Pentru Irina Rădulescu, teatrul a devenit un alt termen pentru noțiunea de acasă. La Teatrul Mic a luat contact pentru prima dată cu actoria, la doar șase ani, și tot aici este angajată în prezent. Actoria nu a fost o decizie, ci un fel de a evolua și a trăi. Este exigentă și caută perfecțiunea în fiecare rol. E ceea ce îi dă puterea de a continua. Această dedicare i-a adus în 2021 și o nominalizare la Premiile Gopo la secțiunea Cea mai bună actriță într-un rol principal. Este vorba de rolul Ana din filmul Urma regizat de Dorian Boguță.
Acest rol a venit către mine într-un moment prielnic, într-un mod firesc și tot ce a ținut de acest film s-a întâmplat intr-o orchestratie perfecta. De aceea nu am simțit greutatea, nu am simțit frica… A fost despre îmbrățișarea poveștii cu toată ființa mea. Asta pentru mine este raportarea ideală!, spune Irina
Dacă vă întrebați care e procesul prin care reușește să înțeleagă și să dea viață personajelor pe care le interpretează, dar și de unde vine inspirația care o ajută să-și continue drumul, citiți mai jos povestea ei:
Primul contact cu scena
Prima oară am jucat pe o scena de teatru la vârsta de șase ani… chiar la Teatrul Mic, unde acum sunt actriță angajată. Teatrul a fost mereu sinonim cu ACASĂ, deci nu am un moment precis în care să fi luat decizia de a urma aceasta cale. Cumva ea a existat întotdeauna.
Actoria și etapele formatoare
Cred ca etapele de formare ale unui actor sunt acelea esențiale în formarea sa ca OM în primul rând. Pentru ca actoria este despre natura umană în toată complexitatea și profunzimea ei. Deci ar fi Copilăria, educația de acasă, mai apoi cea de la școală… Și, firește, etapa așa-zisă adultă când începi sa aplici principiile și valorile dobândite în etapele anterioare.
Fără frică
Sunt un om foarte exigent în primul rând cu mine însămi și asta mă face sa nu ajung să-mi fie frica. Cu aceeași exigenta am pornit și pe calea aceasta și deci nu, nu am simțit frica niciodată!
Povestea Anei, personajul pe care îl interpretezi
Ana este întruchiparea zicalei - Apele liniștite sunt adânci! - Asta am simțit despre ea de la bun început și deci am căutat-o în adâncurile sufletului omenesc. Acolo unde iubirea plenara șterge bariera dintre bine și rău.
Trust the process
Acest rol a venit către mine într-un moment prielnic, într-un mod firesc și tot ce a ținut de acest film s-a întâmplat intr-o orchestratie perfecta. De aceea nu am simțit greutatea, nu am simțit frica… A fost despre îmbrățișarea poveștii cu toată ființa mea. Asta pentru mine este raportarea ideală!
Cele mai importante momente în călătoria artistică
Lucrul la acest film este în mod cert un moment esențial trăit de mine ca actriță. Însă către CEL MAI CEL moment trebuie mereu sa tindem. Acel ideal, acea Perfecțiune este ceea ce ne da speranta…
De unde izvorăște inspirația
Inspiratia vine din cele mai neașteptate locuri. Dar ceea ce m-a însoțit întotdeauna în toate demersurile creative a fost muzica. Fiecare poveste, fiecare personaj are o atmosfera care de cele mai multe ori mă duce cu gândul la atmosfera unui anumit compozitor. Și atunci ascult acea muzica pana când ii înțeleg fiecare nota. Apoi revin la poveste, la personaj, și tot așa.
Nominalizarea la Gopo
Suntem oameni și e normal sa ne bucurăm atunci când primim o recunoaștere, mai ales din partea breslei. Eu, una, am primit cu mare bucurie și emoție nominalizarea la Gopo!
Planuri pentru 2021
In 2021 vreau sa vad marea de care imi este dor. O trec la surse de inspirație, deci este în interes profesional. Hahahahahahaha… In rest sunt actrita la Teatrul Mic unde repet un proiect pe care speram sa îl putem oferi publicului la toamna.