Punkul a îmbătrânit, România a rămas cu coșuri pe față

Punkul a îmbătrânit, România a rămas cu coșuri pe față

Ne-ar fi plăcut să fie titlul nostru, dar e doar o parafrază după un citat care ne-a plăcut mult. O replică spusă de artiștii pnea & Sergiu Sas, alături de care facem un ocol extravagant în anii 90, atunci când România intra în tranziția tuturor posibilităților. Pe vremea aceea, membrii Biserika erau adolescenți și descopereau punkul. Era perioada revoltei și a începuturilor de tot felul, a capitalismului turbat și a optimismului naiv. Un moment bun să ne întoarcem acolo și să ne dăm seama cum am ajuns aici. Iar PostPunk, expoziția cu care Rezidența Scena 9 dă startul sezonului cultural 2021, este un portal bun prin care putem face asta. Expun aici o serie de artiști din diferite centre culturale și vârste diferite la care au descoperit punkul, cum ar fi Megan Dominescu, cea mai tânără artistă expusă la MNAC, Bandi Sasha Robert, poet și punkist hardcore din Cluj, sau o parte a colectivului Biserika - MR, pnea & Sergiu Sas - un grup din Timișoara care face artă, se joacă și expune  prin muzee, palate, ruine, wc-uri, festivaluri, galerii și malul Mureșului.

Unii fac altare ironice, alții se revoltă sau croșetează bodyguarzi gigantici. E loc pentru orice fel de protest in lumea PostPunk. Expoziția e deschisă până pe 9 mai, iar rezervările se pot face aici. Poate vă face poftă de punk și discuția noastră cu artiștii care participă la expoziție. Vorbim despre revoltă, anii 90, punk, artă, consumerism și cancel culture. 

 

În anii 90

Bandi Sasha Robert: În anii 90 eram copil, m-am născut în 1989. Una din cele mai pregnante amintiri din perioada aia era că eram bullied constant, la școală, pe stradă, în vacanțe și mi-am jurat că într-o zi voi fi victorios în această luptă și am și reușit.

Sergiu Sas & pnea, Biserika: Anii 90 s-au suprapus peste perioada adolescenței, atât pentru noi cât și pentru România. Noi între timp am mai îmbătrânit, România pare că a rămas cu coșuri pe față. Amintirile sunt multe din acea perioadă, venind după comunism, am început să avem acces la informație. Era o lume nouă, toate lucrurile păreau noi. 

Megan Dominescu: În anii 90 eram copil mic, abia scoasă din burtă și nu prea conștientă de ce se întâmpla în jurul meu. Cele mai puternice amintiri pe care le am din perioada aia sunt cum mă jucam și mă băteam cu fratele meu mai mare. 

 

Întâlnirea cu punkul

Bandi Sasha Robert: Prima oară m-am întâlnit cu punkul când mă dădeam cu skate-ul, începând cu 2004. Dup-aia a urmat să mă las de skate, pentru că în punk am văzut ceva mai extrem. Acum că mă uit în trecut a fost o prostie majoră, pentru că punkul și skate-ul merg mână în mână, dar nu am zis niciodată că sunt un om deștept. Așa că a urmat o aventură cu barca pe râul Styx.

Sergiu Sas & pnea, Biserika: Întâlnirea cu punkul precum și cu alte genuri muzicale din zona rock/metal s-a produs în anii 90 când eram în școala generală și mai apoi la liceu. Ce a urmat au fost casete piratate sau înregistrate la a 10-a mână, vodkă cu suc de portocale și discuții „filosofice” mai lungi decat coloana infinitului, lecturi - în special s.f., concerte la rockoteca „Constructorul” de pe malul Mureșului din Arad, camaraderie, iubire de viață cu iz dulce-amar-alcooliu, precum și tulburări hormonale specifice varstei. A fost o perioadă de acumulări, o perioadă care ne-a alimentat „focul creativ”. 

Megan Dominescu: Am crescut în Washington D.C., oraș cu o scenă punk foarte influentă încă de la sfârșitul anilor 70. Am ratat marele val care s-a terminat pe la sfârșitul anilor 90 dar efectele scenei punk încă se simțeau peste tot. Mi-amintesc că mergeam la magazine locale de discuri și prin zonă dădeam mereu de chestii punk DYI și performance-uri. Cum influența punk era atât de prezentă pe acolo nu prea aveai cum să nu ai de-a face cu asta, așa că împreună cu prietenii mei am aderat cu totul la ea. Acum simt că m-am îndepărtat un pic de scena punk dar mai merg la concerte sau expoziții când se întâmplă, e greu să te dezici de esența punk odată ce ai fost acolo.

 

Post punk

Bandi Sasha Robert: Nu știu eu cât de punk sau post-punk sunt, dar pot să spun clar că doamna mai în vârstă pe care o mai tot văd pe geam singură cu pisicile ei a ales acest mod de viață tocmai din acest motiv. Cu siguranță ea este. La fel și tânărul de deasupra mea care a ales să se sinucidă la vârsta de 23 de ani este cu siguranță punk pentru că pentru el viața nu mai este punk. Punk sau post-punk este cum mă simt acum, pentru că am supărat niște prieteni vinerea asta și cu siguranță nu mai am voie să-i vizitez. Îmi pare rău și voi încerca să fiu mai bun.

Cât despre revolta tinerilor din 2021, habar n-am. Nu prea am observat sânge tânăr care să fie dedicat punk-ului până la moarte și care să-și dea viața pentru așa ceva. Mai degrabă când apar probleme și viața este grea că ești un membru al acestei subculturi mulți aleg să fugă. Cred că dacă ești punkist adevărat ori ajungi mort ori vei omorî pe cineva.

Sergiu Sas & pnea, Biserika: Din punctul nostru de vedere post-punk înseamnă manifestarea contemporană a spiritului punk, a principiilor punkiste - diy, anti capitalism, anti-consumerism, anti-discriminare etc - sub forme vizuale actuale - vorbim de arte vizuale pentru că suntem artiști vizuali, nu ne pronunțăm asupra muzicii. Tinerii se revoltă în 2021 pentru dreptul de a sta la terasă și de a merge la fitness. 

Megan Dominescu: Postpunk m-a dus automat cu gândul la un gen de muzică, care s-a dus în multe direcții. În 2021 văd mulți tineri, chiar adolescenți, care susțin lucrurile în care cred și chiar pornesc propriile lor proteste. Pentru că internetul face lucrurile atât de simple pentru orice individ văd mulți puști peste tot care își spun poveștile și-și fac auzite opiniile într-un fel care nu era deloc posibil înainte.

 

Lucrarea de la PostPunk

Bandi Sasha Robert: Am făcut o lucrare despre cancel culture, pentru că pentru mine este fascism cu maniere și etapele creației au început de la versurile astea de la Negative Approach din 82 de la piesa Ready to fight :

We won't take any shit and we're not about to leave

Just cause you don't like who and what we want to be

Who are you to say what's wrong what's right

If it's what it takes, we're ready to fight.  

Lunga vita ai ribelli 

Sergiu Sas & pnea, Biserika: Lucrarea poate fi percepută pe mai multe nivele, dar în principiu este o instalație care folosește o abundență de obiecte de larg consum parțial modificate de către noi și se vrea o critică la adresa consumerismului exacerbat. 

Altar 

Este dispusă sub forma unui altar în spațiul central al expoziției si este completata cu „icoane” din saci de gunoi negri dispuse pe pereți. Obiectele din instalație (multe din ele jucării) alcătuiesc mici „scene” inspirate din ceea ce ne imaginăm noi că ar putea fi o variantă de Românie a viitorului, adică una întoarsă cu fața spre trecut, spre tradiții (de exemplu am folosit rachete decorate cu motive tradiționale românești).

Altar

Un laitmotiv al lucrării este auriul, pentru că, păstrând referința la tara noastra, aurul pare să fie pentru România ca un tovarăș de pahar care apoi te înjunghie pe la spate.  

Megan Dominescu: Lucrările mele au pornit de la ideea unor bodyguarzi femei larger than life, care ar putea să inspire frică trecătorilor. Chiar mi-a plăcut ideea de a folosi asta pentru expoziție și m-am bucurat foarte mult c-am putut folosi spațiul din fața clădirii. M-am decis să fac două fete supărate, gata să sară la gâtul tău dacă spui ce nu trebuie.

Bouncers Eject Disorderly Conduct

Mi-a plăcut și ideea unui duo punk feminin, ca o aluzie la formațiile punk care erau conduse de femei care își căutau propria lor manieră de revoltă. Pentru că lucrez aproape exclusiv cu textile a fost o decizie simplă să croșetez lucrările. Am făcut câteva schițe și am început să lucrez aproape imediat, că eram foarte entuziasmată de proiect. Mi se pare că arată grozav așa atârnate de copaci în fața spațiului și simt că protejează toți vizitatorii care vin la expoziție.  

Bouncers Eject Disorderly Conduct

 

Revolta de acum

Bandi Sasha Robert: Nu știu cât de revoltat sunt acum față de cum eram la 20 de ani dar întotdeauna mi-am dorit să jefuiesc o bancă, care după aceea să meargă prost și să am un shoot out cu niște polițai în urma căruia să mor cu zâmbetul pe buze. Dar mai degrabă cred că o să mor ca un bătrân ramolit în pat, deci nimic interesant. 

Sergiu Sas & pnea, Biserika: „Furioso ma non troppo”. Deși întâlnim multe situații care ne provoacă zvâcnirea venelor de la tâmple, încercăm să găsim răspunsuri la probleme și să protestăm prin lucrările pe care le facem, atât individual cât și în cadrul grupului, în mod ironic, cu umor, ludic, creativ și incluziv. 

Megan Dominescu: Nivelul meu de rebeliune e ca un contor care merge sus-jos. În unele zile mă revoltă lucruri foarte personale și banale, cum ar fi că mi se tot dezleagă șireturile sau că dau mâncare pe haine. În alte zile mă revoltă întreg sistemul și simt că vreau să întorc lumea cu susul în jos.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Branduri

Subiecte

Sectiune



Branded


Related