Mă gândesc la solidaritatea dintre artiști ca la ambivalența dintre a ne trăi singuri arta și a împărți scena cu ceilalți: una nu poate funcționa fără cealaltă, chiar dacă, în cele din urmă, ne expunem doar pe sine. Scriam asta și în comentariul meu: suntem individualiști sau în competiție unul cu celălalt. Nu ne este ușor să fim empatici. Când ne este greu, avem tendința să ne retragem. Apoi ne deprimăm și ne dăm seama cât de mult avem nevoie de ceilalți. Cam asta spune și István Téglás despre cum au trăit actorii pandemia.
[Arta Pandemică] István Téglás: Între artiști nu există solidaritate, nu a existat niciodată și nici nu va exista. Ei se adună doar când nu au încotro pentru că le cade tavanul în cap
![[Arta Pandemică] István Téglás: Între artiști nu există solidaritate, nu a existat niciodată și nici nu va exista. Ei se adună doar când nu au încotro pentru că le cade tavanul în cap](https://media.iqads.ro/2021/04/istvan-teglas-cover-850.jpg)
Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
