Studentii noilor generatii recunosc autoritatea si o respecta, insa nu se mai lasa intimidati de profesori cu usurinta. Ba chiar dimpotriva, sunt mult mai interesati sa isi exprime opiniile liberi, oriunde si oricand. Dar tot ei sunt asaltati din toate partile de tone de entertainment si advertising, care le scurteaza considerabil timpul de concentrare pe un task sau un subiect discutat. In consecinta, profesorii trebuie sa fie tot mai creativi in predare, sa se foloseasca de mijloace moderne si, foarte important, de umor.
In primii ani de predare in invatamantul universitar, Claudia Ghișoiu a invatat ca este imposibil ca tuturor studentilor sai sa le fie pe plac, pentru ca oamenii sunt diferiti si au sau nu chimie cu cei pe care ii intalnesc. Cand se simtea coplesita de emotiile care o incercau la catedra, le ducea bomboane de ciocolata.
”Studentii sunt si ei, ca toti oamenii, din medii diferite, cu personalitatile lor si nevoi diverse. Au si ei problemele lor si vietile lor stresante si bulversante, si profesorii sunt persoane la care ei se zgaiesc ore intregi pe zi si de la care asteapta si o vorba buna, si o replica amuzanta, si sa simta, de fapt, ca iti pasa de ei. Nu te invata asta nimeni inainte sa incepi sa predai”
Mergem mai departe cu Claudia Ghișoiu, profesor al Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti, care povesteste despre invatamantul universitar romanesc si ne indica un posibil scenariu pentru scoala romaneasca post-pandemie. Claudia zice despre ea ca este o profesoara cool, care stie să vorbeasca pe limba studentilor, cu meme si fara discriminari de vreun fel. In 2016, a fost votata „Profesor Bologna” , de aici tragem concluzia ca si studentii o vad la fel.
Biografie pe scurt
Sunt Claudia Ghisoiu si predau la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti. Am terminat Facultatea de Limbi si Literaturi Straine (Engleza-Franceza), pe urma m-am mutat catre sociologie si am facut Masterul de Antropologie si Studii Comunitare. Am continuat cu studiile de doctorat si in timpul asta am inceput sa si predau la facultate, incepand cu anul 2004. Mi-a placut de cand eram mica sa le povestesc tovarasilor de joaca despre animale exotice, indieni si cowboy, eroi de legenda si mai tarziu imi placea mult sa le explic colegilor de scoala diverse chestii (la lb romana, la istorie, la engleza) cand ne pregateam pentru teze. Am descoperit ca imi oferea satisfactie cand ii vedeam ca „le pica fisa” atunci cand le explic eu. Am fost un copil destul de timid si introvertit si cred ca in momentele acelea ma „hraneam” din atentia lor. La fel ma simt si cu studentii, cand sunt cu ei ma smulg din anxietatea mea cotidiana si sunt un personaj intr-o poveste cu ei.
Primii ani la catedra
In primii ani in invatamant am fost tot timpul obsedata de „sindromul impostorului” si simteam ca nimic din ce fac nu e suficient de bun, chestie care ma agita teribil. Acele intrebari pe care ni le punem toti cand nu putem adormi noaptea „ce caut eu aici?” si „cand o sa se prinda toata lumea ca o pisica incearca sa se amestece printre bufnite?”. Si cand ma simteam coplesita de emotii, le aduceam bomboane, pentru ca nimeni nu poate fi suparat cu gura plina de ciocolata.
Evolutia invatamantului romanesc
Am inceput sa predau inainte ca Romania sa intre in Uniunea Europeana. S-au schimbat foarte multe intre timp, de la curricula universitara pana la criteriile de promovare si oportunitatile de studiu la universitati din Europa. Schimbarea cu cel mai mare impact mi se pare explozia internetului si a social media. Informatia e mult mai usor de accesat acum (surse bibliografice, materiale informative si explicative etc.), dar competitia pentru atentia studentului a devenit acerba. Intre canale de youtube si de tik tok este foarte dificil sa nu fii anost si plictisitor pentru ei. Insa aici mi se pare ca este cheia: informatia bruta o pot gasi online, nu au nevoie de un robot care sa le-o recite. Insa conexiunea umana, atentia si atmosfera pe care o creezi la clasa, comunicarea libera si relaxata, toate astea nu pot fi inlocuite de niste pixeli.
Invataturi din primii ani de practica
In primii ani de invatamant am invatat ca nu ai cum sa fii pe placul tuturor, pentru ca studentii sunt si ei, ca toti oamenii, din medii diferite, cu personalitatile lor si nevoi diverse. Am invatat intre timp sa nu mai pun la suflet si sa inteleg ca au si ei problemele lor si vietile lor stresante si bulversante, si profesorii sunt persoane la care ei se zgaiesc ore intregi pe zi si de la care asteapta si o vorba buna si o replica amuzanta si sa simta, de fapt, ca iti pasa de ei. Nu te invata asta nimeni inainte sa incepi sa predai.
Despre facultatea unde predai
Predau in cadrul Departamentului de Sociologie de la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Universitatea din Bucuresti. Facultatea este una moderna cu profesori mult mai tineri ca in alte facultati, ca medie de varsta (din cauza perioadei in care Sociologia a fost desfiintata de comunisti, ca „stiinta burgheza”), ceea ce in mod evident facilitateaza comunicarea si conectarea la lumea studentilor.
Dat fiind ca sociologia nu este materie obligatorie la liceu (doar la profilele socio-umane), studentii vin la noi in general pentru ca sunt interesati de domeniu, cu atat mai mult astazi cand generatia tanara pare ca isi contureaza din ce in ce mai mult vocea in dezbaterile pe teme sociale din spatiul public, in Europa si peste ocean.
In ceea ce ma priveste, nici eu nu am facut sociologie in liceu, dar imi aduc aminte foarte clar in anul 2 de facultate cand am citit seria Dune a lui Frank Herbert de doua ori la rand. Si cum am devenit brusc interesata de societate si de resorturile si presiunile care misca multimi mari de oameni ca pe dunele de nisip din Arrakis.
Studentii noilor generatii
Studentii noilor generatii sunt asaltati din toate partile de cantitati enorme de entertainment si advertising ce le scurteaza pe zi ce trece „attention span-ul”. Pe de alta parte, imi par mult mai conectati la lumea inconjuratoare, chiar daca in alte feluri decat am fost noi, cei din generatia mea, obisnuiti. Sunt preocupati de drepturi, de varii forme de discriminare, de ecologie si stiluri de viata mai sustenabile. Sunt mai putin „timorati” de autoritate si mult mai doritori sa isi faca auzit punctul de vedere.
De ce este nevoie ca un student sa indrageasca o materie
Nu e musai ca un elev sau student sa indrageasca toate materiile. De aceea avem profile de uman si real la liceu, de exemplu. Eu n-am putut suferi matematica niciodata, ce sa-i faci. Important e sa gasesti ce iti place, ce te atrage, la ce esti talentat si sa iti urmezi calea. Si aici rolul profesorului este important, sa te ajute sa gasesti ceea ce iti place. Sa isi faca materia atractiva, sa nu ajungi sa fugi de orele respective din cauza unui profesor nesuferit. Daca profesorii sunt competenti si umani si prietenosi, iti poti gasi drumul fara presiunea emotiilor negative.
Stilul tau de predare
Eu vreau sa cred despre mine ca sunt o profa „cool” ce stie sa le vorbeasca studentilor pe limba lor, sa foloseasca referinte si meme curente, sa creeze o atmosfera placuta la clasa, unde studentii vin si din placere, nu numai fiindca trebuie. Si am fost mereu preocupata ca la orele mele sa fie un mediu cat mai incluziv, unde studentii de orice varsta sau etnie sau orientare sexuala sa se simta cat mai in largul lor.
Super-puterea ta
Cred ca super-puterea mea e un simt al umorului foarte dezvoltat, si astfel foarte multe lucruri ce ii agaseaza pe altii in interactiunile obisnuite de la clasa pe mine ma amuza. Nu stiu cum ma vad studentii, cu siguranta nu asa de „cool” pe cat as vrea sa ma cred eu, haha. Dar m-au votat Profesor Bologna in 2016, asa ca...
O privire asupra scolii romanesti
Scoala romaneasca ofera multe locuri bugetate pentru invatamantul superior. Este extrem de important si asta ofera oportunitati de studii superioare pentru multi tineri care altfel nu si-ar permite asta. Este de asemenea si o scoala incluziva, deschisa pentru toti studentii, din orice mediu social, etnie, religie, orientare sexuala.
Metehnele sale
Ca toate cele din Romania, si sistemul de educatie are multe probleme, pentru care ne-ar trebui multe ore de discutii. Am sa mentionez aici subfinantarea si frumosul vis al 6% din PIB pentru Educatie, care nu ar rezolva toate problemele, dar ar contribui la rezolvarea multora, de la resursa umana de calitate, la facilitati pentru studenti, burse, stagii de pregatire etc. pentru a creste procentul persoanelor cu studii superioare, unde ne aflam pe ultimul loc in Europa.
Din pandemie
Dupa un an de pandemie, sunt clar probleme la clasele mici cu copiii care ar trebui sa stea ore intregi lipiti de scaun, singuri in fata monitorului, ceea ce este in mod evident foarte greu pentru ei. Si trebuie avute in vedere aici si diferentele majore de acces si resurse intre mediul urban si rural.
La facultate insa, situatia e cu totul alta. Studentii sunt totusi destul de maturi ca sa inteleaga ce se intampla, sa isi asume responsabilitati personale si sa isi vada de treaba. Eu foloseam deja de multi ani internetul ca pe o resursa educationala, in sensul in care aveam un blog unde le puneam la dispozitie toate informatiile necesare, suporturi de curs si seminar etc. Tot ce a trebuit sa fac a fost sa invat cum se foloseste o platforma de tip Zoom si sa ma adaptez la interactiunea online. In rest, nu am intampinat probleme, altele decat atunci cand miauna motanii si isi vara capul in fata camerei la ore. Pesemne ca vad toate emoji-urile cu inimioare pe care le primesc de la studenti, si pleaca satisfacuti cu ego-ul scarpinat.
Posibile scenarii mai departe
Digitalizare, digitalizare, digitalizare. Nu cred ca ne vom mai putea intoarce la situatia de dinainte de pandemie. Sa stergem cu buretele toate resursele online care au fost create, toata munca depusa pentru accesabilitate si toate structurile care sunt acum functionale si la care s-a muncit foarte mult? Nu vad cum s-ar putea face asa ceva, ar insemna pasi inapoi facuti pe drumul care oricum are o singura directie, si anume digitalizare. Asadar cred ca vom merge inainte cu un sistem hibrid de combinare a prezentei fizice la clasa cu folosirea resurselor online, sistem ce va continua sa se dezvolte in anii ce urmeaza.
Studentii viitorului
Generatiile viitoare vor fi cum decid ele sa fie, chit ca ne place sau nu. Si fix asta imi si doresc pentru studentii mei, sa isi croiasca propriul drum, sa faca mai bine unde noi nu am putut, sa isi traiasca inevitabilele esecuri cu demnitate si sa invete din ele.