[Spre Gopo] Luca Istodor: Simțeam că pot să merg în studio, să pun mâna pe bucăți de plastilină și să-mi las mâinile să creeze orice formă, personaj, obiect îmi trecea prin minte

Cam când era prin clasa a 4a, Luca Istodor a creat, alături de o mână de prieteni, primul lui film, despre un vampir cu o latură sensibilă în căutarea bunicului său. Visul Vampirului l-a făcut să înțeleagă că e esențial să cauți metode creative de exprimare ca să ajungi să te cunoști, iar așa a ajuns să se implice în initiative precum festivalul Super, dedicate tocmai nevoii adolescenților de a crea și a fi văzuți.

În facultate s-a specializat pe studii de gen și sexualitate, iar cu informațiile dobândite acolo a continuat să vorbească cu mult curaj despre lucrurile în care crede prin vocea oferită de Asociația ACCEPT. (Ne-a vorbit despre toate acestea într-un alt interviu). Acum povestim cu el despre scurtmetrajul de animație Sașa și Petre.

A fost primul meu film de animație, deci tot procesul a fost destul de copleșitor. Am avut noroc că îmi terminasem mai devreme lucrarea de licență și aveam o grămadă de timp să experimentez cu animația, să încerc diverse tehnici și să refilmez scenele atunci când trebuia. Veneam în fiecare după-masă liberă în laboratorul de animație. 

Deși pasiunea pentru regie a fost secundară până acum, scurtmetrajul lui Luca, ”Sașa și Petre”, a fost nominalizat în acest an la Premiile Gopo la categoria Cel mai bun scurtmetraj de animație. Despre ce înseamnă genul acesta de recunoașteri, dar și despre ce răspunsuri și întrebări a avut parte în procesul creației filmului puteți afla citind interviul de mai jos.

Drumul spre regie

Am început să fiu pasionat de film pe la 10 ani. Mă uitam la câte trei filme pe zi și visam să fiu regizor la Hollywood. Îmi plăceau mult filmele horror, și tot timpul încercam să mă strecor la cinema la horror-urile interzise minorilor. Tot pe atunci, am început să mă joc cu făcutul de vloguri și încercări de scurtmetraje. Țin minte că primul "film" a fost un scurtmetraj făcut cu prietenii mei din clasa a 4-a, se numea Visul Vampirului și era despre un vampir cu o latură sensibilă, care voia să-și revadă bunicul. Am continuat cu mici experimente, să mă joc cu camera, și în generală, și în liceu. Începând din ultimul an de liceu, însă, pasiunea pentru activism queer a devenit încet-încet mai puternică decât cea pentru film. În facultate am hotărât până la urmă să mă concentrez mai mult pe studii de gen și sexualitate, și în special pe partea de teorie queer și antropologie, și puțin mai puțin pe film, care mi-a fost doar specializarea secundară.

Etape și căutări

Cu siguranță aș zice aici de Visul Vampirului, primul scurtmetraj de care spuneam, de două filme-experiment pe care le-am făcut în liceu, care vorbeau despre spargerea normelor sociale și la care am ținut mult atunci, într-o perioadă în care îmi dădeam seama că nici eu nu sunt parte din "normă", și anume că sunt queer. Aș adăuga festivalul de film Super, pe care l-am fondat în liceu, tocmai fiindcă îmi doream un spațiu unde adolescenții să își poată arăta filmele și să învețe despre film, în condițiile în care se vorbește mult prea puțin despre cinematografie la școală. Au continuat experiențele din facultate, unde am făcut câteva cursuri, în special de film documentar. Experiența care m-a marcat și a dus la crearea filmului meu, Sașa și Petre, a fost cursul de animație pe care l-am ales în ultimul semestru de facultate și în cadrul căruia am făcut animație pentru prima oară.

De la pasiune la meserie

Nu consider că mi-am transformat, neapărat, pasiunea în meserie, cel puțin pentru un moment. Momentan, mult mai mult decât să fac film, mă ocup de partea de activism LGBTQ+, lucrez la Asociația Accept, și co-organizez două festivaluri de film, ART200, festivalul de film queer, și Super, festivalul de artă făcută de adolescenți. Vreau însă să continui să fac animație în viitorul apropiat, atunci când găsesc un răgaz să lucrez la un nou proiect, și eventual să continui studiile în domeniu.

Animația Sașa și Petre

Sașa și Petre a început de la un interviu pe care l-am făcut pentru un alt proiect de-al meu, și anume cartea Un Spațiu doar al nostru. Antologia reunește 20 de povești de dragoste queer, fie trimise de oameni printr-un apel pe care l-am făcut pe social media, fie scrise de mine în urma mai multor interviuri. Prin antologie, mi-am propus să redau diversitatea experiențelor LGBTQ+ și să aduc la lumină episoade din istoria comunității, din anii '60 până azi.

Interviul cu Sașa, pe care se bazează filmul, e probabil cel mai complex din antologie: este povestea de dragoste a doi bărbați gay în dictatura din România, care s-au cunoscut în anii '60, atunci când relațiile homosexuale erau criminalizate. Fiindcă m-a interesat mult subiectul, am hotărât să folosesc interviul și pentru proiectul meu de animație, făcut în cadrul unui curs de introducere în animație, în ultimul semestru de facultate (acum, evident, regret că nu am explorat animația mai devreme!).

Cea mai grea parte din realizarea filmului

A fost primul meu film de animație, deci tot procesul a fost destul de copleșitor. Am avut noroc că îmi terminasem mai devreme lucrarea de licență și aveam o grămadă de timp să experimentez cu animația, să încerc diverse tehnici și să refilmez scenele atunci când trebuia. Veneam în fiecare după-masă liberă în laboratorul de animație. Filmul trebuia să aibă inițial în jur de două minute, dar m-a prins procesul atât de tare încât, cumva, a ajuns la zece.

A fost destul de grea și alegerea tipului de animație, mai ales că mulți dintre colegii mei au ales să deseneze, iar eu nu prea știu să desenez. Partea digitală nu îmi place deloc, mă bucură mult să lucrez cu materiale pe care le pot manipula și simți fizic. Până la urmă, am rămas la plastilină, tocmai pentru că e atât de maleabilă și ușor de transformat. Simțeam că pot să merg în studio, să pun mâna pe bucăți de plastilină și să-mi las mâinile să creeze orice formă, personaj, obiect îmi trecea prin minte.

Primul scurtmetraj văzut

Nu-mi mai amintesc, sincer să fiu, dar a fost probabil un scurtmetraj de la NexT! Cu NexT (festivalul de scurtmetraj) am crescut, acolo am descoperit primele scurtmetraje, acolo am fost voluntar, și apoi intern, prima oară, și am prins gustul festivalurilor de film.

Ce e special la un scurtmetraj

Mi se pare important că e mult mai accesibil să faci un scurtmetraj, că se poate naște doar dintr-o idee, că poate fi un experiment, făcut de cineva cu puțină experiență în film. Să faci un lungmetraj e mult mai copleșitor, necesită mult mai mult timp și resurse. Scurtmetrajul poate fi o unealtă prin care ne exprimăm spontan experiențele, povești scurte, mesaje pe care vrem să le transmitem.

Nominalizarea la Gopo

A fost o surpriză foarte plăcută să fiu nominalizat la Gopo, la cea mai bună animație, mai ales că Sașa și Petre e primul meu film animat. Mă bucur că pe lista de nominalizări a intrat o poveste despre istoria queer, istorie despre care vorbim și știm mult prea puține în România.

Planurile pentru 2021

Momentan, lucrez la organizarea unei tabere de film queer în cadrul festivalului ART200, de care sunt foarte entuziasmat fiindcă ne dorim mult să crească producția de film LGBTQ+ locală, și să vedem și anii viitori la Gopo și mai multe filme queer. Apoi, pentru luna august plănuim a noua ediția a festivalului de artă Super, cu ateliere, proiecții, expoziții, concerte și spectacole de teatru, și tot pentru august ne pregătim de Bucharest Pride.

Iar dacă sunteți curioși să vedeți filmul Sașa și Petre, acesta va face parte din expoziția de artă queer Triumf.Amiria, organizată de MozaiQ la MNAC vara asta, iar la început de iunie va fi prezentat la Moldova Film Festival, la Iași. Ne vedem acolo!