[Noii artizani] Cecilia Cismasu: Fiecare obiect care iese din mainile mele are o poveste de spus si, intr-un fel, are si un rol terapeutic, atat pentru mine cat si pentru cel care priveste

Inspiratia o gaseste in tot ceea ce o inconjoara, chiar si in desenele copilelor sale, pe care le transpune in formele sale de exprimare: pictura, desen, ceramica, ilustratie. Cecilia Cismasu era pasionata de culori si desen de mica, iar pe drumul catre mestesug a inceput sa mearga din facultate. Lucrurile au curs firesc pentru ea, fara ocolisuri prin alte zone ce nu au legatura cu arta si magia creatiei. Printre altele, astazi modeleaza ingeri in lut.

"Programul meu de lucru incepe dupa ora 24.00 si se termina pe la 4, 5 dimineata, in functie de ce si cat am de lucru. Deci nu prea dorm, sau dorm foarte putin si mereu am senzatia ca pierd, ca ramane ceva nespus, ca trebuie sa mai adaug o pata de culoare undeva".

Povestim cu Cecilia Cismasu despre dragostea de handmade si obiectele pe care le creeaza pentru brandul sau de artizan, Cecileart.

Profil de artizan

Acum multi ani aveam un inceput de blog, iar mesajul de intampinare suna asa: "Daca va pot aduce un strop de zambet si culoare inseamna ca nu traiesc asa 'geaba pe lume! Si ce fac eu pe lume? Pai.fac ce au facut si altii, poate mai artisti ca mine…interpretez realitatea si v-o redau si voua asa cum e ea in ochii mei.Transform ce pot in lucruri frumoase, pretioase si dragi. Din iarba si frunze, din pamant si piatra, din sforicele si ace de siguranta, din orice joaca a mea va scot un strop de fericire. Vreau sa lupt cu rutina si dezolarea prin culoare si joc. Vreau lumea copilariei inapoi…vreau verile lungi si lenese inapoi si sunetele de claxon si rasetele obraznice si chicotelile prostate. Hai sa le aducem azi aici printre noi! Eu cred ca se poate."

Am pornit pe acest drum dinainte de a sti, m-am inconjurat mereu de culoare si de frumos, asa cum il percepeam eu, schitam in tarana cu bete, desenam cu creioanele boante pe orice bucatica de hartie prindeam.

Ce a urmat?

Partea de mestesug a aparut in timpul facultatii, timp in care mergeam si la cursurile Scolii Populare de Arta din Bucuresti. Acolo, un om minunat si un artist desavarsit mi-a deschis ochii spre icoanele populare, spre arta naiva, spre un alt frumos, frumosul dincolo de arta – doamna professor Gabriela Caraman Corut, omul meu de suflet si indrumatorul meu. Practic asa mi-am facut "ucenicia", am invatat, am iubit si am mers mai departe, iar intre timp a devenit si o sursa de venit tocmai buna pentu a-mi completa mica bursa de studii pe care o obtineam in cadrul studiilor univesitare.

Dupa ce am terminat facultatea, am fost onorata sa dau mai departe ce am acumulat eu in anii de studiu asa am fost preparator la U.S.A.M.V. Bucuresti, sectia de peisagistica. Au urmat alti ani frumosi in cadrul unor ateliere de creatie unde am fost profesor de arte plastice, loc in care am fost surprinsa de culorile, desenele si imaginatia micilor cursanti. In paralel cu toate acestea, am fost invitata constant la targurile organizate de Muzeul National al Satului si de Muzeul National al Taranului Roman – locuri unde ma incarcam cu energie si culoare tocmai bune de pus in lucrarile mele. Totodata, am avut si cateva colaborari interesante alaturi de revista Fabulafia.

Pasiunea pentru mestesug

Un alt om frumos care m-a indrumat in copilarie si a avut grija de partea aceasta artistica a fost (doamna profesor) Gratia Ionescu. Cu mare drag imi amintesc de cursurile dumneaei tinute la Palatul Copiilor din Bucuresti, ea imi corecta schitele, acuarelele, asa am ajuns sa dau la Liceul de Arte Plastice Nicolae Tonitza, specializarea Ceramica. Au urmat apoi Scoala Populara de Arta si Facultatea de Horticultura, specializarea Peisagistica, la U.S.A.M.V. Bucuresti.

Primele tale produse

Creez din drag de arta populara, de radacinile adanc ascunse in acest popor, de culorile folosite de taranul roman in icoanele populare sau in cusaturile de pe iile noastre. Primele incercari au fost ingerii, martisoarele, cerceii am cochetat cu diverse forme de exprimare, materiale si culori.

Intre libertatea creatiei si rigorile antreprenoriatului

Incerc sa traiesc din ceea ce creez (mai ales ca am si trei nazdravane in ograda :) ) si sa continui sa fac ceea ce imi place.

Procesul de creatie ramane inca in proportie mare la mine, nu am o echipa, lucrez singura. Uneori, cele mici isi mai baga nasul in culorile din atelier si mai picteaza si ele. Sau chiar imi ofera o mana de ajutor. Inca o sursa de inspiratie pentru mine. :)

Procesul Creativ

Fiecare obiect care iese din mainile mele are o poveste de spus si, intr-un fel, are si un rol terapeutic, atat pentru mine cat si pentru cel care priveste, fie ca este vorba de micile obiecte din ceramica sau de icoanele populare.

La baza oricarui obiect sta desenul, schita, ma inspir inclusiv din desenele (care nu sunt putine) celor trei nazdravane ale mele. In lutul moale imi astern gandurile, care se invalmasesc, dau roata si dupa aceea ies la lumina. Modelez lutul in forme de ingeri, babute zambitoare, flori, animale, cruci. Le las la uscat si dupa aceea le trimit la ars intr-un cuptor special, timp de 24 de ore. Dupa aceea, cu bucurie si mare drag primesc in brate caldura acestor obiecte.

Le mangai, le privesc si le pregatesc pentu pictat, dau navala toate culorile de lumina, pasiune si veselie, am momente in care ma scufund in rosu aprins sau momente in care plutesc in culori pastelate. Toate in functie de starea mea de spirit. Icoanele populare iau nastere dupa ce studiez izvodul, ii trasez conturul si il transpun pe sticla cu ajutorul penitei incarcata cu tus, urmeaza detaliile, liniie si accentele mici de alb, rosu, galben, auriu atent distribuite pe suprafata modelului. Pictura vine la sfarsit, in culori aprinse, vii si pline de lumina.

Inspiratia

Inspiratia o gasesc in tot si in toate, intr-o frantura de melodie, intr-o bucata de cer, in arta traditionala, in lucrarile taranului roman, in picturile nazdravanelor mele si le transpun pe toate in formele de expresie cu care lucrez: pictura, desen, ceramica, ilustratie.

Rutina de lucru

Lucrez de cele mai multe ori noaptea, in micul atelier din casa in care locuim, si pentru ca cele trei nazdravane au nevoie constanta de atentie si ingrijire, foarte rar suprapun lucrurile. Deci programul meu de lucru incepe dupa ora 24.00 si se termina pe la 4, 5 dimineata, in functie de ce si cat am de lucru. Deci nu prea dorm, sau dorm foarte putin si mereu am senzatia ca pierd, ca ramane ceva nespus, ca trebuie sa mai adaug o pata de culoare undeva, ca un inger trebuie sa isi primeasca aripile, zambetul, florile. De multe ori asa si denumesc postarile de pe Facebook : “culorile din noapte”, pentru ca noaptea iau nastere.

Lucrarile mele au la baza culoarea, veselia, tandretea...bucati de suflet. Nu sunt lucrate in serie, iar fiecare obiect spune o poveste.

Clientii tai

Datorita participarilor la targurile organizate de Muzeul National al Satului si Muzeul National al Taranului Roman, am putut sa aduc in lume ceea ce creez si cu mare bucurie am raspuns de fiecare data invitatiilor. Acolo s-au remarcat lucrarile mele, de acolo au inceput sa ma caute oamenii. Oameni care zambesc, oameni care vor sa fie inconjurati de culoare, oameni care vor sa dea mai departe fac parte dintre clientii mei. Anul acesta le-am oferit cate putin din toate – ingeri, icoane populare, ilustratii... in proportii egale.

Promovarea

De cand am cele trei nazdravane, partea de promovare a ramas undeva departe insa incerc sa ma activez si sa revin cu surpize si cu o organziare mai buna in ceea ce priveste mediul on-line. Deocamdata am doar o pagina de Facebook si una de Instagram.

Comunitatea de artizani

In ceea ce priveste comunitatea de artizani, pot doar sa descriu prin prisma a ceea ce vad atunci cand merg la targurile muzeelor. Pentru mine acestea sunt prilej de bucurie sa intalnesc alti artisti si mesteri populari, sa privesc alte lucrari, sa evoluez. Oameni faini, muncitori si cu inspiratie multa, uniti de dragul de frumos din ograda taranului roman. :) Si din pacate, datorita contextului actual, acum se gasesc din ce in ce mai greu spatii de expunere si de promovare.