[Netflixizarea] Diana Marasoiu: Mă uit la mult mai multe documentare decât o făceam înainte și clar și la mai multe drame pe care obișnuiam să le evit școlărește

Cu Diana Marasoiu, fost jurnalist, în prezent Managing editor eJobs, influencer si specialista in binging, am impartit si sala de cinema, si proiectorul de-acasa. Am comentat si filme premiate si junk uitat ziua urmatoare. A fost, in multe cazuri, sursa de informatie si cenzor pentru noutatile de pe canalele de streaming. As include-o in clubul entuziastilor consumului de cinema, in toate formele lui, dar si in categoria de public critic.

“Oricât de romantic ne-am raporta la filme și această industrie este tot un business. Însă, exact ca-n cazul presei, cred că ar fi extrem de trist dacă ar primi bugete de producție doar proiecte cu potențial de viralizare. Ideal, pentru mine, ar fi un mix între filme de suflet și puzzle-uri aducătoare de view-uri”, spune Diana.

Vorbim cu Diana în randurile urmatoare despre placeri vinovate, binging, filme de arta, cinema si creatia dupa reteta. 

Experiența cinema-ului vs. streaming

De două lucruri mi-a fost extrem de dor în această perioadă: de înot și de mersul la cinema. Și dacă pentru înot nu am găsit nicio variantă pentru a recrea homemade această experiență, pentru mersul la cinema mi-am făcut un upgrade la proiector. De câțiva ani buni, de când nu mai am televizor, ci doar proiector, resimt mult mai apropiată de experiența de cinema, uitatul la filme de acasă. Însă tot mi-e dor de cufundatul într-un scaun tapițat cu pluș, de sunetul care te învăluie din toate părțile, de discuțiile de după film cu prietenii, de paharul de vin de dinainte din curtea cinematografului Elvire Popesco.

Eu, una, înainte de pandemie, mergeam la fel de des la cinema ca în Epoca Pre-Streaming. Deci, dacă ar fi să judec strict prin prisma mea, în afară perioada de martie 2020 - martie 2021, nu s-a schimbat cu nimic bugetul alocat pentru cinema. Dar per total mă uit clar la mai multe filme mulțumită serviciilor de streaming și ajung să urmăresc și pelicule pe care poate nu aș fi ajuns să le vizionez în mod normal, dar care mă surprind extrem de plăcut.

Inceputurile relației

Mi-am făcut cont pe Netflix la câteva luni de la lansarea serviciului în România, în primă fază mai mult ca să văd care e faza cu el și mărturisesc că m-a cucerit cu urcarea completă a sezoanelor noilor seriale. Consumul de filme de artă l-am redus, ce-i drept, în ultimii ani, dar nu aș arunca vina în ograda Netflixului, ci are mai degrabă legătură cu un cumul de factori: mutarea mea mai departe de zona centrală în care sunt concentrate cinematecile, adoptarea unui program de lucru mai puțin flexibil, nevoia de a încheia seara cu ceva mai degrabă relaxant.

Streaming în voie

HBO GO, Netflix și Amazon Prime, iar în vară mi-am făcut pentru o bucată de timp și la TIFF Unlimited. Aș vrea să mai închid periodic câte unul, dar de fiecare dată când îmi propun să fac asta intru pe cel pe care plănuiesc să-l sacrific și-mi dau seama că a mai apărut ceva mișto și-l mai las o lună. Și tot așa:) La Netflix am vrut să renunț înainte de pandemie pentru că mi se părea că-i parcursesem tot contentul care mă interesa și restul era prea junk food chiar și pentru mine mare iubitoare de shaorma, dar am zis înainte să închid să încerc și eu Homeland ca tot omul. Și m-a prins. Și pe urmă au mai apărut niște filme de prin 2010 pe care nu le văzusem și m-am uitat și la alea. Și acum mă uit la Gotham și relația noastră parcă e iar ca la început :)

Cum a modificat streaming-ul atitudinile față de conținutul video

Aici pot să vorbesc doar din punctul meu de vedere. Pe mine simt că m-a făcut mai deschisă. Mă uit la mult mai multe documentare decât o făceam înainte și clar și la mai multe drame pe care obișnuiam să le evit școlărește pentru că-mi spuneam că viața mea are suficiente drame și nu mai am nevoie de altele noi. Răbdarea cred că mi-au șlefuit-o serialele pentru că în cazul multora dintre ele trebuie să aștepți câteva episoade pentru a te familiariza cu personajele, pentru a intra cu adevărat în atmosferă.

Efectele asupra producției

Mi se pare că se pune mult accent pe promovare: trailere, teasere, o distribuție care să placă ochiului și prea puțin pe scenariu. Nu de puține ori am abandonat filme după primele 10 - 15 minute pentru că deși sinopsisul suna atractiv și erau actori care nu dezămăgesc în mod normal, realizarea era extrem de stângace. Se simțea că e un proiect mai mult de clickbait, pe repede-înainte, fără mari implicări emoționale din partea echipei. Nu mă încântă, nici prelungirea excesivă a anumitor seriale, cu scopul de a mulge un produs de succes. Mi se pare că îi diluezi calitatea, iar ceea ce ar putea fi de multe ori un serial-cult, ajunge o producție ușurică, cu un prim sezon excelent, urmat de nenumărate episoade de umplutură.

Trecerea filmului de la proces artistic la conținut supus analytics-urilor

Ca om care a lucrat atât în presa scrisă, cât și în online, și care a simțit presiunea articolelor SEO de peste 10 ani, dar a remarcat totodată și rezultatele pe care acestea le aduc, cred că este o trecere normală. Până la urmă oricât de romantic ne-am raporta la filme și această industrie este tot un business. Însă exact ca-n cazul presei, cred că ar fi extrem de trist, dacă ar primi bugete de producție doar proiecte cu potențial de viralizare doar pentru că au un subiect controversat gen 365 Days sau Fifty Shades sau au în distribuție un actor pe val în acel moment. Ideal, pentru mine, ar fi un mix între filme de suflet și puzzle-uri aducătoare de view-uri.

Trenduri in streaming

Cred că incluziunea e un trend care pe mine una mă bucură, chiar dacă remarc în jurul meu și persoane nemulțumite de prea multe filme cu tentă feministă, pelicule care nu prezintă doar povești heteronormative și producții care nu mai sunt dominate de caucazieni. Pentru că atâta timp astfel de subiecte au fost aproape în totalitate ignorate, e încântătoare diversitatea scenariilor apărute sub această temă comună.

Ce se pierde în era Netflix

Aici depinde pe ce te uiți pentru că HBO încă funcționează pe acest principiu în mare, iar eu una, în perioada GoT, evitam să intru pe Facebook în prima parte a zilei de luni, pentru a nu vedea spoilerele celor care văzuseră deja noul episod dis de dimineață. În cazul Netflixului când vorbesc cu cineva despre un serial, deja m-am obișnuit să întreb „Tu la ce episod ești?” pentru a nu strica plăcerea descoperirii, dar a avea un subiect bun de discuție.

Ce se câștigă în locul consumului colectiv? Se câștigă diversitate. Există câte ceva pentru fiecare personalitate în parte, pentru fiecare categorie de vârstă. În plus, se fac recomandări între reprezentanții diverselor generații și-mi place când văd familii care se uită cu mic cu mare la Stranger Things sau Casa de Papel. Câștigi ca utilizator și o experiență care se perfecționează de la un an la altul. Acum, de multe ori, nu mai petrec timp pe site-uri precum TasteDive ca să primesc recomandări de filme similare cu un titlu care mi-a plăcut, ci-l introduc în primă fază pe Netflix.

Bijuterii ascunse si plăceri vinovate

La capitolul bijuterii reperate de-a lungul timpului aș menționa: Locke, Verónica, The Invitation, It Comes at Night, The Witch, ARQ, The Endless, Night Stalker: The Hunt for a Serial Killer, Amanda Knox. La plăceri vinovate cu care m-am înfruptat chiar la început de 2021 aș poziționa primul sezon al serialului japonez Alice in Borderland care e așa un Battle Royale varianta oversized și așa la polul complet opus, de uitat când te joci de-a bucătarul și ți-e dor de ai tăi: The Big Family Cooking Showdown.