După mai bine de un an în izolare, a trebuit să ne obișnuim cu spaţii mici și oameni puţini în jurul nostru. A trebuit să ne refacem rutinele și să găsim noi activităţi în spaţiul intim. Fără prea multe alte opţiuni, ne-am atasat și mai mult de casă. Am căutat obiectele din jur și ni le-am facut prie-tene. Despre apariţia primului muzeu al pandemiei, un proiect participativ, care încearcă să reia firul întâmplărilor și să analizeze relaţia afectivă pe care am avut-o cu acest eveniment traumatic colectiv, vorbim cu Dragoș Neamu, directorul departamentului de proiecte culturale și relaţii inter-naţionale, Reţeaua Naţională a Muzeelor din România.
"Nu cred că va exista cineva, vreun copil sau vreun adult, care să nu se identifice cu unul dintre desenele din expoziție, cu una dintre poveștile ce însoțesc obiectele, cu vreuna dintre întâmplări, cu muzica ascultată, cu știrile și dezinformările la care am fost expuși, cu conspirațiile care au bântuit imaginația oamenilor".
Muzeul participativ “Identităţi fragile” există, deja, în online. Mai mult decât valoarea de prezervare istorică, sau semnificaţiiile pe care le dă pandemiei, “Identităţi fragile” ne spune, fiecăruia dintre noi, că, deși aproape singuri, trăim o experienţiă comună (în maniere individuale), că există o solidaritate în dezastru.
Cum a apărut “Identităţi Fragile”
În mod normal, muzeele trebuie să-și asume mult mai multe roluri în zilele noastre. Unul dintre acestea ar fi să observe cu atenție marile teme ale omenirii, cele de maximă actualitate sau in-teres, și să ofere publicului o interpretare personală a lor, sub formă curatorială. Ei bine, deși eram conștienți că acest lucru este cumva obligatoriu, persoana care ne-a tras de mânecă și care ne-a atras atenția asupra pandemiei actuale și a modului cum am putea-o povesti nu este un om de muzeu, ci un om din afară, mai degrabă specializat în studiul imaginii, în sociologie, poate antropologie. Este vorba despre Andreea Lupu, cea care ne-a propus acest proiect și noi am fost seduși de modul cum a pus problema și cum ar dori să prezentăm subiectele dominante din jurul actualei pandemii. Ideea a apărut și dintr-un principiu în care credem foarte mult - orice criză este o oportunitate pentru muzee pe care ar fi mare păcat să o ratăm.
Semnificaţiile numelui
Numele acestui muzeu vorbește exact despre fragilitatea ființei umane în fața unor astfel de even-imente pe care nu le putem controla ca moment al apariției, dar față de care reacționăm sau ne luptăm în mod diferit. Pe mulți ne vulnerabilizează, ne afectează emoțional, ne schimbă. Unii din păcate nu rezistă. Pentru fiecare experiență individuală există unul sau mai multe obiecte care, prin analogie, ne ajută să ne aducem aminte despre aceste lucruri într-un anumit fel și să nu le uităm. Aceste obiecte ne vor ajuta să plasăm destul de clar conversația în jurul pandemiei actuale.
Percepţia asupra spaţiului muzeal
O schimbare de paradigmă. Vom demonstra că muzeele sunt creative, sunt adaptate și sunt deschise interacțiunii cu publicul care poate crea oricând un conținut suficient de convingător și de interesant pentru a crea experiențe memorabile de învățare pentru noi toți. Atunci când pub-licul se regăsește în fiecare expoziție a unui muzeu el va deveni mult mai atașat acestuia. este ceea ce face un muzeu cu adevărat relevant pentru comunitate. Noi încă mai avem de deschis aceste uși.
Cum construim memoria
Contribuția colectivă, a întregii comunității, este cea mai bună soluție de a configura și, după caz, de a reactiva memoria istorică a unui anumit eveniment important pentru că s-a dezvoltat prin suma unor idei, opinii și perspective diverse, în funcție de experiențele personale. Ne interesează și opinia celui care nu este de specialitate, care nu este istoric sau curator, sociolog sau an-tropolog, cercetător sau muzeograf. Atunci când memoria a fost scrisă numai din perspectiva învingătorilor, ni s-au transmis multe elemente denaturate, exagerate, extrem de subiective sau scoase din context. În mod particular, această pandemie ne-a făcut pe toți victime, ne-a pus în aceeași situație și toți avem ceva de spus despre asta. Cu cât sunt mai mulți dintre cei care ne transmit propria experiență, cu atât mai ușor vom putea construi o imagine mai clară, mai com-plexă și mai interesantă despre pandemie.
Afectaţi de pandemie
Am reușit să identificăm o idee de muzeu care este relevant pentru orice tip de public tocmai din motivul deja explicat. Toți am fost afectați de pandemia aceasta și toți ne putem regăsi în acest muzeu. Nu cred că va exista cineva, vreun copil sau vreun adult, care să nu se identifice cu unul dintre desenele din expoziție, cu una dintre poveștile ce însoțesc obiectele, cu vreuna dintre întâmplări, cu muzica ascultată, cu știrile și dezinformările la care am fost expuși, cu conspirațiile care au bântuit imaginația oamenilor etc. Nu voi divulga nimic din contribuțiile de până acum deși o parte, foarte mică, este deja postată pe website-ul oficial, doar ca lumea să își facă o părere și să fie stimulată să dea o replică donând, la rândul ei, un obiect personal. Mai intime decât faptul că sunt aproape toate parte din spațiul privat, domestic, descris de limitele propriilor locuințe nu cred că se poate. Mai mult, unele obiecte au avut și funcții tera-peutice fiind în permanență în proximitatea donatorului, însoțindu-l într-o anumită perioadă de timp sau permanent.
Cum am trăit ultimul an
Exact asta nu trebuie să descriem noi, curatorii expoziției și al muzeului. Muzeul nostru tocmai din acest motiv este interesant și unic pentru că lasă vizitatorului șansa să-și povestească expe-riența personală, dincolo de clieșeele muzeale, altui vizitator, este un muzeu construit de vizitatori pentru vizitatori. Este prima oară când muzeograful sau curatorul tace și observă modul cum oamenii folosesc contextul, resursele proprii și tema pentru a scrie povestea pandemiei.
Primul muzeu participativ din România
Este un muzeu cu o colecție ce se configurează și se dezvoltă exclusiv din contribuțiile tuturor, indiferent de ce ne place, de domeniul în care activăm, de studiile pe care le avem, pentru că fiecare am resimțit și am fost afectați de această criză socială și sanitară incredibilă. Din acest motiv spunem că acesta este primul muzeu cu adevărat participativ din România. Ne dorim ca, dincolo de motivarea permanentă a oamenilor pentru a ne dona obiectele cu care aceștia aso-ciază cel mai bine experiența trăită în pandemie, să dispunem la un moment dat și de un spațiu fizic potrivit, unul în care să funcționăm permanent, să experimentăm în jurul acestei teme, să curtăm o clasă creativă dinamică, plină de idei istețe, care să interacționeze cu noi. Practic, ne dorim să activăm un punct muzeal permanent, cu căteva stații teritoriale în orașe din țară. Sigur, pare că visăm, dar vom încerca ca această idee să o punem în practică pe termen lung. Într-o primă etapă vom funcționa ca un muzeu virtual, dar vom provoca publicul și cu un experiment curatorial la Galeria BRD Scena 9, o expoziție fizică despre pandemie, în perioada 15 mai-27 iunie 2021. Este un prim mod al nostru de a pregăti oamenii cu ce urmează să facem.
Viitorul muzeelor e colaborativ
Muzeul clasic este cel care expune din interior către exterior, în timp ce muzeul participativ ex-pune din exterior către exterior, mai exact este muzeul care-și construiește scenariul pe principiul De, Cu, Pentru public. Nu cred că mai este cazul să vorbim despre valoarea participativă a unui muzeu, ci despre prețul pe care muzeele îl vor plăti dacă nu vor fi întocmai, implicate social, deschise experimentului și inovării, colaborative.
