Pe Lavinia Bălulescu am descoperit-o când eu mă întorceam în București și ea se pregătea să plece, și, de când am citit-o pentru prima dată, mi-am imaginat că ne vom întâlni pe Terasa Fericirii și îi voi propune să facem filmul despre Bucureștiul ei, care a fost și Bucureștiul meu. Până la momentul acela, mi-am invitat scriitoarea preferată să vorbească despre filmele ei. A ieșit o poveste despre cum ne ducem singurătățile într-o perioadă în care oamenii, în forma lor fizică, nu sunt ușor accesibili și streaming-ul devine ‘prietenul la nevoie’.
[Netflixizarea] Lavinia Bălulescu: Mi-e dor de momentele când ne uitam mai mulți la un serial. De exemplu, în copilărie, când toți copiii de pe strada mea se uitau la Dosarele X
Aboneaza-te pentru a avea acces la acest articol
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative: