[Ca vlogu-n bucate] Laura Laurențiu: Devine un trend să ai o brumă de educație culinară, să onorezi ingredientele, să te preocupe proveniența mâncării și sustenabilitatea

Oare ce a fost la început, oul sau găina? Dacă în cazul ăsta e mai greu de dat un răspuns precis, în cazul food vlogger-ului Laura Laurențiu, treaba e mai simplă, știm clar că la început a fost blogul. Asta se întâmpla prin 2009, înainte ca rețelele sociale să ne acapareze cele mai intime colțuri ale bucătăriei, urmând la un an distanță și primul video.

Laura explică rețetele ca pentru oameni care nu au mai gătit niciodată, iar prezența ei constantă pe net în ultimii 12 ani și credibilitatea sa au reușit să o mențină în mintea gurmanzilor, atunci când vor în sfârșit să încerce oala cu sarea.

"Cel mai important lucru este faptul că, de la un an la altul, devine un trend să ai o brumă de educație culinară, să onorezi ingredientele, să te preocupe proveniența mâncării și sustenabilitatea. Ar fi minunat ca acest trend să se concretizeze printr-un program de educație culinară în școli. Consider că un astfel de program ar fi șansa noastră ca următoarele generații nu doar să cunoască mult mai multe despre mâncare și gătit, ci și să fie mult mai sănătoase."

Mai jos, povestim cu Laura Laurențiu despre arome, rețete, blog și vlog și cum se gătește online în România, în ultimii ani. 

Poftiți la masă

Nu am început niciodată un vlog, de fapt. Am început un blog, în februarie 2009, pe platforma blogspot, că era gratuită și accesibilă unei persoane cu zero abilități de webmaster, așa cum eram eu. Am început fără gânduri, fără planuri, din pură pasiune și din dorința de interacțiune cu alți pasionați de gătit. Blogul meu a avut succes instantaneu și asta se întâmpla înainte ca rețelele sociale să fi atras atât de mulți utilizatori, așa că toată interacțiunea cu publicul era exclusiv pe blog. Prin aprilie 2010, am realizat primul video, în ideea de a ilustra, în modul cel mai explicit posibil, o tehnică de realizare a unei pâini împletite. A fost un clip foarte simplu, filmat cu un aparat de fotografiat tip săpunieră, fără lumini și cu sunetul captat de microfonul deloc sofisticat al aceluiași aparat. Cred c-a fost unul dintre primele clipuri cu subiect culinar realizate în limba română, dar în niciun caz primul. Înainte să fi făcut eu ceva, pe YouTube rulau deja, cu o anumită constanță, ”emisiuni” culinare realizate de Adi Hădean, de Teo Rogobete și posibil să fi fost și alții.

Cand au devenit lucrurile serioase

Sincer? Niciodată :)). Adică niciodată nu a devenit focusul principal, chiar dacă lucrurile au devenit serioase. Eu însămi nu m-am perceput și nu cred că mă voi simți vreodată un youtuber, așa cum sunt mulți, azi. Sunt un blogger iar adresa mea principală pe internet este lauralaurentiu.ro, nu YouTube și nici altă rețea socială. YouTube este pur și simplu un instrument, o platformă care, în această perioadă când conținutul video a devenit atât de important, a devenit indispensabilă.

Ce te diferențază

Credibilitatea, cred. Sunt o prezență constantă, de 12 ani, în peisajul de cooking. Nu neapărat cel al vloggurilor, ci în online, la modul general. Blogul meu a ajuns, în aproximativ un an de la lansare, unul dintre cele mai citite din România și s-a menținut așa, de atunci și până acum. Sunt foarte serioasă în ceea ce privește blogul, implicit și vlogul, și asta, cred eu, atrage și reține publicul.

În privința stilului, încerc să ofer explicații cât mai detaliate, prezint rețetele ca pentru oameni care nu au mai gătit niciodată. Posibil ca maniera mea de prezentare să îi irite pe cei care știu deja să gătească, dar eu nu am de unde să știu gradul de pricepere al fiecărui urmăritor și plec de la premisa că mă adresez unor oameni care gătesc respectivul preparat în premieră absolută.

Cat timp aloci pe zi

Nu pot spune că aloc un timp anume, zilnic. Există zile în care nu mă ocup deloc de vlogging, alteori fac asta zi lumină și uneori o fac săptămâni în șir. Cea mai grea parte este când se întâmplă să filmez / editez mult într-o perioadă de timp relativ scurtă, e foarte extenuant.

Alegerea rețetelor

În funcție de propria inspirație, sezon, un anumit plan editorial. Nu fac rețete după așa numitele ”trenduri culinare”, încerc să fiu mai originală de atât.

Care e cea mai importantă parte la filmare

Cea mai importantă parte este să fie o rețetă corectă și prezentată coerent. Din păcate, în online se rostogolesc multe aberații culinare și mă străduiesc să ofer o alternativă în care respectul pentru mâncare este punctul de focus, gătitul nu este bagatelizat, rețetele nu sunt făcute după ureche, iar tehnicile de gătire sunt cele corecte.

Ce investiții necesită un vlog de mâncare

Dacă aștepți de la mine cifre, e dificil :)). Și e și destul de greșit să afirmi ”am nevoie de X sumă ca să îmi lansez un vlog”. Asta mai ales pentru faptul că investiții noi trebuie făcute constant. De exemplu, acum doi ani am investit în ceea ce era pe atunci un super computer, configurat special pentru editarea video. Acum devine din ce în ce mai neputincios, cu fiecare update al softului pe care-l folosesc și mă gândesc să-l înlocuiesc cât de curând. În toamnă am investit mult în lumini și reamenajarea bucătăriei mele de acasă, că nu filmez, încă, într-un studio dedicat. În prezent, investesc masiv într-un alt spațiu, mai mare, unde voi avea nevoie de alte lumini, mobilier, props etc.

Monetizare și sponsorizări

Câștigul este pe măsura brandului personal și a vizibilității. În cele mai multe situații, numărul de vizualizări este mai puțin important decât brandul personal al creatorului. Credibilitatea și autoritatea acestuia sunt foarte importante atunci când alte branduri evaluează o posibilă asociere cu un creator de conținut. În cazul meu, vizibilitatea nu se reduce doar la vizibilitatea vlogului, ci în primul rând a blogului, dar și a prezenței pe alte rețele sociale. Monetizarea canalelor generează venituri într-un cuantum decent abia atunci când canalele au potențialul de a genera un număr mare de vizualizări.

Colaborări cu brandurile

Eu am niște principii culinare de la care nu mă abat. Aceleași principii culinare influențează și marketingul, pentru că, dacă eu nu aprob gătitul cu concentrate și surogate, nici nu le voi promova vreodată pe blogul meu. Un alt principiu este acela că nu voi promova niciodată un produs pe care să nu-l fi pus, cu toată încrederea, pe masa propriei familii. Așa că accept colaborări cu toate brandurile ale căror produse / politici nu contrazic principiile mele. Condițiile sunt… negociabile. Negocierea este uneori foarte civilizată, alteori mai dură.

La ce reacționează fanii

Românilor le plac bucatele tradiționale.

Iar cei mai mulți nu reacționează la aproape orice îi scoate din cercul lor – destul de strâmt - de confort. Cei mai mulți dintre români, așa cum am afirmat deja, sunt tradiționaliști și chiar destul de conservatori, în bucătărie. E greu să îi determini să accepte lucruri noi. Există, desigur, și un segment de foodies, vizibil în creștere, așa că ne crește și nouă, creatorilor de conținut culinar, optimismul :)).

Rețeta preferată & promovare

Nu am. Orice rețetă corectă din punct de vedere tehnic și nutrițional se califică printre preferatele mele.
Nu mă prea promovez. Am un ”benăraș” pe blog, unde semnalez existența canalului meu YouTube. :)

Pandemie și mâncare

Mâncarea înseamnă confort. În perioadele de incertitudine, de stres, oamenii se agață de orice senzație familiară pentru a-și recrea echilibrul: o aromă apetisantă, un gust care ne aduce aminte de vremuri mai fericite etc. În plus, gătitul în sine este relaxant, ne ajută să ne deconectăm de probleme și să ne concentrăm pe obținerea unui rezultat delicios, care obligatoriu ne va binedispune.

Am învățat, în perioada asta, că foarte mulți dintre ai noștri concetățeni nu sunt doar poeți și că nu se pricep doar la fotbal și politică, ci că aria lor de expertiză este mult mai vastă, cuprinzând cele mai surprinzătoare domenii, de la medicină la drept internațional și la arta culinară.

Trenduri de luat în seamă

Singurele trenduri care au potențialul clar de a influența blogul și implicit vlogul meu sunt cele care se referă la mâncarea sănătoasă, la ingrediente cinstite, provenind de la producători locali, la produsele corecte ale unor producători care au făcut din calitate o constantă a afacerii lor. Celelalte nu mă prea interesează. Așa cum am afirmat deja, am propriul plan editorial și mă străduiesc să fiu cât de creativă posibil.

Unele dintre trendurile pe care le-am observat în ultima vreme au fost puerile și hilare, și aici mă refer la cafeaua solubilă despre care - in anno domini 2020 (parcă) - locuitorii planetei au redescoperit că, dacă o mixează cu un lichid, aceasta va crește mult în volum și va forma o spumă densă. Chestia asta, care acum e denumită pompos cafe D'Algona, o făceam în nopțile lungi de sesiune, acu' mulți ani, și pe-atunci nu se numea nicicum. Dar da, am fi putut spune și atunci că era un ”trend”, căci era practicată de toți românii suficient de norocoși să își poată procura cafea solubilă, care pe atunci nu era tocmai accesibilă. O altă așa numită ”rețetă” a ajuns virală, de curând, sub o denumire suburbană, atât de vulgară încât mie, personal, mi-e destul de greu să-i înțeleg pe oamenii care au ales să contribuie la viralizarea ei. Și-am observat și trendul cu focaccia - grădină, decorată cu flori stilizate, făcute din legume, singurul care mi s-a părut cu adevărat drăguț.

Nu pot, însă, să desconsider aceste trenduri culinare, pentru că realizez că am lansat și eu câteva! De Crăciun, s-au copt în toată țara și în multe locuri din lume fursecurile mele ”Sărutările Măicuțelor”, una dintre rețetele cele mai iubite de pe blogul meu. La fel, am primit de la cititoare mii și mii de poze cu ”prăjitura Lulu”, creată de mine și devenită, iată, trend culinar.

Dar cel mai important lucru este faptul că, de la un an la altul, devine un trend să ai o brumă de educație culinară, să onorezi ingredientele, să te preocupe proveniența mâncării și sustenabilitatea. Ar fi minunat ca acest trend să se concretizeze printr-un program de educație culinară în școli. Consider că un astfel de program ar fi șansa noastră ca următoarele generații nu doar să cunoască mult mai multe despre mâncare și gătit, ci și să fie mult mai sănătoase.

Ce nu știm încă despre gătit

Nu prea-mi plac generalizările, dar pot vorbi din perspectiva proprie: românca asta care sunt eu e de părere că încă nu știe foarte multe lucruri despre gătit și că ar trebui să le învețe, în viitor. Eu investesc timp și bani în cărți culinare, în cursuri, în orice oportunitate din care pot învăța ceva nou. Și dacă eu zic că sunt atâtea lucruri pe care nu le știu și aș vrea să le învăț, mi-aș dori ca cei care mă urmăresc să învețe și ei ceva din asta. :) Sfatul meu e să fie curajoși, curajul este întotdeauna răsplătit, iar în cazul gătitului, răsplata poate fi una gustoasă.