[Dans & Energie] Adrian Nour: Cele mai multe spectacole de teatru-dans sunt nevoite să aibă costume şi decoruri improvizate şi sărace. Nu mai zic de onorariile artiştilor

La teatru a ajuns fără să se fi îndrăgostit în prealabil de el. Voia să devină regizor de film, însă nu și-a permis taxa de școlarizare și a mers la Facultatea de Teatru cu gândul că era aproape de ceea ce își dorea el să facă. Până în anul al patrulea de studiu știa deja că locul său este pe scenă. Adrian Nour este actor, muzician și dans actor cu multe roluri în producții de musical și teatru-dans: “Fantoma de la Opera”, “We Will Rock You”, “Mamma Mia!”, “D’ale noastre”, “Folia, Shakespeare & Co”, “Emoji”. Imediat după examenul de licență de la actorie, a intrat în trupa "Passe-Partout" condusă de Dan Puric, unde a trăit o perioadă intensă de dezvoltare artistică, învățând step, tango, dans popular românesc, dans rusesc și balet.

Dansul l-a învățat multe lucruri, i-a adus în jur oameni faini și întâlniri cu artiști valoroși, iar pasiunea pentru step a rămas cu el și astăzi.

”Am învăţat multe despre mine, dar şi despre public. Despre oameni si lume. Am mai multă răbdare cu mine şi cu procesul de devenire a unui act artistic. Nu mai sar peste nici o pregătire (încălzire) vocală sau corporală, îmi fac “temele” mult mai serios acum. Deşi am mai pierdut un pic din ‘’zvâcul” ce-l aveam acum 10 ani, simt că am câştigat în profunzime şi în profesionalism”

În aceste vremuri provocatoare pentru toți artiștii, Adrian Nour a stat mult cu el, a pescuit, a meditat, a scris și a compus muzică. Și s-a pregătit pentru “Next to normal”, noul musical în care va juca pe 18 şi 19 iunie la Teatrul Naţional de Operetă şi Musical “Ion Dacian”. Povestim cu el în continuare despre dezamăgiri și revolte ale acestei perioade, dar și despre ritualuri menite să aducă inspirația.

Scurt istoric profesional

Imediat după terminarea liceului am plecat din Galaţi cu gândul de a deveni regizor de film. Nu mi-am putut plăti taxa de şcolarizare (era o facultate privată) şi m-am întors acasă destul de demoralizat. Când am aflat că se înfiinţează chiar acolo o facultate de teatru, am decis să mă înscriu pentru că era ceva apropiat de ce visam eu să fac. Aşa am ajuns în teatru, fără să-l iubesc foarte mult. A început să-mi placă însă încă de la admitere. Tot atunci mi-am dat seama că ar trebui să am mai multă încredere în calităţile mele vocale. Până în anul patru ştiam deja că locul meu e pe scenă, în spectacole de tot felul.

Întâlnirea cu dansul

Am intrat în trupa lui Dan Puric imediat după licenţă, în urma castingului pentru “Don Quijote” ce s-a jucat mulţi ani la TNB. Acolo a trebuit să învăţ mai multe coregrafii de step, tango, dans popular românesc şi rusesc, balet. Mi-a plăcut foarte mult perioada aceea. Mă atragea puterea limbajului non-verbal, pe care am şi ajuns să-l stăpânesc destul de bine. Am învăţat foarte multe în anii ăia şi mi-am făcut şi foarte mulţi prieteni. Iar pasiunea pentru step nu a dispărut nici acum.

Spectacolul care ți-a marcat începutul în dans

Cred că ar trebui să numesc patru spectacole pentru că au fost mai multe începuturi. Primul ar fi “Lecţia” de Eugen Ionescu, regizat de Anca Colţeanu. A fost spectacolul cu care am şi absolvit şi cu care am ajuns să văd şi lumea, mergând cu el în multe turnee internaţionale. După asta ar fi “Don Quijote” şi “Romeo şi Julieta”, primul musical în care am fost distribuit. “D-ale noastre”, a fost primul spectacol de dans contemporan în care am fost. Lucrul cu Gigi Căciuleanu a fost mereu unul revelator.

Dezvoltarea artistică

Simt că am acumulat multă experienţă şi că am învăţat foarte multe de la oamenii cu care am lucrat. Mă consider norocos pentru că am cunoscut, de-a lungul timpului, foarte mulţi artişti de valoare care au fost deschişi, generoşi şi răbdători cu mine. Încerc să fiu şi eu la fel cu cei mai tineri decât mine. Cred acum, mai mult decât la început, în puterea actului artistic autentic.

Greutăți, prejudecăți și cutume în meseria ta

Păi ar fi multe. Greutăţile cele mai mari sunt cele financiare. Prejudecăţile şi cutumele sunt, de obicei, ale celor care spun că “nu se mai fac, dom’le, spectacole ca pe vremuri” deşi n-au mai fost la teatru de dinainte de revoluţie, veşnic nostalgici după epoca de aur, şi ale celor care conduc teatrele şi care aprobă proiecte fără rost sau viitor, cu bugete uriaşe. Teatrul independent e destul de sufocat şi aproape deloc încurajat.

Între artă și comercial

Mi se spune că ar trebui să cer mult mai mult pentru fiecare contract de colaborare. :) Cele mai interesante propuneri de genul ăsta au fost reclamele TV. La început nu negociam aproape deloc pentru că voiam cu disperare să fiu pe platourile de filmare.

Credit foto: DANI IONIȚĂ

Învățăturile dansului

Am învăţat multe despre mine, dar şi despre public. Despre oameni si lume. Am mai multă răbdare cu mine şi cu procesul de devenire a unui act artistic. Sunt mai atent la tot ce e în jurul meu, nu doar pe scenă. De asemenea, s-au instalat undeva înăuntru anumite ritualuri şi mecanisme care se pornesc automat atunci lucrez. Nu mai sar peste nici o pregătire (încălzire) vocală sau corporală, îmi fac “temele” mult mai serios acum. Deşi am mai pierdut un pic din ‘’zvâcul” ce-l aveam acum 10 ani, simt că am câştigat în profunzime şi în profesionalism.

Despre sectorul de teatru-dans, din interior

Finanţările aproape că nu sunt. Fondurile îndreptate de către stat înspre acest sector sunt şi mai mici decât erau înainte. Cele mai multe spectacole de teatru-dans sunt nevoite să aibă costume şi decoruri improvizate şi sărace. Nu mai zic de onorariile artiştilor.

Vremurile noi

Este o perioadă dificilă pentru toată lumea. A fost bine pentru că am avut timp să stau cu fetele mele dar a fost greu pentru că mi s-au anulat multe spectacole şi concerte. Am putut studia şi compune, am citit mult şi am văzut filme pe care le-am tot amânat.

Sumarul proiectelor din criză

N-am dus lipsă de inspiraţie, cred că am piese cât pentru vreo 3 albume, scrise pe versurile mele dar şi pe-ale unor poeţi români dragi mie. Una dintre ele e “Gri”, primul meu single la care am şi filmat un videoclip alături de câţiva prieteni. “Printre valuri” am reuşit să finalizăm repetiţiile pentru “Next to normal”, un nou musical ce va avea premiera oficială pe 18 şi 19 iunie la Teatrul Naţional de Operetă şi Musical “Ion Dacian”. Pe lângă asta, am scris şi muzica spectacolului “Jungla TeVe” de Gigi Căciuleanu. A fost o experienţă foarte interesantă pe care sper s-o repet.

Artist în România acum

Nu-i un moment foarte bun pentru artiştii din România, mai ales pentru cei independenţi. Am simţit însă o legătură destul de strânsă între noi în această perioadă. Ne-am susţinut cum am putut unii pe alţii, moral şi nu numai. Mulţi dintre actorii teatrelor de stat au tras un semnal de alarmă asupra situaţiei dificile în care se află artiştii liber-profesionişti şi nu fără efect.

Dezamăgiri și revolte

M-a revoltat lipsa de interes a autorităţilor pentru domeniul artistic. Speram să vadă diferenţa clară între aglomeraţia de la metrou sau din magazine şi distanţarea respectată în sălile de spectacol. Ar fi putut să aibă mai multă grijă ca regulile să fie respectate peste tot, aşa, ca la teatru.

Ritualuri și rutine pentru inspirație

A fost interesant să am timp să stau cu mine şi cu gândurile mele. Din toată goana aia zilnică am ajuns la o linişte bună tulburată doar de ştirile tv. În starea asta ciudată am reuşit să pun pe hârtie multe idei, muzicale şi teatrale. Şi a fost vreme acum să le şi cizelez atât cât trebuie pentru a putea fi prezentate publicului la un moment dat. M-au inspirat timpurile pe care le trăim, dar şi vremurile trecute, oamenii din jur, dar şi lectura zilnică.

Inovația în arta de pandemie

În perioada asta am învăţat să-mi duc ideile muzicale mai departe cu ajutorul unor softuri dedicate. Am urmărit tot felul de tutoriale pe net şi mi-am aranjat un mic studio acasă. Când a fost nevoie de ajutor, am apelat la prieteni care m-au învăţat ce nu ştiam despre. Am şi cântat de câteva ori “online” cu colegii de trupă, dar nu e cea mai fericită modalitate de a te exprima artistic.

Ce iei cu tine mai departe

Sper să rămân cu ritualul cititului şi studiului zilnic, cu momentele de meditaţie şi cu dorul de scenă. Toate ideile adunate în perioada asta inspirată mă vor ţine ocupat multă vreme de acum încolo. Abia aştept să se revină la normal ca să le şi pot prezenta oamenilor. Pe scenă!