Adevărul este că, la câte ”personaje” mioritice vocale avem, era și păcat să nu apară un astfel de content video online numit meme-uri armonizate. Muzicianul Cristian Cente s-a gândit să acompanieze la pian oameni din România care sunt amuzanți și vorbesc tare, sau chiar urlă. Procesul creativ prin care apar video-urile este unul elaborat și se termină doar atunci când artistul este mulțumit de rezultat. Totul începe cu alegerea subiectului, după care pune pe note fiecare silabă pronunțată de acesta și-apoi aranjează muzical compoziția.
"Când aranjăm o bucată muzicală, dăm sens muzical acelor note prin intermediul acordurilor, și exploatând ritmicitatea silabelor. După aranjament, vine partea de studiu. Ca să pot cânta tot ce am gândit și să fie perfect sincronizat cu personajul, trebuie să îl studiez practic, la pian, până ”îmi iese” și sunt mulțumit. Apoi îl filmez, tai video-ul pentru durată, și îi dau drumul pe rețelele de socializare".
Reacțiile online au fost neașteptate pentru Cristian, care nu se aștepta ca meme-urile sale pe acompaniament de pian să se viralizeze. Pe canalul său de Youtube, promite să facă din ce în ce mai multe, pentru că delectează publicul, iar asta îl bucură.
Vorbim în continuare cu Cristian Cente, muzician cu ani mulți de studiu la pian. S-a îndrăgostit de muzică pe la doi-trei ani, când tatăl său a început să îi pună să asculte pe vinyl lucrări muzicale clasice mari. Odată stârnită, pasiunea pentru note și compoziție a rămas cu el, purtându-l artistic prin diverse genuri: clasic, rock, opera, pop, electro. Acum compune, lucrează în studio și cântă cu trupa sa Royal Avenue.
Din biografie
Eu vin din Satu Mare, unde mi-am început drumul în muzică la Liceul de Arte ”Aurel Popp” unde am studiat primii 12 ani de pian, sub îndrumarea profesoarei Manfredi Annamaria. După care am venit la Cluj-Napoca, unde am continuat studiile la Academia Națională de Muzică ”Gheorghe Dima”. În prezent sunt pianist, compozitor și producător. Cânt, compun și lucrez în studio. Cam de toate.
Când te-ai îndrăgostit de muzică
De muzică m-am îndrăgostit de când eram mic, pe când aveam 2-3 ani. Datorită tatălui meu, am avut ocazia să ascult pe vinyl multe lucrări mari din muzica clasică. Acele lucrări mi-au format auzul meu muzical, și mi-au stârnit pasiunea pentru muzică. După care, în timp ce eram la grădiniță, având acolo o clapă mică de jucărie, începusem sa cânt melodii simple după ureche, fără îndrumare.
După ce m-au văzut mai mulți adulți, inclusiv doamna prof. Beleanu, de la liceul de arte, părinții mei au fost sfătuiți să mă dea din clasa 1 la liceul de arte, la pian. Și bine au făcut, pentru că pianul e cel mai versatil instrument (accept păreri diferite pe mail :) ) și cu pianul am putut învăța mult mai multe lucruri, cum ar fi orchestrație, armonie, compoziție, chiar și început de producție.
De la rock la primele compoziții. Primele proiecte muzicale
Primele proiecte au apărut pe la începutul perioadei de liceu, când începeam sa cochetez și cu altă muzică înafara celei clasice, cu care mă ocupam în exclusivitate până atunci. Proiectele erau diverse. De la trupe rock cu colegii mei, la primele compoziții scrise de diferite genuri muzicale, la primul contact cu un software de producție, și la primele improvizații libere la pian. Toate mi-au fost de mare folos pentru ca prin ele mi-am descoperit mai multe pasiuni, mi-au oferit o viziune mult mai largă asupra muzicii per total și prin ele am dobândit noi abilități.
Recomand cu căldură oricărui muzician, în special celor care încep ca muzicieni clasici, și cu adevărat pasionați de muzică, să încerce cât mai multe și în special, să învețe un soft de producție. În zilele de azi, după părerea mea, este indispensabil. Dacă mă întrebați pe mine, așa ceva ar trebui predat în toate școlile și liceele de muzică, cel puțin ca opțional, deoarece dacă dorești să îți exprimi creativitatea, se poate și pe scenă, dar se poate și în format audio digital.
Dezvoltarea ta artistică
Ca și muzician am crescut firesc, pas cu pas, cu mult studiu, preocupare și dubii. Perspectiva asupra muzicii s-a schimbat de nenumărate ori, uneori înfricoșător de radical. Pe parcurs ce treci de la o etapă muzicală la alta din punct de vedere cronologic, ți se schimbă multe percepții asupra muzicii și felul în care trebuie interpretate sau executate...la fel cum treci de la nivel de clase primare, gimnaziu, liceu apoi facultate. Tot timpul este cum nu te aștepți, și când ajungi la concluzii, tragi cele mai neașteptate concluzii. Și asta e foarte ok.
Proiectele tale
Acum, am câteva proiecte în desfășurare, care îmi ocupa cam tot timpul. Lucrez în studio ca și producător, împreună cu Maxx de la DJ Project, cânt cu trupa mea numită Royal Avenue, și împreună cu un coleg și prieten vechi, lucrez la un rock opera românesc, o lucrare de mare amploare, de forță, construită pe o poveste românească, unde vom exploata cam orice resursă sonoră, în limita imaginației noastre.
Meme-urile româneşti armonizate
Ideea de meme-uri armonizate am văzut-o la alți instrumentiști din afară, pe youtube, în special Charles Cornell. Și m-am gândit că mi-ar plăcea mult să fac și eu câteva, cu personajele noastre din România. Ele practic sunt niște video-uri amuzante, ridicole, în care acompaniez la pian personajele care vorbesc, râd, urlă etc. Acompaniamentul constă în armonizarea oarecum forțată a fiecărei silabe pronunțate de către personajul din acel video, și în încercarea de a da un sens muzical acelor silabe. Le-am numit așa, pentru că asta fac practic în acele videouri.
Cum alegi video-urile
Video-urile le aleg în funcție de popularitatea lor, de cât sunt de amuzante, și cel mai important, le aleg după cât de muzical este discursul/urlatul personajului. Unele sunt mai ușor de armonizat decât altele.
Personajele memetizate
Trebuie să fie cunoscut personajul, să fie amuzant sau dramatic, și să fie neintenționat muzical.
Procesul de creație
Procesul este în felul următor: Prima dată aleg pe cine armonizez, după care îmi notez toate notele de pe fiecare silabă pronunțată a personajului, cu exactitate. După care vine partea cea mai interesantă, adică aranjamentul muzical. Aranjamentul implică armonizare și organizare ritmică (când e posibil). Când aranjăm o bucată muzicală, dăm sens muzical acelor note prin intermediul acordurilor, și exploatând ritmicitatea silabelor. După aranjament, vine partea de studiu. Ca să pot cânta tot ce am gândit și să fie perfect sincronizat cu personajul, trebuie să îl studiez practic, la pian, până ”îmi iese” și sunt mulțumit. Apoi îl filmez, tai video-ul pentru durată, și îi dau drumul pe rețelele de socializare: TikTok, Facebook, Instagram, Youtube.
Reacțiile publicului
Reacțiile au fost foarte neașteptate. Niciodată nu m-aș fi gândit că așa ceva poate deveni viral la noi. Dar am fost foarte plăcut surprins de viralitate, și în special de feedback-ul foarte pozitiv din partea publicului. Publicul chiar a apreciat așa ceva, în felul în care publicul ar aprecia un instrumentist la filarmonică, plus partea amuzantă. M-am bucurat foarte mult că am reușit să fac publicul să râdă, și le mulțumesc mult pentru fiecare ascultare și apreciere. Voi mai face. :-)
Mai departe, cu meme-urile
Urmează să îmi duc proiectele mai departe, și să aduc conținut și mai de calitate, și mai divers, și cum mă sfătuiesc toți oamenii mei apropiați, să postez mai mult. Vă mulțumesc mult de interviu și de ocazia pe care mi-ați dat-o.
Sectorul muzical în pandemie
Domeniul muzical a fost foarte afectat. Practic s-a oprit în loc. Și pe majoritatea dintre noi ne-a prins cu garda jos. Am auzit de mulți muzicieni care s-au reprofilat sau au încercat să se reprofileze și trupe care s-au desființat. A ținut de fiecare în parte să se adapteze cum poate.
Cum ar fi putut fi mai bine? Să nu fi existat nici o pandemie. În rest nu mă pot pronunța, pentru că nu sunt doctor, și pentru că nimeni nu știe cu adevărat să prezică o gestionare perfectă a unei pandemii. Adică eu nu cred ca ar fi fost lume prea multă care ar fi stat liniștită pe la concerte, în plină pandemie. Și dacă s-au ținut concerte cu distanțare și măști, ceea ce e bine ca au existat măcar alea, tot nu a fost experiență de concert pentru nimeni. Nici pentru public, nici pentru artist.
Adaptarea la vremurile actuale
Am început să mă dedic în cea mai mare proporție pe lucrul de studio, care nu necesită live performance și public. În limita restricțiilor pandemiei.
Optimismul și inspirația
Am avut noroc cu oamenii de lângă mine, care contează cel mai mult. Ei m-au încurajat, au și tras de mine când era de lucru și mă pierdeam prin gânduri pesimiste asupra viitorului ca muzician. Iar ca și inspirație, cu excepția sentimentului de izolare de pe vremea lockdown-ului pe care l-am exploatat destul într-o piesă de improvizație (Cente Cristian pe Youtube) nu prea a fost influențată de factori externi. Uneori inspirația există, alteori nu.
