Un veteran cu multă istorie de publicitate în spate, poate cel mai vechi art din România, Gelu Florea a început în 1992, la Vitrina, pe când era student la Design în Cluj. A urmat un ocol în Baia Mare și apoi București: 13 ani la Graffiti, mai puțini la Propaganda, iar în prezent e Art Director Godmother. S-au întâmplat multe de atunci în publicitate, dar lucrurile importante au rămas la fel, crede Gelu. La început, lucra, bea, adormea și se trezea în agenție. Acum face toate astea în apartamentul lui.
Perioadele în care am fost concediat au fost și ele importante. Am încetat să mai privesc cu dispreț DTP-ul și BTL-ul ba mai mult, am ajuns să le practic. De două ori am fost pe punctul de a-mi face bagajele pentru a mă întoarce acasă dar am fost salvat în mod miraculos.
Gelu nu renunță la publicitate. E parte din istoria ei în România și nici măcar o crescătorie de vipere nu l-ar putea face să renunțe la meserie.
Începutul
Citind cartea lui Petre Barbu “Primul an de publicitate” am avut revelația că sunt, foarte probabil, primul și cel mai vechi art director din România. Cum s-a întâmplat vă zic chiar acum. În 1992 eram student la facultatea de Design din Cluj. M-am întâlnit pe culoarele facultății cu unul dintre asociații agenției Vitrina, venit în scouting. El, elegantul Sorin Teglaș. Eu, singurul aflat în școală la ora aceea. Căutăm un grafician, știi cumva pe vreunul interesat? Eu sunt ăla, i-am zis și am plecat să semnăm contractul de angajare.
Spre deosebire de ce se întâmpla în București, unde se cumpăra spațiu de reclamă pentru a se aplica logoul clientului, în Cluj făceam cu adevărat art direction. Cu sculele vremii, respectiv trăgător de tuș, foarfecă, bandă adezivă, dar și creioane colorate, aerograf sau tempera. Ce învățam azi la cursuri fructificam a doua zi în publicitate. Am desenat bujii, locomotive diesel electrice, cabluri și toroane, pentru mapele de prezentare ale unor clienți ca Sinterom, Remarul S.A, Fortur CUG sau Industria Sârmei Câmpia Turzii. Documentarea prealabilă la fața locului era ceva firesc: de la Câmpia Turzii m-am întors cu brațele încărcate cu mostre de cabluri pe care apoi le-am desenat. Demn de menționat este că tot ce propuneam era imediat acceptat și produs. Oamenii erau fericiți și recunoscători că cineva lucrează pentru nevoile lor de comunicare.
Momente cheie
După terminarea studiilor și despărțirea de Vitrina am lucrat o vreme într-un birou de design din Baia Mare, apoi am virat brusc spre București. Graffiti BBDO m-a angajat și m-a păstrat vreme de 13 ani. Propaganda a fost mult mai puțin răbdătoare, cu toate că am făcut o campanie unică pentru HBO – În Derivă. Saci plini cu frunze uscate imprimate cu chipul protagonistului și logoul serialului, împrăștiate dintr-un elicopter care survola centrul Bucureștiului, într-o frumoasă zi de toamnă târzie.
Perioadele în care am fost concediat au fost și ele importante. Am încetat să mai privesc cu dispreț DTP-ul și BTL-ul ba mai mult, am ajuns să le practic. De două ori am fost pe punctul de a-mi face bagajele pentru a mă întoarce acasă dar am fost salvat în mod miraculos. Ultima dată, de agenția în care sunt acum, Godmother.
Reclame de atunci și de acum
Lucrarea care m-a convins ca am stofă a fost o temă de semestru. Un afiș care anunța un târg al jucăriilor numit Toys Fair pentru care aveam pregătit un panou alb și nici o idee în cap, profii din comisia de notare urmând să apară în câteva minute. Și ca din senin cele două cuvinte s-au așezat unul deasupra celuilalt pe panou, fără nimic altceva decat că Y-ul s-a transformat în cheița cu care se trag jucăriile cu arc iar i-ul în axul cu secțiune pătrată în care se înfige cheița. Am primit un 10 absolut meritat, deși munca în sine nu-mi luase cine știe cât.
2021 e încă la început așa că aș prefera să vorbesc despre o lucrare făcută mai înainte, diferența de câțiva ani nefiind relevantă. O campanie de comunicare pentru magazinele Profi care s-a desfășurat după scenariul Toys Fair, adică oamenii așteaptă propunerile nu mai târziu decât până diseară. Până diseară mai fiind câteva ore. Cel mai bun prieten al meu, pixul, a intrat în funcțiune și la sfârșitul termenului propunerea zbura către client. Acum aceste execuții, cu mere, cepe, ouă și pere ca părți din cuvinte pot fi văzute peste tot în țară. Ce să-ți dorești mai mult de atât.
Cum priveai atunci industria și cum o privești acum
La început îmi era indiferent, după ce am fost concediat de câteva ori mi-am propus să sparg primul pitch și dacă e posibil să trag agenția după mine la fund iar acum am revenit la atitudinea inițială.
Ce lucruri au disparut între timp din publicitate
Sindromul de ars și cuvântul ge-ni-al, folosit cu generozitate în anii 2000 pentru orice inepție de care acum aș râde în hohote. Și anul sabatic, care i se cuvenea oricărui ars de la prea multe idei geniale. Locul lor a fost luat de concedii scurte și zile libere luate pe apucate și de confirmarea, primită din toate părțile, a faptului că nu ești de loc genial.
Unde s-a dus simțul umorului
Nu știu cât umor aveau reclamele înainte dar știu că atmosfera dintr-un departament de creație e deseori încărcată de tensiune și atât de apăsătoare de parcă fiecare om și-ar fi pierdut de curând pe cineva drag. În aceste condiții e nevoie de un efort supraomenesc pentru a fi spiritual.
Ce îți plăcea în publicitate și ce îți place acum
Îmi plăcea să consider agenția drept proprietatea mea. Să lucrez, sa beau, să dorm și să mă trezesc în agenție. De când am cumpărat apartamentul în care am stat o vreme în chirie, îmi place să fac aceste lucruri acasă. Mă enervează acum ca și atunci același lucru: că totul se mișcă prea încet.
Ce ai descoperit nou despre industria publicitatii din România în ultimul an
Că nu se poate despărți de o vechitură ca mine.
Momente în care te-ai gândit să renunți
Am avut gânduri vagi de a înființa o crescătorie de vipere. Am rămas pentru pentru că, se vede, țin la viața mea.
Cum te-a schimbat munca în publicitate
Minunat, am dobândit o gândire elastică, combin idei, construiesc. Creez lucruri care mai înainte nu existau și asta e ceea ce îmi doresc.