[Regizor în 30 sec] Roxana Andrei: Nu mai vreau spoturi previzibile. Spoturile sigure, testate deja

Roxana Andrei e parte din noul val de regizori care vin să aducă o viziune fresh în peisajul local al advertisingului, iar felul în care vorbește despre jobul ei o recomandă ca agent al schimbării pentru ochișorii privitorului la Tv sau online. Are background în jurnalism și de la branduri așteaptă mai multă empatie, să mai coboare tonul de pe scara aia în care se dau sfaturi și rețete de bine către consumatorul tolănit în fotoliu, mai ales că acum feedback-ul sau înjurătura pe net sunt la un click distanță.

Cred că o să fie nevoie de tot mai puține ‘reclame’ și tot mai mult conținut de entertainment. Și cred că se prind clienții că au nevoie să comunice constant și probabil o să fie și mai mult digital. Important e să spună ceva, să aibă scop, nu doar scopul de a promova un produs sau de a posta ceva în social media.

De curând, Roxana și-a încropit și un reel, accesibil aici , iar momentan lucrează la un scurtmetraj pe care speră să-l treacă în viitorul apropiat de pe ciornă, pe curat, în lumina platoului.

Gata, mă fac regizor

Aveam 24 de ani și în urma crizei financiare din 2008 proiectul la care lucram a luat sfârșit. Terminasem Facultatea de Jurnalism la Hyperion, după o tentativă la CIG ASE și eram pasionată de video, nu neapărat de film. Era o perioadă dificilă emoțional vorbind, căci mă luptam cu niște atacuri de panică și probabil depresie.

La încept de 2009 mi-a spus o prietenă de cursurile de pregătire pentru regie de film la UNATC și m-am înscris. Îmi era foarte greu să merg acolo pentru că eram anxioasă, iar apoi pentru că eram total pe lângă. Nu știam mai nimic și toți colegii vorbeau de Tarkovski, Wajda, Herzog și eu abia auzisem de Pedro Almodovar.

Daaaaar pe cât eram de anxioasă, pe atât sunt de ambițioasă. Așa că până la admitere m-am închis în casă, m-am uitat la filme, am citit și am căutat să înțeleg ce se întâmplă pe un platou de filmare. Nu era YouTube atunci, așa că am băgat mult offline. Am dat examenul, am intrat și de acolo traseul este oarecum previzibil.

Cum ai început să regizezi reclame

Sunt relativ nouă în domeniu. Am locuit în UK o vreme și m-am întors în vara lui 2017 înapoi în România. Prin toamnă am regizat o serie de sketch-uri pentru un brand de țigări pentru platforma proprie. Am lucrat cu colegii de la Sector 7. Iar prima reclamă pe bune a fost în aprilie 2018.

Prima reclamă a fost un spot digital pentru Bitdifender cu prietenii de la Diud. Un spot principal, care trebuia să funcționeze și ca 4 spoturi mai mici, cu grafică, post-sincron în engleză și… copii. Destul de complex și tehnic pentru a rookie.

Am avut emoții și mă simțeam nepregătită. Trebuia să iau decizii care să fie pe brand și pe concept și aveam acolo o voce – dacă nu e bine, dacă greșesc, dacă tricoul ăsta verde e mai bun decât cel galben pal?

Briefuri noi și vechi

Eh, aici ar fi fost relevant dacă începeam în 2010 că să pot face o comparație. Nu văd o schimbare uriașă.

Am citit de curând un scenariu pentru un proiect digital care mi-a plăcut enorm. Foarte bine structurat, cu production brief mișto. Excelent! Am reușit să înțeleg ce-și doresc clientul și agenția și am vizualizat ușor cadrele, tone of voice, mișcările de cameră. Am avut pe ce să construiesc.

Dar am primit și 5 rânduri într-un word. Și sună a libertate de exprimare, dar uneori e bâjbâială.

Cred că m-am mai maturizat profesional. Înainte mă temeam să vin cu propuneri, din lipsă de experiență, dar acum profit de genul ăsta de propuneri, că pot să go crazy. În limitele bugetului, desigur.

Acum am mai mult curaj să vin cu idei peste scenariu. Înainte încercam să scot ce era mai bun din script pentru că nu-mi doream să jignesc pe cineva. Dar cu timpul am înțeles că viziunea regizorală poate să însemne personaje noi, replici, structură. Vine și cu o presiune mai mare, dar asta face meseria asta atât de fascinantă.

Ceva de învățat

Am învățat din anii de producție că echipa e foarte importantă. Și că dacă pentru mine este proiectul vieții, pentru alt departament este un alt job și nu ar trebui să mă aștept să fie toată lumea entuziastă, concentrată și pregătită să dea tot ce are mai bun. Și cu asta învăț să mă obișnuiesc.

O lecție mișto, care se aplică și în viața de zi cu zi, este că întotdeauna există compromisuri și elementul-surpriză, oricât de bine m-aș pregăți. Un herpes pe buza actriței, niște props-uri netestate care arată că naiba pe cameră, o figurație specială lemn. O pandemie...

Așa că mi-am dezvoltat o doză de flexibilitate creativă care nu mă lasă să intru în panică, ci să găsesc soluții. Și până acum a funcționat, ba uneori deciziile luate pe moment au fost mai bune decât ce mi-am notat eu pe foaie.

Am învățat din propriile experiențe cel mai mult. Și am doi prieteni regizori cu care mai povestesc și mă mai sfătuiesc din când în când. Ajută mult să poți vorbi cu cineva pe limba ta.

Inspirație & documentare

De curând am devenit mamă și a scăzut considerabil timpul petrecut la laptop. Petrec momentan 2-3 ore pe săptămână pentru documentare. Uneori caut ceva specific, în funcție de nevoi, alteori mă uit random. Îmi place să urmăresc analiza filmelor altor regizori, de cele mai multe ori consacrați, cum sunt Fincher, Tarantino sau Kubrick (uite un exemplu mai jos) sau să caut reclame random și să mă duc cu valul.

Urmăresc multe canale de YouTube, dar o să numesc primele care-mi vin în minte: the Nerdwriter, This Guy Edits, Studio Binder, The Film Riot. Și citesc On Film Directing de David Mamet. Pe parte de entertainment urmăresc Key and Peele, SNL, College Humour, BuzzFeed. Dar nu am mai văzut ceva de multă vreme…

Cel mai important lucru pentru a fi un regizor de reclame bun este...

Să refuze proiectele care sunt slabe încă din stadiul de idee. Hehe. Nu știu dacă există o regulă universală, dar pentru mine personal este să înțeleg care este ideea proiectului și să găsesc forme care să fie relevante pentru idee, nu doar că-mi place mie cum sună.

2020, probă de pandemie

În 2020 am născut, așa că nu am lucrat foarte mult. Dar nici nu au fost multe opțiuni.

Am lucrat la campania Chio – Delectare fără Remușcare cu Vladimir Drăghia. Văd că platforma nu mai este on. Am mai lucrat pe un proiect destul de complex pentru Bitdifender pentru Partner Program.

Au fost 14 videos în total, traduse pentru diferite regiuni. Campania de CSR pentru Salvați Copiii România și la videoclipul de Crăciun pentru KissFm, care este deja o tradiție la noi.

M-am întors de curând pe platouri, așa că momentan aștept să văd ce-mi rezervă acest an.

Am regizat 4 episoade pentru un brand de cafea și am mai povestit despre două proiecte, ambele destul de mari și complexe. Mi-am făcut și un reel, cu gândul să ies puțin din zona în care mă aflu și să cunosc case noi de producție. Și tot scriu la un scurtmetraj. Îl am în cap, acum trebuie să-l pun pe foaie.

Noutăți pe platou

Ne vedem rar și vorbim mult la telefon și / sau pe zoom. Dar și înainte discutam destul de mult cu departamentele, mai ales camera și scenografie. În afară de testările înainte de filmare și că purtăm mășți, nu resimt o schimbare. Doar că avem clientul și agenția pe zoom și cineva de la producție face ping-pong între noi. Încă nu m-am lovit de situații neașteptate, dar bring it on!

Ce te enervează la reclamele de la noi

Nu mă enervează nimic în mod special, cred că mi-am modificat gradul de toleranță. Dar mi-ar plăcea să văd spoturi mai curajoase și în afara liniilor deja trasate. Adică dacă văd o reclamă la pastile pentru îmbunătățirea tranzitului intestinal, vreau să nu mai văd grafica aia cu stomacul sau pachetul de pastile lângă paharul cu apă. Nu mai vreau spoturi previzibile. Spoturile sigure, testate deja. Mai ales în digital. Mai ales în era în care brandurile vând cam aceleași produse / servicii și nu prea se diferențiază nici la preț, atunci aștept să fiu atrasă prin modul de comunicare. Și dacă sunt și-așa asaltată cu mesaje și reclame, măcar să fie mișto, să pot să dau share.

Este loc de young blood pe piață?

Eu zic că este loc întotdeauna, dar e doar opinia mea. E tot mai multă cerere de conținut video, deci e nevoie de cât mai mulți creativi, cât mai multe viziuni și moduri de exprimare.

Și dacă se tot repetă pentru că sunt propuși (ceruți) aceeași oameni, e destul de dificil să spargi bariera. Că să o spargi ai nevoie de proiecte, că să iei proiecte ai nevoie de experiență. Două filme în facultate, nu prea te pregătesc.

Cred că atmosfera e foarte safe. Sau cel puțin așa pare, din afara breslei. Nu știu, sunt doar concluziile mele. Nu am insight de aici din pătrățica mea.

Pă trend

Cred că o să fie nevoie de tot mai puține ‘reclame’ și tot mai mult conținut de entertainment. Și cred că se prind clienții că au nevoie să comunice constant și probabil o să fie și mai mult digital. Important e să spună ceva, să aibă scop, nu doar scopul de a promova un produs sau de a posta ceva în social media.

Și cred că e momentul să înțelegem că în era digitală nu mai există o distanță între brand și client. Brandurile nu mai sunt undeva departe, sunt în fața noastră. Clientul are feedback în 3 secunde, e activ își spune părerea gratis de cele mai multe ori. Și brandul trebuie să coboare nistre trepte, să prindă viață, să aibă o voce, să existe, dar mai ales să asculte feedback-ul ăla.

Cred că nu ne vor mai învața nimic: să fim frumoși, curajoși, provocați, ci ne vor accepta că parte din gașcă. Mai multă empatie și mesaje mai umane. Dar vom vedea.

What next

Sper că ne îndreptăm către o redresare. Observ că se tot crește volumul de muncă și orele de filmare tot 12 rămân. Producții mici pe bugete mici cu un număr mare de spoturi la final. Ceea ce nu e neapărat bine. La final prefer să am două spoturi executate așa cum trebuie, în locul a șase spoturi făcute pe genunchi.

CGI-ul depinde de bugete și de deschiderea clientului către nou.

Să vedem cum evoluează pandemia, ce restricții apar și cred că asta va influența majoritatea deciziilor.

Trei de ținut minte

Recunosc că nu sunt la zi cu ce se întâmplă în industrie și îmi e greu să recuperez. Așa că le spun pe cele care mi-au sărit în ochi și la care m-am uitat cu plăcere.

De la noi: Catmobile (acest John Lewis românesc), Campania Storia – Hygge, Eduard, fermier urban.

De la ei cam tot ce ajunge la Super Bowl.

Amazon – Before Alexa 

Bud Light cu Post Malone 

Born în Quarantine: 

Rocket Mortgage

GM