Fara capacitatea de a ne autoiluziona, am tendinta sa cred ca viata ar fi imposibila. Fara ajutorul ei, publicitatea nu si-ar mai avea sensul. Bautura aceea cu bule, preparata de pitici, preferata de ursii polari si trasa mai nou intr-o linie de productie de animale cu origini asupra carora cu greu te poti pronunta, valoreaza 67 de miliarde de dolari. Tarimul absolut al povestilor a fost evaluat anul acesta la 27 de miliarde de dolari. Cowboyul fumator la 21 de miliarde, masina care cinta in desene si in cor la 17, iar lista Interbrand continua asa timp de o suta de nume.
Se vorbeste
obsesiv in ultimul timp in Romania de esenta produsului care cind o sa fie mare vrea sa se faca brand si de adevarul consumatorului. Ei bine, nu cred ca realitatea are vreo sansa in batalia asta. Oricit de fara cusur ar fi ea (dar nu e; cei care s-au uitat vreodata la un pahar dupa ce s-au depus sedimentele din nectarul cel mai natural stiu despre ce vorbesc) duce o lupta pierduta deja.
Adevarul crud
este, inainte de toate, crud. Marmotele din Alpi sint mult mai simpatice decit copiii vietnamezi care cos incaltamintea pe vapor. Atunci cind nu este culeasa de pe meleaguri prelucrate in Photoshop, cafeaua se inmulteste prin activitatea sexuala a celor mai bune boabe. Publicitarii ezita totusi sa ne arate abatoarele care dau cele mai bune mezeluri sau fabricile de dero si de sapun. Ne arata, in schimb, laboratoarele in care ia fiinta formula lor mereu imbunatatita. Cind vine vorba de cosmetice, milioanele de animale-cobai ramin in umbra. Ele sint tolerate doar in productia de ciocolata si carbogazoase.
Rindurile de fata
nu au la subsol vreo intentie ascunsa. Nu e nici un pro aici si nici un contra. Oricit am avansa pe scara evolutiei, "minte-ma frumos" continua sa faca legea consumatorului. Realitatea, o data cunoscuta, ne indigneaza pentru citeva momente, drept pentru care, vrem sa o uitam cit mai usor. In perioada brandului mereu incordat, companiile nu se pot duela in adevaruri. Relevanta sta in detalii cautate cu lupa, diferenta in povesti bine lucrate. Ceea ce nu reusesc sa intrevad insa este viitorul meleagurilor publicitare autohtone.
Basmele
nu sint asul din mineca romanilor. O analiza scurta ne arata ca folclorul nu poate fi sursa potrivita. Legendele noastre se termina prost, eroii mor in final, uneori intr-o balta de singe. De inventat altele, nu prea am reusit pina acum. Agentiile de publicitate care au tinut mortis sa isi faca o poveste, aducind pentru asta cunoscatorii din afara granitelor, au esuat in combinatie. Asa ca miza pe care marseaza creativii nostri de vreo 16 ani incoace este realitatea de ris. Ne amuzam pentru ca este cu adevarat nasoala. Reclamele romanesti construiesc pe znoave. Cei din industrie spun ca nu avem inca brandurile si contextul economic pe care sa construiasca altceva. Si daca risul-plinsu' a sustinut pina acum cultura populara, poate sa mai duca si publicitatea citiva ani buni. In lipsa unui obiectiv mai ambitios, e bine si asa.
