[Profesori altfel] Denisa Radu: Generațiile care folosesc ca principală rețea socială TikTok sunt mult mai solicitanți în clasă, pentru că cer cursuri mult mai dinamice

Multor profesori le este dor de cursurile față în față, iar studenții declară că asimilau cu mai mare eficiență noțiunile predate clasic, decât o fac pe platformele digitale. Ambelor părți le lipsesc, cu siguranță, emoțiile și energia din sala de curs. Denisa Radu, profesoară în mediul universitar a realizat la începutul acestui an o cercetare asupra modului în care este perceput învățământul universitar online și, peste jumătate dintre studenții care i-au răspuns, spun că le este greu să își mențină atenția pe toată durata cursului.

”Un posibil scenariu post-pandemie ar fi îmbrățișarea unui concept hibrid: predare în clasă combinat cu activitate online. Cred că astfel am putea să-i pregătim pe elevi și studenți pentru felul în care va arăta viața lor profesională. Pandemia a constrâns multe companii să învețe să lucreze la distanță, iar telemunca va rămâne o componentă importantă în felul în care vom lucra de acum înainte”

Profesoara Denisa Radu își amintește în continuare despre emoțiile primelor momente de la catedră. Și mai povestește despre noile generații de studenți și cum s-a schimbat comportamentul lor odată cu evoluția rețelelor sociale. Denisa a început să predea, în urmă cu 7 ani, la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA, iar de atunci îi învață pe studenții săi nu doar PR și scriere creativă, ci aduce în predare două dintre pasiunile sale: mentoratul și neuroștiințele. În plus, îi ajută să se orienteze în carieră, prin diverse tehnici de autocunoaștere.

Despre tine

Îmi place să spun despre mine că sunt de profesie om. Prea ne definim din start din prisma profesiei noastre și uităm că mai suntem și altceva în afară de ceea ce facem. Din perspectiva studiilor, mă declar om de comunicare. Acum 13 ani am venit din Craiova în București cu un geamantan de haine și o mie de speranțe. Atunci am început Facultatea de Comunicare și Relații Publice, SNSPA. Apoi am urmat Masteratul de Brand Management și Comunicare Corporativă, după care mi-am dat doctoratul tot în științele comunicării. De 10 ani lucrez în domeniul marketingului și comunicării, iar de 7 ani sunt și profesor în paralel.

Tatăl meu lucrează în educație, în învățământul primar, dar nu pot spune că mi-am dorit să fiu profesoară încă din copilărie. În copilărie îmi doream să fiu prezentatoare de știri, îmi amintesc și acum câte știri am mai prezentat în grădina din fața casei de la țară, unde am copilărit.

Pasiunile tale

Sunt pasionată de mentorat și neuroștiințe și, cu fiecare nouă generație de studenți, îmi propun să aduc aceste 2 pasiuni în actul de predare. Pasiunea de neuroștiințe a început în 2014, când scriam la lucrarea de doctorat și unul dintre capitole era dedicat inteligenței emoționale. Atunci am început să cercetez, de fapt, pentru prima dată cum arată creierul nostru și care sunt părțile responsabile cu ce simțim. Îmi aduc aminte că am zăbovit mult pe subiect pentru că m-a fascinat complexitatea creierului uman și câte putem face dacă știm să descoperim ce butoane putem apăsa.

La scurt timp, am descoperit și conceptul de neuroplasticitate care susținea capacitatea creierului de a-și modifica organizarea structurală și funcțională ca răspuns la informațiile din mediu pe întreg parcursul vieții. Asta a însemnat pentru mine că noi putem influența cu adevărat cine suntem și ce facem. Și de atunci citesc nenumărate articole științifice, urmăresc documentare despre creier și fac multe teste cu mine însămi, cu implementare noi obiceiuri sau schimbat modalități de a gândi și (re)acționa în anumite situații. De altfel, sunt atât de pasionată de creier încât pe birou am o reprezentare cu zonele delimitate din creierul uman și care este funcția fiecăreia:

Primii pași în domeniul educației

Călătoria mea în educație a început în ultimul an de masterat, undeva în 2013, pe la vârsta de 23 de ani când doamna Prof. Conf. Dr. Diana Cismaru, la acea dată coordonatoarea lucrării mele de disertație, a descoperit această înclinare a mea spre a fi pedagog. Undeva spre finalul lui 2013, dumneaiei avea să-mi devină mentorul pentru profesoara care sunt astăzi. Cred foarte mult în puterea mentoratului și în rolul esențial pe care îl joacă un profesor în dezvoltarea și poate chiar îndrumarea în ceea ce privește direcția profesională de urmat a elevilor sau studenților săi.

Ce îi înveți pe studenții tăi

În cei peste 7 ani de predare am acordat mereu o atenție sporită orientării în carieră pentru studenții mei. Sunt promotoare a conștientizării importanței conținutului din viața noastră de zi de zi. Din această perspectivă, cred că e foarte important să ne placă ceea ce facem profesional pentru a fi fericiți. În fiecare an le vorbesc studenților despre asta și pornim împreună în căutarea domeniului care li se potrivește din multitudinea de direcții profesionale pe care pot merge mai departe. Îmi place să spun că-i învăț nu doar PR și scriere creativă, dar și tehnici de autocunoaștere cât să descopere ce li se potrivește din punct de vedere profesional. Iar în fiecare an universitar învăț de la studenții mei că empatia este cea de care au cea mai mare nevoie și că atunci când simt că ești de partea lor, vezi cu adevărat ambiția pe care o au și semnele de întrebare cu care se confruntă. Învăț să rămân mereu actuală și parcă trăind printre ei mă simt tot la 20 și-un pic de ani.

Primele zile la catedră

N-am să uit niciodată prima mea zi la catedră. De altfel, doar ce am recitit din jurnal ce-am scris atunci ca să răspund cât mai în detaliu cum a fost pentru mine. Era într-unul dintre amfiteatrele unde cu un semestru în urmă fusesem studentă, în bancă. Am avut așa de multe emoții încât n-am putut să mănânc nimic toată ziua. Cursul a început undeva la ora 18:00 și a durat 2 ore jumătate. Primul meu curs susținut a abordat tema branding personal și, parte din prezentare, era prezentarea studiului de caz de la disertația mea.

Mi-amintesc că lucram într-o agenție de publicitate full-service atunci și mi-am luat liber de la birou în ziua aia că nu-mi stătea mintea la nimic altceva decât la cursul pe care urma să-l predau. Și toată ziua am repetat prezentarea în oglindă, am scos și am adăugat de zeci de ori conținut. Uneori mi se părea prea mult, alteori prea puțin conținut. Parcă voiam să ating echilibrul perfect dintre digerabil și consistent. După zeci de repetări, am decis să merg spre facultate cu o oră înainte să repet și în amfiteatru ca să mă obișnuiesc cu clasă și cu mine la catedră. Zis și făcut. Când au venit studenții în clasă, eu deja repetasem cursul de 2 ori, pe repede înainte și credeam că mă simt confortabil în postura de profesor. Însă, pe măsură ce amfiteatrul se umplea, inima mea bătea de zici că voia s-o ia la fugă din acel amfiteatru și să se ascundă într-un loc neexpus. La 18:00 fix, am înghițit emoțiile cât de mult am putut și am deschis cursul cu vocea tremurândă. Pe măsură ce-i vedeam pe studenți că mă urmăresc cu atenție și ridică mână să mă întrebe lucruri foarte specifice legate de subiect, m-am mai relaxat, iar inima mea a revenit la bătăi mai normale. La un moment dat, spre finalul cursului, o studentă a ridicat mâna și m-a întrebat scurt: “De cât timp predați?”. Eu m-am panicat toată, mintea mea deja se gândea că am făcut o treabă slabă și studenții “m-au citit” că eram în prima mea experiență la catedră. Am înghițit din nou cât am putut din emoții și i-am răspuns: “Noi ne vedem doar azi, iar acesta este primul meu curs predat și sunt în fața voastră pentru că am realizat studiul din cadrul disertației pe subiectul branding personal.” Parcă simțeam nevoia să mă justific de ce sunt la catedră și, mai mult decât atât să-i asigur pe studenți că, dacă nu le-a plăcut oricum nu ne mai revedem. Studenta respectivă mi-a răspuns: “Păcat că nu ne mai vedem, a fost primul curs la care abia am așteptat să treacă pauza să continuăm discuția.” Și apoi alți studenți au aprobat-o în cor. Nu-mi venea să cred. Eram uimită, nu mi-am găsit cuvintele să zic ceva mai complex decât. “Wow. Vă mulțumesc.” Apoi aceeași studentă a venit la mine la catedră și mi-a spus că a fost cel mai antrenant curs la care a participat până atunci și m-a întrebat cum mă cheamă și dacă-i permit să facă o postare pe Facebook în care să mă menționeze.

Era prima mea “înfățișare la catedră” și deja primeam feedback pozitiv.

Eu avusesem atât de multe emoții încât nu știam dacă a fost sau n-a fost bine, dacă am fost suficient de clară, dacă am avut o prezentare suficient de consistentă. Cred că frica asta de a nu avea un conținut adecvat a fost frica mea cea mai mare în primii ani de predare. Apoi, după primii doi ani m-am redresat și toată atenția mea s-a concentrat spre a găsi metode cât mai potrivite pentru a susține cursuri interactive și mereu mi-am propus să fiu atentă la raportul dintre conținutul teoretic și cel practic, dar și la actualitatea studiilor de caz prezentate în cadrul fiecărei întâlniri cu studenții mei.

Învățământul universitar românesc

Eu predau de 7 ani. Și am început să predau fix când am terminat eu studiile masterale. În primii 2-3 de predare masteranzii mei erau mai în vârstă ca mine sau de-o vârstă cu mine. Și marea provocare pentru mine era să mă impun și să le câștig respectul, dar și să creez, în aceeași măsură, un mediu plăcut în cadrul cursurilor în care să se simtă încurajați să se angajaze în dialog. Din punctul meu de vedere învățământul universitar românesc (am să mă raportez doar la el, ci nu la învățământul românesc în general pentru că nu am experiență decât în mediul universitar) a evoluat în pas cu evoluția rețelelor sociale. Ce vreau să spun cu asta este că durata de atenție (acel attention span despre care poate mai auzim uneori) în clasă a studenților s-a schimbat în direcția în care rețelelor sociale i-au modelat.

Noile generații

Generațiile care au acum 18-19 ani și care folosesc ca principală rețea socială TikTok sunt mult mai solicitanți în clasă pentru că cer cursuri mult mai dinamice deoarece pe TikTok lucrurile se întâmplă rapid, în câteva secunde. Și scăderea duratei de menținere a atenție a devenit principalul indicator care pe mine m-a determinat să lucrez foarte mult la conținutul didactic predat, mereu având grijă să țin cont de nevoia de a crea prezentări interactive, dar și să implic studenții prin exerciții care, uneori, implică să navigheze chiar pe rețelele sociale pe care le frecventează pentru a cerceta un subiect sau a analiza o campanie desfășurată acolo. Pentru mine a mă adapta la o nouă generație implică mereu a-i cunoaște și a vedea cum sunt, pe ce rețele sociale sunt activi și ce pasiuni au. La prima întâlnire cu o nouă generație dedic timp pentru a-i cunoaște și toate informațiile aflate de la ei mă ajută să pregătesc cursurile care vor urma.

Eu consider că termenul “nativi digital”, cum se numesc toate generatiile care s-au născut după boom-ul internetului nu trebuie ignorat în felul în care alegem să adaptăm direcția în care se îndreaptă învățământul românesc și aici mă refer la învățământ în general, nu doar în mediul universitar. Dacă suntem atenți la ceea ce fac și cum sunt generațiile de elevi și studenți și aducem din lumea lor (mai ales lumea digitală) în actul de predare, reușim să-i câștigăm și să fie cu adevărat implicați în clasă.

Ce te-au învățat primii ani de predare

Primii ani de predare m-au învățat că cel mai important este cum predai, nu ceea ce predai. Sunt cursuri și cursuri, teme și teme, unele mai ofertante și interesante, altele mai teoretice. Și cred că provocarea pentru un profesor este să deprindă cum să predea orice material didactic astfel încât să-l facă atractiv pentru audiență. Din practică am deprins puterea feedback-ului și importanța flexibilității și adaptării conținutului chiar în timp ce ești la catedră. E mai important să-i ții pe studenți cu tine, decât să grăbești pasul pentru a finaliza de prezentat materialul pe care ți l-ai propus. De asemenea, în primii ani de predare eram așa de speriată să nu rămân fără material didactic și pregăteam pentru un curs atât de multe exerciții și teorie cât acum țin două cursuri. Făceam asta din nesiguranță, voiam să știu că am suficient material să acopăr timpul alocat, dar cu timpul am ajustat și conținutul și felul în care îl livrez.

Facultatea unde predai

Predau în cadrul Facultății de Comunicare și Relații Publice, SNSPA. Studenții mei sunt foarte creativi și-i apreciez foarte mult pentru faptul că-și pun întrebări despre ce vor să facă profesional și în discuțiile noastre îmi adresează multe întrebări despre diferite oportunități de angajare. Mulți au ales facultatea fiindu-le recomandată de prieteni sau rude care au urmat aceeași facultate, alții au ales la recomandarea unui profesor din liceu sau pentru că-și doreau să lucreze într-o industrie creativă, neconsiderându-se neapărat buni la materiile din științele exacte.

Eu am ales să predau la această facultate pentru că nu mă văd practicând altceva decât în domeniul comunicării, asta am făcut de la 19 ani când am început primul an de facultate. Sunt fericită să spun că pentru mine domeniul de studiu s-a potrivit perfect. Când am terminat masterul și am decis să mă înscriu la doctorat nu mi-am imaginat că-mi va plăcea atât de mult să predau.

Când eram în clasa a XII-a, profesorul de limba română m-a îndrumat să dau admitere la comunicare, eu nici nu știam de facultate. Pentru mine, dumnealui a fost un mentor în timpul liceului, fiind olimpică națională la limba română lucram foarte mult împreună pentru a mă pregăti pentru olimpiadă. Numai după ce am devenit și eu profesoară am realizat cât de important este mentoratul și cât de important este pentru tinerii la început de drum să-i ajuți să aleagă o direcție profesională sau să-și adreseze întrebările potrivite ca să descopere ce li se potrivește. Cred că această componentă a mentoratului, combinată cu faptul că simt că am puterea de a-i influența pozitiv pe studenții mei mă fac să am atât de multă energie și să fiu la fel de pasionată de predare în continuare.

Rolul profesorului

Recent i-am rugat pe studenții mei de semestrul acesta să completeze un formular anonim de feedback în care i-am rugat să evalueze experiența cursului și să sugereze ce și-ar dori să se întâmple diferit în restul întâlnirilor noastre. Mereu practic acest tip de feedback în mijlocul semestrului pentru că pentru mine este foarte important să știu dacă ceea ce predau ajunge la el și le este de folos sau e nevoie să pivotez pentru cea de-a doua jumătate a cursului rămasă.

Și pentru că întrebarea este despre ce-și doresc studenții, las mai jos câteva mesaje dintre cele pe care le-am primit de la studenții mei când i-am rugat să evalueze experiența cursului:

“Mă bucur că am discutat mereu pe exemple concrete și că a fost un curs interactiv.”

“Personal, este cursul meu preferat. Îmi pare tare rău că nu m-am putut implica eu mai mult, după o zi lungă de muncă ascult cursul ca pe un podcast. Îmi place că primim mereu exemple din viața reala.”

“Am apreciat faptul că a existat un echilibru între conținut teoretic, discuții și exerciții. De asemenea, modalitatea de evaluare este foarte originală și diferită de ce avem de făcut de obicei. Cred că are drept scop să ne ajute să ne descoperim felul în care gândim, creăm, ne provoacă să ne depășim limitele, iar astfel să învățăm mai eficient.”

“Îmi place acest curs, deoarece este interesant și interactiv. Aflu multe lucruri noi din exemple reale și de actualitate. Nu este tipicul curs la care stai și asculți teorie la nesfârșit.”

“Extrem de interesant! Experiența cursului pâna acum mi s-a părut extraordinară. Am învățat multe lucruri fără să am senzația că se întâmplă asta. Un curs deosebit, cu multă creativitate și implicare.”

Astea ar fi câteva dintre mesajele pe care le-am primit, dacă ar fi să sintetizez ce contează pentru studenți ar fi următoarele: interactivitate, creativitate, studii de caz actuale, aducerea teoriei în practică, metode de evaluare continuă care le dau posibilitatea studenților să înțeleagă progresul pe care l-au făcut de-a lungul cursului, prezentarea explicită a abilităților pe care își propune profesorul să le dezvolte, în cazul cursului meu de scriere creativă, de pildă, este vorba despre 3 categorii mari de abilități pe care mi le-am propus: abilitatea de a scrie creativ, abilitatea de a oferi feedback constructiv și dezvoltarea simțului critic și analitic. Și cu fiecare curs le spun studenților ce abilități dezvoltăm prin exercițiile și conținutul didactic discutat. Astfel ei sunt implicați în procesul de învățare și înțeleg și care este finalitatea acelor informații pe care le discutăm în cadrul fiecărui curs.

Chimia profesor-studenți

Cred că e nevoie de ea pentru că dacă îndrăgește materia și profesorul care o predă, elevul sau studentul va veni de drag la cursul respectiv. Și, la fel ca în viața de zi cu zi, avem mai mult chef să facem lucrurile care ne plac decât cele care ne displac. În continuarea aceleiași idei, chimia dintre profesor și grupă creează o atmosferă plăcută și este și un mediu care invită la discuții și dialog. La polul opus, dacă studentul merge la un curs pentru că-i este frică de profesor și trebuie să fie prezent, studiile academice din domeniul educației și învățării au arătat că studentul sau elevul respectiv va învăța de frică, poate va lua o notă foarte bună, dar când interacțiunea cu acel profesor se va fi încheiat, va uita destul de mult, dacă nu toată materia respectivă pentru că procesul de învățare nu a fost unul plăcut pentru el și “creierul vrea să uite” (ca să folosim o metaforă). Ori școala sau procesul educațional reprezintă mult mai mult decât un catalog cu note, de fapt noi, profesorii pregătim adulții de mâine. Așa că e important cum îi pregătim și, mai ales, cum îi facem să se simtă în procesul de învățare.

Stilul tău de predare

Mi-e greu să mă descriu, dar ce pot spune este că sunt o profesoară empatică și foarte implicată în procesul de învățare al studenților mei. Îmi place să spun despre mine că nu le predau doar un curs universitar, ci-i ajut să-și formeze abilități clare pentru viitorul lor profesional în comunicare. Simt că-mi vine natural felul în care predau și simt că pentru mine fiecare curs este “viu” și îl construiesc împreună cu studenții în clasă, plecând de la nevoile lor, de la întrebările pe care le ridică sau de la exemplele pe care le dezbatem împreună. Metoda mea de predare este foarte mult bazat pe porționarea părților teoretice sau a conceptelor astfel încât fiecare informație teoretică să fie însoțită de cel puțin un exemplu sau studiu de caz, un exercițiu practic pe care-l facem în timpul cursului și alte câteva exerciții practice pe care le sugerez studenților pentru acasă pentru aprofundarea acelui concept sau pentru a-și dezvolta abilitatea atașată lui.

Cum te pregătești

Referitor la ritualul meu de pregătire a cursurilor, dedic o parte din primul curs cu o nouă generație în a ne cunoaște reciproc pentru a înțelege nivelul lor de pregătire, interesele și așteptările de la curs, iar apoi, pe parcursul semestrului, mă ghidez în dezvoltarea conținutului didactic plecând de la informațiile primite de la studenți. Aceste informații despre studenții mei mă ajută să fac cursul cât mai interactiv și să exemplific conceptele teoretice cu subiecte care știu că-i interesează sau să proiectez exerciții și aplicații plecând de la interesele lor.

Cel mai mult timp în pregătirea unui curs îl petrec în proiectarea de exerciții și aplicații care să nu fie doar utile în a înțelege teoria prezentată, dar să-i și ajute să-și formeze abilități care le vor fi utile fie profesional, fie personal.

Super-puterea ta

Empatia este super-puterea mea. Și o activez oricând sunt la catedră, fie ea și o catedră virtuală, cum s-a întâmplat în ultimul an, când toate cursurile au fost online. Din feedback-ul pe care-l primesc de la studenții mei an de an, ei mă văd empatică, foarte implicată, mereu gata să le transmit o energie bună. Din câte am observat an de an mă plac tocmai pentru că înțeleg de la primul curs cu ce vor rămâne la finalul acestui curs și de ce abordăm temele propuse și cum se transferă acele teme în abilități interpersonale dobândite. În plus, mă plac pentru că mereu aduc în fața lor exemple actuale, dacă am cursul marți seara, marți dimineața eu cercetez ce a apărut nou în social media și ce pot integra în cursul din ziua respectivă. Pe lângă asta, am observat că majoritatea mă apreciază că pe parcursul cursului sunt și exerciții care sunt menite să-i ajute să se autodescopere și să-și dea seama ce domeniu al comunicării li se potrivește cel mai bine și de ce.

Punctele forte ale școlii românești

Am să punctez câteva exemple disparate din diferite etape ale școlii românești. Cred că un punct forte al școlii românești este faptul că odată cu liceul avem specializări uman și real care-i ajută pe elevi să se concentreze pe partea pe care au descoperit până în acel moment că sunt buni sau despre care au primit feedback cum că ar fi buni. Un alt punct pozitiv pe care-l văd este introducerea clasei zero. Tatăl meu lucrează în învățământul primar de peste 30 de ani și-mi povestea că e utilă această treaptă intermediară între grădiniță și școală pentru că le asigură micilor învățăcei un proces mai lin de trecere spre învățarea activă și achiziția de cunoștințe noi. În cadrul universitar, consider că împărțirea fiecărei materii în curs și seminar, asigură, la nivel teoretic, îmbinarea dintre teorie și practică.

Metehne

Din punctul meu de vedere sistemul de evaluare tradițional (mai ales în sistemul preuniversitar) face ca actul de învățare să nu fie continuu, și elevul să-nțeleagă că e de note 5 la materia X doar bazat pe evaluarea dintr-un anumit moment. Consider că evaluarea continuă este mult mai utilă pentru dezvoltarea elevilor și-i face să fie mai implicați în proces decât în momentul în care învață doar pentru teze (elevii) sau doar în sesiune (studenții).

Când școala ar fi mai mult orientată pe a-i ajuta pe elevi și studenți să-și formeze o serie de abilități și să descopere cu adevărat ce le place, consider că studenții și elevii ar fi mult mai puțin preocupați de note, ci mai degrabă de ce învață despre ei sau ce învață să facă mai bine azi decât ieri. Tot pe partea de evaluare, consider că sistemul nostru de notare și comparația continuă între elevii și studenții din aceeași clasă sau grupă nu-i ajută pentru viitor sau pentru adulții ce vor fi mâine. Mai util le-ar fi să învețe în școală să lucreze în echipă și să valorizeze abilitățile la care un coleg este mai bun decât ei, știind, în aceeași măsură, care sunt abilitățile și punctele lui forte.

Reformarea învățământului

Cred că am am anticipat răspunsul la întrebarea anterioară, așa că aici am să punctez, în linii mari, câteva direcții principale:

1. Reformarea sistemului de evaluare și proiectarea unui sistem de evaluare continuă
2. Definirea cât mai clară a abilităților formate pentru elevi/studenți prin materialul didactic parcurs
3. Dezvoltarea de sisteme de evaluare care să aibă în prim-plan dezvoltarea elevului și susținerea acestuia în a descoperi ceea ce-i place și i se potrivește personalității sale
4. Implicarea mai mult a părinților în procesul educațional preuniversitar astfel încât elevul să fie într-un mediu în care înțelege valoarea școlii și ce-i aduc materiile învățate

Din pandemie

Zilele trecute mi-a amintit Facebook de o fotografie pe care am postat-o în 2014, al doilea meu an de predare, și când am văzut-o mi-am zis: “Wow! Ce dor îmi e de un curs față în față!”

Dincolo de ceea ce-mi lipsește mie, ca profesor, studenții simt că învățau mai eficient în sistemul de predare fața în față. În ianuarie anul acesta, am realizat o cercetare asupra percepției învățământului universitar online în care am avut 100 de studenți respondenți și concluziile cercetării au arătat că 95% dintre aceștia consideră că transferul de cunoștințe este mult mai ineficient în cadrul cursurilor online comparativ cu cele desfășurate față în față. 45% au menționat că le este foarte greu să clarifice nelămuririle în timpul cursului online, comparativ cu cel față în față. Cât despre menținerea atenției în cadrul cursurilor online, 54% au menționat că le este foarte greu să-și mențină atenția pe toată durata cursului. 60% au apreciat utilizarea platformelor digitale (Menti, Kahoot, Google Forms etc.) pentru soluționarea aplicațiilor de la cursuri ca fiind foarte utile în implicarea lor în cadrul cursului și asigurarea unei interactivități minime pe parcursul întâlnirii online.

Dincolo de aspectele legate de conținutul predat, studenții mei îmi spun că le lipsește interacțiunea fața în față cu profesorii și colegii și simt că au o motivație mai scăzută de învățare.

Cred că mutarea bruscă în online n-a dat suficient timp nici profesorilor, nici studenților/elevilor să se acomodeze cu noua realitate, mai ales în martie 2020. În cazul meu, simt că de abia în vara lui 2020 am reușit să am suficient timp să reproiectez cele 2 materii pe care le predau, astfel că, în octombrie 2020, când am început anul universitar să am o programă gândită din start pentru a se desfășura online. Și când ne vom întoarce din nou la clasă, va trebui, cu siguranță, să revin la programa cursului de dinainte de pandemie, când totul era gândit să fie predat în sistem de predare la clasă.

Posibile scenarii post-pandemie

Un posibil scenariu post-pandemie ar fi îmbrățișarea unui concept hibrid: predare în clasă combinat cu activitate online. Cred că astfel am putea să-i pregătim pe elevi și studenți pentru felul în care va arăta viața lor profesională. Pandemia a constrâns multe companii să învețe să lucreze la distanță, iar telemunca va rămâne o componentă importantă în felul în care vom lucra de acum înainte.

Un alt scenariu ar fi regândirea felul în care este pus la dispoziție studenților sau elevilor conținutul didactic. La începutul lunii martie am participat la o conferință internațională despre tehnologie și educație și am avut șansa să cunosc profesori universitari din toată lumea. O atenție aparte mi-a atras-o o profesoară care predă în cadrul Universității Harvard. Descria felul în care Harvard a ales să se mute online și spunea că pentru a asigura livrarea conținutului didactic, profesorii le trimit studenților, cu câteva zile înainte de data întâlnirii online sincron înregistrarea cursului care în mod normal ar fi fost predat în clasă. Astfel, studenții au la dispoziție câteva zile să asculte cursul, iar întâlnirea sincron este dedicată discuțiilor pe marginea cursului și a exercițiilor practice. Respectiva profesoară spunea că aceasta este și o forma de adaptare a livrării cursurilor la obiceiurile de consum ale studenților care sunt obișnuiți să urmărească vloguri sau să asculte podcasturi în timpul lor liber și că pentru ea contează mai mult să le dea timp să parcurgă acel conținut decât să stea în întâlnirea online syncron să le predea acel conținut. Din punctul meu de vedere ceea ce au implementat cei de la Universitatea Harvard este foarte eficient și cred că le oferă studenților posibilitatea de a parcurge conținutul de mai multe ori dacă e nevoie sau de a reveni la o parte din curs pe care simt că nu au înțeles-o pe deplin.

Generațiile următoare

Vor fi din ce în ce mai active și va fi din ce în ce mai mai greu ca profesorii să le mențină atenția. Noi, profesorii, e musai să acordăm o atenție sporită felului în care proiectăm conținutul didactic astfel încât să fie interactiv și să fie adaptat intereselor audienței. Însă, în aceeași măsură, consider că e esențial să-i învățăm pe elevii sau studenții noștri despre puterea feedback-ului constructiv și despre diferența dintre așteptări și cereri și despre ce-nseamnă empatia. Poate sună a “cuvinte mari”, dar din experiența mea din ultimii 7 ani asemenea abilități interpersonale (sau soft skills cum le mai vedem deseori numite) fac o diferență majoră în gradul de implicare în clasă al elevilor și studenților și în dezvoltarea respectului reciproc. De asemenea, consider că pe lângă scopul de transfer al informației, noi, profesorii, suntem sau putem deveni mentori pentru studenții sau elevii noștri. Dacă noi vorbim cu pasiune despre ceea ce facem și ei vor dori să găsească acel ceva despre care vorbesc cu aceeași pasiune ca noi. Nu de alta dar motto-ul meu este “Cresc prin puterea exemplului” și-l aplic în felul în care predau, dar îl și folosesc pentru tot conținutul pe care-l public pe Instagram sub hashtag-ul #CRESCprinPutereaExemplului.