Când vremurile și cadrele merg împotriva ta și a artei pe care vrei să o faci, este timpul să resetezi regulile. După cum spune coregraful Cosmin Manolescu, cel mai important lucru în timpuri incerte este să fii în armonie cu tine însuți, cu oamenii dragi, iar natura și mediul îți vor oferi semnele de care ai nevoie pentru a vedea unde te vei îndrepta mai departe. Așa a apărut AREAL, un spațiu în care o mică parte din comunitatea de dans bucureșteană se poate întâlni și exprima prin mișcare.
"Deși normal ar fi fost ca pandemia să aducă o legătură mai puternică între artiști și structuri, între comunități artistice, realitatea a fost diferită. Noi am avut șansa proiectului AREAL care ne-a adus împreună, un grup de 6-8 artiști, însă este cred un caz izolat și atipic".
Poate că acest sentiment de apartenență la o comunitate pe care cu toții parem să-l căutăm după un an pe care l-am petrecut în principal cu noi înșine nu se manifestă încă la nivel de masă, dar cu siguranță este nevoie de inițiative ca aceasta pentru a ajunge acolo.
Între incertidutini și respiro
Pandemia a fost și este încă foarte dificilă pentru omenire, indiferent că ești artist sau nu. A modificat cred foarte mult raporturile între oameni, relațiile de muncă, modul în care ne raportăm la arta noastră dar și la lucrurile care cu adevărat contează. Închiderea stagiunii culturale și a activităților cu public, distanțarea fizică obligatorie, limitarea mobilității internaționale și mutarea majorității activităților culturale în online, ne-a afectat însă foarte mult pe noi, artiștii din zona artelor spectacolului, care trăim din această întâlnire directă și nemediată cu publicul nostru. Desigur, fiecare a trăit această experiență într-un mod foarte diferit. Ca artist, pandemia a fost foarte dificilă pentru mine și a adus o și mai mare incertitudine privind viitorul nostru și al profesiei noastre în România. Ca individ, m-am bucurat de faptul că planeta a avut în sfârșit un moment de respiro în timpul stării de urgență când viața normală s-a întrerupt brusc. Zgomotul asurzitor al orașului a fost înlocuit de cântecul păsărilor, traficul mașinilor a încetat, liniștea s-a așternut peste București, iar fuga după bani nu a mai fost principala activitate umană. Poate cel mai dificil lucru pentru mine a fost închiderea granițelor, faptul că de peste un an și jumătate n-am mai ieșit din țară. Și poate că faptul că practica mea artistică legată de corpul și călătorii emoționale au trebuie să fie puse pe hold.
Adaptare brutală
Nu știu dacă pot spune că m-am adaptat. Primele luni au fost foarte dificile pentru că viața și dansul s-au modificat radical și brutal. Majoritatea proiectelor și călătoriilor mele pe anul 2020 au fost amânate (unele chiar anulate pentru moment) și am trecut în mediul online ca toată lumea prin câteva proiecte digitale realizate la invitația unor ICR-uri din străinătate, ultimul realizat chiar acum în aprilie la invitația ICR New York – Fragments of city.
Din punct de vedere al proiectelor și spectacolelor, nu mi-a fost dificil pentru că eu oricum părăsisem sala de spectacol de ceva ani și făceam proiecte în locații atipice precum în camere de hotel, natură sau în oraș, vezi piesa Simple Plăceri realizată în 2019 sub forma unei drumeții performative la Cascada Urlătoarea din Bucegi.
M-a ajutat foarte mult și rezidența de la Muzeul de Artă Recentă în luna mai din cadrul proiectului Dans la MARe, care a fost o experiență specială de locuire a corpului într-un muzeu închis. În plus m-am concentrat foarte mult pe demararea și lansarea AREAL-ului și pe organizarea, în colaboare cu coregrafa Andreea Belu, Indie Box, Delazero, Fundația Gabriela Tudor a unui stagiuni CORP de evenimente coregrafice, care a ieșit excelent. Am avut spectacole la Școala Ferdinand din cartierul Obor, la Muzeul MARe, la Pavilion 32 – Goethe Institut București dar și la evenimente la Bușteni în aer liber și desigur, în mediul online.
Viu și alert
Nu am fost singur. Lucrul la construcția colectivului AREAL și demararea colaborării cu Muzeul de Artă Recentă au fost cred ancorele mele care m-au ajutat foarte mult să-mi păstrez calmul și puterea de a merge mai departe. Întâlnirile și discuțiile noastre periodice online în cadrul proiectului 4 Corpuri, un program co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, care avea ca obiectiv deschiderea unui nou spațiu colectiv de dans contemporan, adaptarea continuă a proiectelor și găsirea unor soluții la problemele puse de pandemie, m-au ținut tot timpul viu și alert. În plus, organizarea retreatului de la plaja Corbu din luna august, a fost o gură de oxigen, oameni și dans care mi-au (re)încarcat bateriile și mi-au dat speranță.
Dans-Wanderer
Printre proiectele oprite brutal de pandemie se numără proiectul de spectacol #partyallinclusive cu compania Studio M de Sfântul Gheorghe care urma să aibă premiera la final de martie dar și călătoriile emoționale în Japonia cu colegi și prieteni dragi (unde urmam să vizităm pentru prima dată insula Okinawa) și desigur toate proiectele participative, inclusiv formatul de Partying all-night-long, foarte drag mie și celor care l-au experimentat. O serie de alte proiecte și călătorii în străinătate au fost amânate. Un proiect care mi-a umplut inima de bucurie a fost proiectul de stagiune Dans la MARe/Muzeul de Artă Recentă, care a fost cred singurul spațiu deschis dansului contemporan non-stop pe perioada pandemiei și unde am invitat o serie de colegii să participe în diferite laboratoare și performance-uri. M-am bucurat de asemenea că am reușit să finalizăm cu bine rezidențele Gabriela Tudor care s-au derulat la Agueda în colaborare cu Centrul de rezidențe AGITlab, la Bacău în colaboare cu Centrul de Cultură George Apostu dar și la București și Atena. AREAL este însă proiectul cel mai important care îmi umple inima de bucurie în fiecare clipă. In acest moment conduc un laborator interdisciplinar foarte special “Intersecții intime” despre modificările corpului în timpul pandemiei la care participă fotograful Cornel Brad, artista vizuală Livia Mateiaș, arhitecta Laura Tomșa și coregrafa Andreea David, precum și actrița Alina Tofan. Tot legat de pandemie, însă dintr-o altă perspectivă, abia aștept să plecăm în luna iunie în retreatului Dans-Wanderer (ediția a IV-a) care se va întâmpla pe plajele din insula Creta și Gavdos. Unde sper să continui să dezvolt alături de un mic grup frumos de oameni conceptul de călătorie emoțională și să explorez noi forme de dans butoh pe plajele superbe din Grecia.
Credit foto: Grigore Popescu Gherghani
AREAL și comunitatea de dans
AREAL a apărut normal și cumva organic aș zice, în timp. Având în vedere chiria relativ mare pe care trebuia să o plătesc atunci când aveam nevoie spații pentru proiectele mele de dans (uneori chiar 200 lei/oră, mai scump decât la New York) ideea deschiderii unui spațiu a venit normal. Proiectul a demarat la propunerea mea, ca urmare a unor discuții pe care le-am avut la o cafea cu o serie de colegi coregrafi care împărtășeau ca și mine, nevoia de a avea acces în mod curent la un studio de dans. Desigur, experiența spațiului ZonaD pe care l-am deschis cu Ștefania Ferchedău a contact foarte mult. Împreună cu Alexandra Bălășoiu (Indie Box), Smaranda Găbudeanu (Petec), Camelia Neagoe (Delazero) și coregrafele Cristina Lilienfeld și Andreea Belu am construit un proiect colectiv – 4 Corpuri - cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național și implementat de Fundația Gabriela Tudor care în vara anului 2020 s-a transformat în AREAL. Procesul de naștere a fost unul dificil însă ne-a ajutat să ne configurăm mai bine ideile și nevoile. Inițial trebuia să lansăm spațiul în septembrie anul trecut însă valul 2 al pandemiei ne-a obligat să ne modificăm planurile și în loc de studio am organizat o stagiune Corp. Deschiderea spațiului AREAL aduce cred o energie nouă și pozitivă în interiorul micului nostru colectiv artistic dar și la nivelul comunității dansului și al publicul larg. AREAL | spațiu pentru dezvoltare coregrafică este un studio deschis cercetării și colaborării, care susține creația artistică, formarea profesională și dialogul între artiști, public și scena de dans contemporan. Spațiul creează contexte, oferă resurse și susține mobilitatea profesioniștilor dansului în vederea dezvoltării sectorului coregrafic din București. Valorile spațiului AREAL, care ne aduc împreună, sunt cercetarea artistică, procese creative în studio, mobilitate, interdisciplinaritate, introspecție, educație alternativă, conștientizare, stare de bine, timp pentru reflecție, spațiu de întâlnire și dialog între coregrafi, profesori și publicul larg.
Credit foto: Alina Usurelu
Perspective în sectorul cultural
Pandemia a acutizat problemele grave ale sectorului cultural și tăierile bugetare masive la nivelul proiectelor culturale iar rezultatele încep deja să se vadă. În acest moment are loc o tăiere importantă a bugetului pentru cultură la nivelul Bucureștiului cu 50%, AFCN-ul singura linie de finanțare transparentă care funcționează pe baza unor apeluri de proiecte beneficiază și ea de fonduri din ce în ce mai mici iar o serie de spații culturale independente sunt pe punctul de a se închide, din cauza lipsei de perspectivă. Ce sens are să plătești chirii de mii de euro dacă nu poți oferi nici un spectacol și nu te mai poți întâlni cu publicul larg? Personal am investit foarte mult timp și energie pro-bono în inițierea unor dialoguri cu factorii de răspundere atât la nivel central și local însă rezultatele sunt cam zero. Este inexplicabil cum România nu a putut implementa în anul care a trecut nici un ajutor financiar de urgență pentru artiști și pentru operatorii culturali așa cum s-au acordat în majoritatea statelor din UE.
Se observă în acest moment o acutizare și o creștere a tensiunii între operatorii culturali privați și sectorul public datorată resurselor financiare limitate dar și incapacității găsirii unor soluții de sprijin. Discriminarea care exista între sectorul de stat și sectorul cultural privat este vizibilă și s-a văzut chiar și prin simplul fapt al vaccinării (unde cei angajați la stat s-au vaccinat în etapa a II-a), nu mai vorbesc de voucherele de vacanță, salarii plătite fără ca nimeni să nu facă nici un proiect.... Deși România a beneficiat deja de sprijin financiar de urgență din UE și urmează să primească sume imense de bani prin PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), cultura este și va rămâne în continuare o Cenușăreasă în România. Este neesențială și văzută de politicieni ca un factor de divertisment.
Susținut sau neglijat?
Categoric, neglijat. Statul român a uitat aproape cu totul de noi. Deși public s-a tot spus că s-au făcut multe, practic nu s-a făcut mai nimic. Singurul lucru a fost un ajutor de somaj care a oferit unui număr limitat de artiști independenți (eu n-am beneficiat nici de teste gratuite, echipamente medicale, nu am fost testați nici măcar în deschiderea etapei a III-a de vaccinare (așa cum prevedea negru pe alb în strategia națională de vaccinare) fiind lăsăți să ne descurcăm cum putem, de capul nostru. Eu de exemplu a trebuit să plec să-mi fac vaccinul la Tecuci...Norocul nostru este că suntem deja obișnuiți să trăim și să facem proiecte culturale cu bani foarte puțini și așa am putut supraviețui până în prezent. Însă efectele pandemiei vor fi puternice și se vor resimți cred, abia la anul.
Solidaritatea contextuală
Există cred o anumită solidaritate însă destul de limitată și doar contextuală, pe termen scurt. Deși normal ar fi fost ca pandemia să aducă o legătură mai puternică între artiști și structuri, între comunități artistice, realitatea a fost diferită. Noi am avut șansa proiectului AREAL care ne-a adus împreună un grup de 6-8 artiști, însă este cred un caz izolat și atipic. Am simțit de exemplu la un moment când căutam un spațiu pentru AREAL că dacă mai întârziam un pic, proiectul nostru ar fi făcut implozie. Cred că solidaritatea depinde foarte mult însă structură fiecăruia și de capacitatea de reziliența personală dar și de modul de a pune interesele comunității înaintea celor personale.
Primele efecte
La mine pot să văd deja unele efecte pozitive. Mă bucură mult mai mult întâlnirile umane adevărate care generează o stare de bine și creează un context pozitiv. Sunt interesat să mă apropii mai multe de valoarea terapeutică a artei dansului. Mă bucură existența colectivului Areal și proiectele pe care acesta le generează care dă un sens pozitiv pentru existența mea artistică și personală pentru această perioadă. Laboratorul de la AREAL pe care-l moderez acum este foarte intens și special, este uman și în același timp foarte creativ.
Proiecte artistice valoroase
Sincer foarte puține. Am văzut un singur proiect artistic care m-a marcat, prezentat sub forma unui film-spectacol realizat de o echipă artistică din Austria și prezentat de Forumul Cultural Austriac din România. Mutarea forțată în mediul online a fost un proces dificil pentru toată scena artistică și în special pentru zona artelor performative, care trăiesc practic din întâlnirea vie, directă între artist și spectatorul său. La început și eu am fost luat de acest siaj, însă după câteva luni mi-am dat seamă că nu mă interesează online-ul. M-am bucurat însă foarte de retreatul Dans-Wanderer pe care l-am organizat pe plaja Corbu în ciuda pandemiei și care a fost un moment foarte special pentru toți cei care au fost acolo. Deși n-am făcut mare lucru (am realizat doar un film Imaginarium la propunerea ICR Praga), timpul petrecut în natură, dansurile noastre pe plaja sau la lumina stelelor, serile de improvizații și dans au dat un sens special timpului petrecut pe malul Mării Negre. Mulțumesc Ami, Alina, Cristian, Cristina, Imola, Hilde, Orsi, Andreia, Mădălină.
Mesaj pentru persoana de dinainte de pandemie
Continuă să călătorești, să explorezi și să inovezi. Iubește în continuare oamenii și lumea și ai grijă de oamenii de lângă tine. Dansează mai mult în natură și mai deloc în sala de spectacol, adu arta mai aproape de inimile și sufletele oamenilor. Trăiește prezentul
