ta cu tehnologia

Mereu a fost prezentă tehnologia, într-un mod progresiv, în jurul meu până în ziua de azi. Mi-amintesc cușca mare albă cu ecran mic-mic care a apărut pe măsuța de cafea. Desigur că scopul lui era în special pentru soluționarea dilemelor alor mei, pe când pentru o minte de 5 ani și-n creștere,  mare distracție a fost. Ne adunam câte 10 capete să ne uităm la Happy Tree Friends și să ne jucăm Super Mario.

În prezent suntem foarte ok una cu alta, învățând ulterior cum să-mi centrez atenția pe lucruri mult mai importante venite în avantajul meu. Cum ar fi faptul că nu pot cu una cu două să realizez un desen utilizând tableta grafică, dintr-o dată, ci trebuie răbdare și perseverență. Și curaj, căci eu până de curând am fugit de acest stil de a desena și încă mă adaptez.

Limite

Folosesc tehnologia sub forma tuturor device-urilor, indispensabile. Îmi pun limite doar în vacanțe când am șansa să stau mai mult în aer liber, față de contrastul nopți albe cu cearcăne și predări. În limita bunului simț nu am exagerat decât de nevoie, dar nu am cum minți că n-am și procrastinat.

Acum chiar învăț să utilizez tableta grafică. Lucrarea ”Filtru” am realizat-o în Adobe Illustrator cu cele mai banale tool-uri pentru că mai întâi descopăr singură, apoi de nevoie caut și un tutorial. E nevoie de astfel de programe în momentul în care am câte un proiect pe care trebuie să îl predau. Mă ajută să îl mai ”înfrumusețez” oricum artistic doresc, întrucât programele de arhitectură sunt tehnice, exacte.

Un lucru știu bine: prost nu te învață. Depinde cum ne controlăm dorința și în ce mod să o exploatăm. Întotdeauna trebuie să fim atenți ca tehnologia să rămână în slujba noastră și nimic mai mult. Aș zice că m-a învățat de toate, pentru că multe informații necesare pentru facultate și pentru viața de tânăr adult și nu numai, se regăsesc în singurul suport de curs: tehnologia. Dacă vreau să realizez ceva practic, să mă dezvolt artistic, să învăț să desenez și într-un alt stil, să îmi extind perspectivele în creativitate; pentru o rețetă, să învăț un program, o limbă, dezvoltare personală, psihologie, să caut inside-uri la diverse jocuri, just Google it. Nu există limite, asta e cel mai bun lucru. Noi singuri ne impunem aceste bariere de care trebuie să scăpăm sărind peste ele.

Fără artă și fără tehnologie

În general vorbind, mă pot descurca să îmi fac de mâncare fără să caut rețeta pe internet, dacă asta mă întrebi; de asemenea, încă există hărți care ne ajută să ajungem la locația dorită.

Clar imaginația mea n-o să se oprească dintr-o dată să funcționeze. Dar nu cred că mi-ar fi ușor să rup din mine ceva cu care am crescut și care m-a ajutat să mă dezvolt. Despre artă, ea a existat în viața mea chiar dinaintea tehnologiei. E ce mă reprezintă când îmi expun gândurile, ce mă caracterizează ca personalitate, ca om.

Fără artă înseamnă a trăi o viață tristă, înstrăinată de cultură, limitată. Ea face parte din istoria noastră, așa cum a făcut și cum va face în viitor și tehnologia.

[Citeste brieful si inscrie-te aici la Human Technology Street Art Challenge by George]