Dați-i scripturi în locații inedite și pe cât posibil comice lui Tom Wilson, dacă vreți să-l vedeți fericit. Gata cu familiile fericite în bucătărie din aproape toate reclamele la mâncare. Regizorul Tom Wilson a intrat în publicitate în 2011, cu un spot pentru Danone, ca o prelungire a ceea ce începuse deja de ceva timp, filmul documentar. Crede că briefurile se îmbunătățesc și ele pe măsură ce devii un regizor mai bun, așa că e greu de zis dacă era sau nu mai bine înainte din punctul ăsta de vedere.
Pandemia i-a lăsat răgaz să lucreze și mai mult la următorul film de lung metraj, dar i-a adus și o premieră, prima reclamă filmată prin Zoom. Viitorul publicității are și o variantă întunecată, spune Tom, prin polarizarea treptată a producțiilor.
Un trend general pe termen lung ar putea fi eliminarea producțiilor medii. Astfel ar rămâne în picioare doar producțiile masive, regizate de nume mari ca Jonathan Glazer sau producții cu micro bugete, targetate pe social media, filmate foarte rapid și ieftin. Sper să nu se ajungă la asta, ar fi rău pentru toată lumea.
Gata, mă fac regizor
De fapt nu mi-am propus niciodată să fiu regizor. M-am apucat de regie pentru a folosi lucrurile pe care le-am scris. (Consider că scrisul e mai important decât regia. Un film e atât de bun pe cât e și scenariul, nu poți face un film bun dintr-un scenariu prost. Dar cred că începutul la mine a fost ca realizator de documentare, iar advertisingul a venit ca o prelungire.
Prima oară pe platou
Radu Pilat de la Momentum a văzut o parte din lucrurile pe care le făcusem pentru BBC și m-a chemat să lucrăm prima reclamă în 2011, pentru festivalul Rokolectiv. Nu a fost o mare schimbare pentru mine, pentru că eu l-am filmat și editat. Dar prima reclamă pe bune, cu echipă, a fost pentru Danone, alături de Viorel Rădulescu de la Frames (acum Cyclops), cred că tot în 2011. Nu cred că am spus cuiva că aia a fost prima mea reclamă ca la carte. Dar cred că era evident!
Briefuri noi și vechi
Briefurile s-au îmbunătățit. Dar totodată, primești briefuri mai bune pe măsură ce devii mai bun ca regizor, așa că poate nu s-a schimbat nimic, de fapt ...?!?
Câte ceva de învățat
Foarte multă lume m-a ajutat, prea mulți ca să-i amintesc aici. Hypno m-a ajutat foarte mult (Multumesc, Hypno!) arătându-mi cum se fac anumite lucruri, am avut parte de o susținere extraordinară din partea lui. Dan și Sorin de la Studioset au investit în câteva proiecte personale, dar mi-au și adus primele joburi. Dragoș Vâlcu de la MME (și Vlad Lupulescu) mi-au adus multe multe reclame când eram la început. Editorii m-au ajutat și ei foarte mult: Cătălin Cristuțiu s-a ocupat de partea critică la primele mele lucruri regizate, inclusiv la primul meu film, la fel și Andu Radu sau Andrei Bălășoiu, și ei mi-au fost întotdeauna de mare ajutor. (Sunt convins că filmul este mediul editorului, iar persoana pe care trebuie s-o asculți cel mai mult e editorul). Corneliu Porumboiu m-a ajutat cu niște sfaturi excelente cu privire la filmul de ficțiune – el produce acum viitorul meu film și e un om cu care poți să ai discuții fantastice despre cinema. Nu în cele din urmă, agentul mea, Kate Elson, m-a învășat multe despre piața din UK.
Cu DOP-ul Joe Douglas în Manchester
Inspirația
Am o listă lungă de case de producție pe care le urmăresc. Cum ar fi Somesuch. Au reușit să pătrundă într-o cultură vizuală foarte brit, cu care rezonez. Instagram (din păcate) e de ajutor – feed-ul meu e de obicei full cu lucruri noi din care mă pot inspira. Ar mai fi cărți care încă sunt relevante (Conversațiile lui Walter Murch e clasică – din nou, e despre editare, și e relevantă atât pentru reclame de 30 de secunde cât și pentru filme de 90 de minute).
Cum faci să fii un regizor de reclame bun
E important să înveți de la absolut toată lumea.
Filmări cu DOP-ul Marius Apopei
2020, probă de pandemie
E clar că multe filmări au fost amânate, în special cele din străinătate. Am făcut prima filmare prin Zoom, o experiență cu totul nouă. Dar am început să lucrez imediat ce am ieșit din lockdown, am făcut chiar și o filmare minunată în Manchaster în timpul pandemiei, deci nu mă pot plânge deloc. A trebuit să ajung acolo cu 2 săptămâni mai devreme, neștiind dacă vor institui sau nu carantina. Iar în timpul carantinei am avut timp la greu să lucrez la viitorul meu film. (Anul trecut am reușit să obținem și finanțare din partea Cehiei, un pas important pentru a merge înainte cu producția).
Noutăți pe platou
PPM-urile se țin prin Zoom. Înainte de filmare toată lumea se testează și poartă mască, păstrând distanța. Dacă le faci pe toate astea, atunci nici Tom Cruise nu va începe să urle la tine pe platou.
Cum se întrevede 2021
N-am nici o idee. Un trend general pe termen lung ar putea fi eliminarea producțiilor medii. Astfel ar rămâne în picioare doar producțiile masive, regizate de nume mari ca Jonathan Glazer sau producții cu micro bugete, targetate pe social media, filmate foarte rapid și ieftin. Sper să nu se ajungă la asta, ar fi rău pentru toată lumea.
Clișee care nu mai intră
Sunt tone de creativi străluciți pe aici. De cele mai multe ori factorul limitativ nu e echipa de creație, ci clientul. Cu toate astea, mulți creativi reușesc să-i scoată pe clienți din zona de confort. Dar dacă mi-aș dori să se schimbe ceva, cred că aș vrea să văd mai puține scenarii bazate pe familii fericite în bucătărie. Când văd briefuri cu locații neobișnuite sunt fericit întotdeauna. (Și comedia. Întotdeuna îmi place când primesc scripturi comice).
E loc de sânge tânăr pe piață?
Ar trebui să acordăm mai multă vizibilitate femeilor regizor (Raya Al Souliman și Ioana Mischie, sunt ambele extraordinare și rup în prezent). Și noilor regizori, în general.
3 de ținut minte
Campania filmată recent de Martin de Thurah e una foarte subtilă, fără pic de show off. În mâinile altcuiva reclama asta ar fi devenit încă o parodie insuportabilă cu un voice over a la Alan Watts. Dar de Thurah i-a dat un twist complet nou.
Kim Gehrig e o regizoare senzațională. Sunt multe creații ale ei pe care le-aș fi putut alege, dar asta e grozavă, de la începutul anului.
Advertisingul e un un mediu de scurtă durată. E despre a fi rapid, imediat, instant – așa că uite ceva ce a ieșit săptămâna trecută la care m-am uitat cu plăcere.