[Regizor în 30 sec] Andrei Gheorghe: Se pune mai mult accentul pe campanii axate pe poveste, spoturi mai lungi, mai calde, mesaje mai umane

Democratizarea regulilor regiei a lăsat din ce în ce mai mult loc și altor categorii să-și bage mâna unde simte că-i fierbe oala, așa că vom vedea probabil și mai multe spoturi regizate de influenceri, artiști sau copwriteri, crede regizorul Andrei Gheorghe. Dar asta merge până acolo unde intervin skilluri ce fac din jobul ăsta ceva mai mult decât o filmare ok, cum ar fi comunicarea cu agenția, orele de research pe brief și scenariu sau capacitatea de leadership.

În zona asta mai rarefiată nu cred că este o competiție așa de mare și se intră destul de greu. În primul rând îți trebuie ceva maturitate să transformi asta într-o meserie, iar apoi îți trebuie niște ani pentru ca agențiile și clienții să prindă încredere în ține și să îți lase pe mână campaniile lor.

Până să facă primul lungmetraj Andrei Gheorghe le cam făcuse pe toate și chiar credea că le cam știe pe toate. A lucrat cot la cot la proiectele lui Dan Chișu, reportaje pentru televiziune și reclame la care era om bun la toate, multe proiecte de film, asta până a reușit să-și facă propria echipă și propria casă de producție, Diud. De 2 ani se ocupă exclusiv de regia de reclame și încearcă să scoată ce-i mai bun din fiecare proiect, petrece mult mai mult timp pe fiecare treatment, iar zilele de research dinainte își spun cuvântul pe platou.

Gata, mă fac regizor

Eram în liceu, primisem cadou o cameră foto foarte simplă, printre primele camere digitale. Făceam toată ziua poze prin Constanța și m-am gândit că vreau mai mult de atât, mai mult decât fotografii statice. Nu aveam nici o idee ce înseamnă să fii regizor, ce responsabilități ai, câtă muncă este și mi-a luat vreo 15 ani să învăț să fiu umil în fața acestei meserii.

Prima oară pe platou

Am început foarte timid prin 2011. Încă lucrăm la DaKINO atunci și mai luam joburi în timpul liber. Erau niște reclame făcute în doi oameni, eu bun la toate și sunetistul bun la toate. Apoi am făcut un film de lungmetraj și am lucrat la mai multe proiecte de film, așa că încet s-a consolidat o echipă mai mare cu care am încercat să-mi croiesc un drum.

Accesul pe piața de publicitate ca regizor se făcea foarte greu și nu îmi dădea nimeni de lucru. Așa că mi-am făcut o casă de producție și am încercat să îmi dau singur de lucru, să-mi cresc încet portofoliul. Din păcate, munca de producător și manager m-a acaparat, iar cu timpul mi-a rămas foarte puțină energie pentru regie. Dar de vreo doi ani am început să recuperez, iar acum mă ocup exclusiv de regie pentru spoturi publicitare <3

Au fost mai multe proiecte care s-au concretizat într-un timp destul de scurt și nu mai țin minte cu care am început. Dar țin minte că fiecare se simțea ca o aventură, ne luam mult timp de filmare, cumva nu eram limitați de buget pentru că nu aveam un buget, iar atunci ne puteam întinde pe mai multe zile. Erau diverse reclame la hoteluri, centre spa, proiecte de fonduri europene. Tratam proiectele comerciale într-un mod foarte personal, ca pe niște scurt-metraje, și încercam să experimentez mult.

Cred că eram mai arogant și mai sigur pe mine decât sunt acum. Lucram deja de vreo câțiva ani pentru Dan Chișu, filmasem și montasem pentru televiziune tone de materiale și aveam impresia că le știu pe toate. Cu timpul s-a mai deconstruit sentimentul ăsta, iar acum pentru fiecare proiect fac mult mai mult research decât făceam atunci.

Și diferența majoră este că acum sunt nesigur pe mine și depun mai mult efort în pre-producție, dar dorm liniștit înainte de proiect și sunt relaxat pe set pentru că știu bine ce am de făcut. Atunci eram sigur pe mine înainte de proiect, dar foarte nesigur pe set :)

Briefuri vechi și noi

Erau proiecte mult mai mici și prin prisma asta și briefurile erau scurte sau nu erau deloc. Nici acum nu am impresia că primesc briefuri prea complete și de multe ori pare că nu sunt luate în serios proiectele. Dar diferit acum este că îmi asum mai bine partea asta de creație. Iau brieful, așa cum este el, îl deconstruiesc și încerc să îmi dau seama care a fost intenția celor de la creație, apoi încep să reconstruiesc și să umplu golurile.

Am transferat o mare parte din munca de regizor în pre-producție. Spre exemplu, lucrez la un treatment între 3-5 zile full time, în funcție de complexitatea proiectului. Asta înseamnă mult research, idei notate, descoperite, aruncate și încerc să redau vizual atmosfera spotului din treatment, asta ca să îmi fie mie în primul rând clar, dar și clientului / agenției. Apoi, când proiectul se aprobă urmează de fapt detaliile și încep să punctez și să detaliez ce am scris în treatment. Procesul ăsta mai durează de obicei cam o săptămâna, până la filmare.

Este multă muncă de construcție. În primul rând să descopăr idei care sunt pe brief, iar apoi să le cern și să păstrez strict ce se potrivește și ce se leagă.

Câte ceva de învățat

Baza cred că am învățat-o muncind la Dan Chișu. Nu neapărat regie, pentru că abordam diferit proiectele, dar reguli de viață și de conduită în general. Am avut acolo cum să-mi exersez imaginația prin filmare și montaj. De la Dan am învățat că lucrurile trebuie asumate. “The buck stops here” cum s-ar zice. Așa încerc să abordez și regia, dacă un brief a ajuns la mine și l-am preluat, mi-l asum cu totul și încerc să îl fac să funcționeze, în ciuda oricăror lipsuri sau dificultăți.

Dar apoi cele mai grele lecții cred că le-am învățat punându-mă în situații dificile și încercând să nu mă așez niciodată prea confortabil. Dezvoltarea mea creativă a mers în paralel cu dezvoltarea companiei Diud. Am avut multe ocazii în care puteam să mă relaxez și să mă mulțumesc cu un anumit tip de proiecte. Dar de mai multe ori am riscat totul din dorința de a merge mai departe, de a descoperi moduri noi de a aborda proiectele, de a ne organiza mai bine.

Timpul ca inspirație

Sunt tot timpul atent la ce fac alții sau la ce trenduri mai apar. Dar cel mai mult research îl fac atunci când lucrez la un proiect. O zi sau două pur și simplu mă uit la referințe, caut idei, încerc să fac un fel de colaj. Am observat că în felul ăsta referințele și ideile se adună și devine din ce în ce mai ușor de la un proiect la altul.

Când văd o reclamă sau un proiect care îmi plac, de obicei le salvez. Găsesc mult mai multe referințe pe Vimeo, dar îmi este mai ușor să mi le organizez pe Youtube pentru că îmi fac playlisturi (storytelling ads, technical stuff, light moods etc)

Instagramul mi l-am tunat astfel încât să am în feed foarte mult content creativ. Regizori, directori de imagine, artișți și case de producție din afară care îmi plac. Deci dacă stau pe social media, cam tot un fel de research este.

Și mai folosesc Pinterest, deși devine din ce în ce mai greu pentru că motorul de căutare îmi cam aruncă în feed lucruri pe care le-am căutat deja, iar asta nu mă ajută foarte mult. Pe Pinterest de obicei intru că să caut variațiuni la o idee specifică pe care o am deja.

Dar cea mai mare inspirație vine dacă îmi acord timpul și spațiul necesar să mă gândesc puțin la proiect. Atunci tot puzzle-ul capătă sens și se curăță puțin avalanșa de idei.

Cum faci să fii un regizor de reclame bun

Să fii echilibrat și să îți dai seama că ai o responsabilitate atât față de client, cât și față de echipă. Este o responsabilitate de creativitate față de client și de organizare față de echipă. Să ajungi pe set cu temele făcute, să fii sigur pe tine, să nu munceșți echipa degeaba sau să îi ții în overtime pentru că nu ți-ai luat timpul să te pregătești.

2020, probă de pandemie

Pandemia a avut un efect pozitiv neașteptat. Ne-am dat seama că rezistăm și în cele mai dificile condiții, că ne descurcăm pe propriile noastre picioare, iar asta ne-a făcut mai siguri pe noi, ne-a permis să ne asumăm mai multe riscuri.

Așa că am început să-mi iau libertatea să filtrez mai bine proiectele și să acord mai mult timp celor pe care le preiau. Cred că am regizat mai multe reclame decât în 2019, dar nu are legătură cu pandemia, ci cu schimbările prin care trec la nivel de carieră. Cu siguranță pandemia m-a ajutat să mă focusez mai bine pe ce vreau să fac.

Cum se întrevede anul ăsta

Cred că suntem într-o perioadă de tranziție și încerc să nu îmi fac griji pentru ce nu pot controla. Pare că lucrurile se reașează, prioritățile clienților, bugetele, totul este regândit în alți termeni. Nu îmi dau seama încă dacă asta se potrivește cu aspirațiile sau cu nevoile mele, vom vedea. Între timp, rămân atent la următorul meu job, astfel încât să iasă cât mai bine. Asta cred că este o constantă, dacă îți faci treaba cât mai bine posibil, good things will follow.

Noutăți pe platou

În ultima perioadă transmisiunile de pe set către clienți sau către creativii de acasă au devenit ceva normal și astfel procesul a devenit mai așezat. Au fost situații în care clienții ne cereau lucruri nerealiste nouă, pe set. Dacă nu ești la fața locului și nu vezi contextul, dacă nu simți presiunea timpului și a unei întregi echipe, cred că devine mai ușor să transmiți cerințe greșite.

În rest, ne-am obișnuit, lucrurile parcă se întâmplă mai repede. Măcar nu mai pierzi timpul cu deplasările în trafic. Lumea s-a învățat cu Zoom, Teams etc și nu mi se pare că mai este o problemă de comunicare așa mare.

Revenirea la peliculă

Mi se pare că orice trend vine, este foarte ușor adaptat pe toate palierele producției video. Să zicem că începe cu ceva promovat intens pe Vimeo Staff Picks, apoi vezi prezența trendului în commercials, apoi videoclipuri și în câteva luni sau un an vezi același stil în clipuri de evenimente, iar atunci mi se pare ciudat să mai foloseșți aceleași tehnici în producții high-end.

În ultimii ani a fost trendul cu surse de lumini colorate în cadru (Asterele), apoi mixed media cu efectele de tip VHS, pelicula, grain, etc, apoi obiectivele anamorfice și să vedem ce mai urmează. Eu cred că vine un trend în care ne vom întoarce pentru o perioadă la peliculă.

Mi se pare greu de ținut pasul și cred că te fură ușor de la ceea ce este esențial, adică poveste, structură și personaje. Eu pe astea trei încerc acum să le explorez cel mai mult și din prisma asta abordez treatmenturile, apoi la nivel stilistic încerc să țin lucrurile cât mai unitar.

E loc de sânge tânăr pe piață?

Regia s-a democratizat destul de tare și mi se pare dificil să mai definești și să pui limite termenului acum. Din prisma asta cred că este mult loc pe piață pentru noi regizori. Adică nu trebuie să vii dintr-un domeniu anume sau să ai un background de filmmaking în spate, la fel nici nu trebuie să regizezi doar commercials sau filme. Poți fi creativ de agenție și să regizezi un spot, poți fi influencer și să îți regizezi singur o campanie, poți fi muzician și să îți regizezi un clip and the beat goes on.

Dar la nivel înalt, atunci când mizele se măresc, când ceva chiar trebuie să iasă într-un fel anume și nu îți permiți să o scoți din montaj, lucrurile se complică. Este nevoie de experiență și disciplină, skilluri de leadership în echipă, skilluri de comunicare cu agenția și clientul, este nevoie de multă dedicare pentru research și development, mult timp petrecut pe un scenariu anume. În zona asta mai rarefiată nu cred că este o competiție așa de mare și se intră destul de greu. În primul rând îți trebuie ceva maturitate să transformi asta într-o meserie, iar apoi îți trebuie niște ani pentru ca agențiile și clienții să prindă încredere în ține și să îți lase pe mână campaniile lor.

Ce e pe val acum

Mi se pare că suntem într-o perioadă de tranziție. Căutăm un nou stil, un nou element care să dea specificitate și un look modern spoturilor. Dar ce îmi vine în minte este storytelling. Mi se pare că se pune mai mult accentul pe campanii axate pe poveste, spoturi mai lungi, mai calde, mesaje mai umane. La nivel stilistic cred că se urmează același trend, lumina este mai curată, imaginea mai sinceră, camera incearcă să nu păcălească și să surprindă emoții reale, se împrumută mult din zona de peliculă (grain, culori, contraste, efecte) tocmai pentru că este asociată direct cu storytellingul și dă o anumită greutate cadrelor.

Producțiile viitorului

Cred că spre ce ne indreptăm depinde și de noi ca regizori și creativi, depinde ce propunem. Cel puțin pentru o perioadă lungă de timp vor continua să fie și filmări de apartament, și producții mai mari, iar acum și producții în virtual studio. Eu personal prefer seturi construite sau locații reale impresionante în detrimentul CGI sau virtual studio. Îmi place să plec de pe set stiind că spotul s-a terminat și am materialul care îmi trebuie. Dar asta nu înseamnă că nu explorez și că nu mă interesez sau că nu încerc să înglobez în munca mea și alte medii de exprimare.