[Noii artizani] Ioana Petre: Oamenii cauta sinceritate si povesti, iar felul in care iti spui povestea, e practic ceea ce ii face sa se intoarca

Inspiratia este un proces, pe care Ioana Petre il vede curgand firesc, atunci cand se deschide catre lume, cand absoarbe tot ce vede, aude, simte in jur. Asa creeaza ea, nu se asaza la birou si, de nicaieri, apare ea, inspiratia ca un trasnet.

Ioana a lucrat ca arhitect in Mexic, dupa ce a terminat facultatea. A trecut prin munca intr-un birou de design de interior in Brazilia, apoi s-a mutat in Columbia unde a ajutat la constructia unor case pentru oamenii saraci din Bogota. Mai departe, pe drumul gasirii vocatiei si a unei munci implinitoare, a studiat design de bijuterie la Madrid si a invatat sa creeze o colectie de haine cu imprimeuri proprii.

La un moment dat, a luat toate aceste experiente din calatorii si job-uri si s-a intors acasa, in Romania. Ca sa fie artizan.

"Cel mai greu, dar si cel mai frumos, este felul in care transform lucruri, de multe ori inefabile, in ceva pe care il poti purta in piept sau il poti pune pe perete sau in casa. Produsul final devine dovada vie ca ideile, sentimentele au o forma, au materialitate. Si mai mult decat atat, le poti purta cu tine".

Povesteste delicat mai jos, asa cum si creeaza, Ioana Petre. Despre emotia pe care o pune in produsele sale, dar si despre obstacolele pe care, uneori, rigorile antreprenoriatului le pun in calea libertatii creatiei.

Drumul catre artizanat

Sunt din Sinaia, acolo e acasa si acolo am stat pana la 18 ani. Apoi m-am mutat in Bucuresti, unde am terminat facultatea de arhitectura “Ion Mincu”, dupa care am obtinut o practica la un birou de arhitectura in Puebla de Los Angeles, Mexic. Era primul meu job si prima oara cand zburam cu avionul. A fost o experienta care m-a scos din toate zonele de confort si care mi-a dat incredere ca pot face cam ce vreau eu. Asa ca am continuat cautarea. Nu imi era foarte clar ce caut, stiam doar ca nu pot sta pe loc.

Urmatorul job a fost intr-un birou de design de interior in Brazilia, dupa care m-am mutat un an in Bogota, Columbia unde am avut un job la facultatea de arhitectura Universidad de la Salle. Acolo impreuna cu asociatia Laudes Infantis construiam case pentru oamenii saraci din favelas. Dupa toate aceste calatorii, m-am intors in tara unde am lucrat in arhitectura pentru 4 ani, timp in care mi-am dat seama ca nu e drumul meu si mi-era dor de tot ce insemna joaca, creativitate, lucrul cu mainile. Asa ca am plecat un an la Madrid, unde am studiat design de bijuterie in cadrul IED, am facut un curs cu designerul vestimentar Ines Aguilar, despre cum sa creezi o colectie de haine cu propriile imprimeuri si am lucrat apoi ca designer de bijuterii la firma Aristocrazy.

Pasiunea pentru handmade

De cand eram mica desenam pe paginile albe din carti, la finalul caietelor, pe unde apucam. Ma fascinau culorile, materialele si mai ales procesul in sine, faptul ca poti combina atatea lucruri si poate iesi ceva minunat. Asa am inceput sa fac haine pentru papusi si nu doar pentru papusile mele, ci pentru toate fetitele din bloc. Era ca un part time job, dar eu nu ma puteam satura de tot ce aveam de daruit.

Am refacut legatura abia in facultate, cand mainile mele aveau un fel de nestampar. Am gasit atunci o sfoara, care se folosea la calorifere si am facut prima pereche de cercei. De acolo a inceput joaca si nu s-a mai oprit. Si acum ma gandesc ca o pereche de cercei din sfoara pentru calorifere m-a dus pana in Spania, la una din cele ai mari firme de bijuterii, unde am avut ocazia sa lucrez la o colectie de pasarela pentru Madrid Fashion Week.

Intre libertatea creatiei si rigorile antreprenoriatului

Procesul creativ s-a redus destul de mult, de cand lucrurile au luat amploare, dar recunosc ca imi place sa ma mint si sa imi spun ca inca ocupa o parte destul de importanta din timpul meu. Din pacate nu mai e chiar asa. Pe masura ce avansezi si iei in serios tot ce faci, te lovesti de tot felul de probleme, pentru care nu ai rezolvare, pana nu inveti care ar fi rezolvarea aia. Asa am inceput sa fac o gramada de cursuri atat in IRL, cat si online, pe site-uri ca skillshare, creativelive, domestik, dar si in cadrul IED, astfel incat sa reusesc sa umplu cat mai multe goluri, iar la finalul zilei sa nu mai existe atatea frustrari.

Am reusit sa duc fraiele o perioada, pana cand mi-am dat seama ca energia si timpul meu se duceau in locuri unde alte persoane ar fi putut face treaba mult mai rapid si mai bine decat mine. Momentul respectiv l-am vazut ca pe o maturizare profesionala si m-a adus din nou la mine, ca sa spun asa. Mi-am redobandit claritatea in ceea ce priveste directia mea si cine sunt eu. Chiar daca lucrez in continuare foarte mult, am niste oameni minunati langa mine, care sunt acolo de fiecare data: Vlad pe partea de site si shop online, Cati care este un fel de Jackie of all trades, Monica si Adi pentru fotografii magice, Mihaela pentru contabilitate.

Inspiratia

Pentru mine inspiratia nu e un moment defint clar in timp si spatiul, la modul – ma asez acum la birou si voi crea ceva. Inspiratia este in sine un proces, un mod de viata, o deschidere catre lume. E foarte important sa absorb tot ce se intampla in jurul meu, ca un burete. Sa fiu ca o cutie de compost, care aduna idei, conversatii, melodii, stari, si care dupa o perioada de filtrare, introspectie, ganduri ratacite, va scoate un pamant fertil, din care vor iesi acele idei care trebuiau sa iasa fix in urma acestui proces.

Nu pot forta nimic, le las sa vina cand vor ele. Starea asta de pelerinaj si cautare poate dura cateva saptamani sau cateva luni. Multe idei nu ajung sa fie finalizate, raman doar in carnetul de schite sau pe vreo margine de hartie. Dar nu e nimic cu parere de rau. Cineva spunea “you have a million bad ideas in you. You’ll have to get them all out, so the good ones will follow”. Important e sa nu te opresti. Si sa le faci loc greselilor in tot acest proces. Caci de acolo inveti cel mai mult.

Procesul creativ

Imi pare ca produsul final, care chiar daca este epitomul intregului proces, nu e decat o materializare, un fel de capsula de stari. Cel mai greu, dar si cel mai frumos, este felul in care transform lucruri, de multe ori inefabile, in ceva pe care il poti purta in piept sau il poti pune pe perete sau in casa. Produsul final devine dovada vie ca ideile, sentimentele au o forma, au materialitate. Si mai mult decat atat, le poti purta cu tine.

Rutina de lucru

Majoritatea proiectelor le-am lucrat in micul atelier de la Cismigiu. Locul asta inca mai are multe de daruit. In ceea ce priveste rutina, imi fac o lista cu lucrurile pe care le am de facut in ziua respectiva, apoi imi fac un ceai, imi pun muzica sau un audiobook si ma apuc de lucru. Sunt zile in care stau la birou si 10-11 ore sau zile in care am multe pachete sau drumuri de facut. Nu e un program fix si asta imi place, caci nici eu nu functionez mult timp in delimitari rigide.

Super-puterea obiectelor tale

Obiectele mele sunt intruchipari de stari, sentimente, care pleaca de la experiente personale, dar care in final nu sunt singulare, ci isi gasesc loc in foarte multe persoane. Si tocmai deschiderea si sinceritatea cu care aleg sa fac totul, preschimba obiectele intr-un fel de punti, intre mine si oameni, apoi intre oameni si oameni. Obiectele devin mesageri pentru ce se spune mai greu, pentru dor, pentru recunostinta, pentru bucuria de a face parte din viata cuiva.

Cele mai cautate produse

Cele mai cautate produse au fost brosele din colectia “Wear your heart out”, pentru care inca mai primesc comenzi. A fost un intreg demers, care a durat aproape un an de zile si pe care l-am inceput cu multe ilustratii, apoi sculpturi, Inktober si in final colectia de brose. Mi s-a parut ca tot acest proiect personal, poate gasi ecouri si in afara mea, iar toata aceasta etalare de emotii va inspira oamenii sa faca acelasi lucru si sa isi poarte inima la vedere, cu toate vulnerabilitatile ei.

Ce cauta acum clientii?

Oamenii cauta sinceritate si povesti, iar felul in care iti spui povestea, e practic ceea ce ii face sa se intoarca. Nu vrei sa se plictiseasca, dar vocea ta trebuie sa fie aceeasi, caci pentru ea se intorc.

Promovarea

Atat online, pe Facebook si Instagram, cat si fizic, in magazinele Carturesti si Alb Alb. In online postarile se impart in doua categorii: cele legate de colectii sau ilustratii la care lucrez si viata mea de zi cu zi. Dar ele nu functioneaza separat, vin una in completarea celeilalte. Profilul de instagram am incercat sa il organizez ca pe o expozitie in plina derulare. Nicio postare nu e pusa la intamplare, e gandita ca un tot unitar, cu postarile anterioare si cele ce vor urma. Totul trebuie sa curga frumos si uniform, iar orice intrerupere e binevenita, dar trebuie sa aiba acelasi fir narativ.

Brandul tau in social media

In toti acesti ani in toate calatoriile si joburile mele, am invatat foarte multe lucruri, pe care am ales sa le pun in practica aici, in tara. Felul in care ma arat lumii vine firesc si natural, pentru ca nu e nimic cosmetizat sau fals. Peste tot e Ioana 100%, care se pare ca a reusit sa construiasca o imagine, prin munca consistenta, coerenta, prin delicatetea cu care pune culorile pe foaie si pe obiecte, prin acel fel aparte de a traduce stari si de a le aduce intr-un mod constient si sensibil in lumea materiala. Comunitata din online e tot timpul foarte calda si receptiva la orice cautare a mea, dar si la momentele mai grele, si pentru asta le sunt foarte recunoscatoare.

Pentru acest an

Anul acesta imi doresc sa experimentez mai mult, sa explorez acele zone din mine, pe unde n-am mai fost de cand eram mica sau niciodata. Am foarte multe idei, atat pe partea de ilustratie cat si pe partea de crafts si sper sa fie timp si energie pentru toate. Zilele acestea lansez noua colectie de brose Feelingtone, inspirata de paletarul de culori Pantone, numai ca eu mi-am dorit sa am un paletar de sentimente, din care poti alege ce culoare de sentiment ti se potriveste sau ce anume vrei sa porti cu tine o vreme, sa nu se piarda.