[Spațiul necesar] Mihail Neagu: Flexibilitatea spatiilor a devenit o caracteristica foarte importanta. Sufrageria tinde sa devina un spatiu mai degraba public, decat privat

Cea mai populara cerinta a clientilor care se orienteaza catre un arhitect pentru amenajarea casei a fost legata in aceasta perioada de existenta unui spatiu de lucru dedicat. De asemenea, tot in ultimul an, flexibilitatea spatiilor din locuinte a crescut simtitor, iar odata cu lucrul de acasa livingul a capatat calitatea de spatiu public mai degraba, fie si doar la nivel virtual.

Arhitectul Mihail Neagu este de parere ca una dintre provocarile lumii noi va fi regandirea ansamblurilor de locuinte care ar trebui sa contina si o zona de birouri de tip shared-office, mai ales ca oamenii au devenit tot mai constienti acum de importanta calitatii locurilor in care stau.

"Ma bucura faptul ca oamenii devin mai constienti de importanta calitatii spatiului interior. Tinerii in special incep sa inteleaga importanta unui spatiu generat de povestea vietii lor. Beneficiarul de astazi este mult mai hotarat fata de cel de acum cativa ani. Faptul ca apelezi la un arhitect pentru a-ti amenaja spatiul privat nu mai este un moft, ci o necesitate"

Continuam cu arhitectul Mihail Neagu si vorbim despre spatii personale si publice.

Parcurs profesional

Totul a pornit pe la jumatatea liceului cand atractia catre geometrie s-a transpus in dorinta de a incerca pregatirea la desen in vederea admiterii la arhitectura. Din acel moment lucrurile s-au dezvoltat ca intr-un efect de domino. Am absolvit in anul 2013, dupa 5 ani petrecuti la UAUIM Bucucuresti si 1 an la Universitatea Lusiada din Lisabona. Din anul 2016 sunt arhitect cu drept de semnatura. Dupa 5 ani petrecuti in biroul lui Mario Kuibus, Re-act now studio, incepand cu 2018 lucrez in propriul birou, Inedit.works. Fascinatia unui proiect condus pana in cel mai mic detaliu a facut ca Inedit.works sa fie un birou axat in special pe proiecte de amenajare interioara.

Amprenta, viziune, stil

Sintagama “inedit.works” incearca sa defineasca o abordare duala. Pe de o parte intelesul cuvantului “inedit” incerc sa il concretizez in proiecte prin lucruri comune puse intr-o lumina/context diferit fata de cel consacrat care astfel capata valente estetice. De obicei aceasta abordare reprezinta salvarea unui proiect in moment in care presiunea costurilor este extrema. Pe de alta parte, cred cu tarie in “in-edit” – continua modificare/cautare. Incerc sa nu devin adeptul unui stil, unei semnaturi sau unei mode. Cred in povesti izvorate din competentele distinctive ale fiecarui proiect. Unicitatea fiecarui beneficiar modeleaza conceptul director al fiecarui proiect.

Contrastul este caracteristic tuturor proiectelor mele. Consider ca fara contrast un spatiu capata o imagine monotona. Mereu le spun clientilor mei ca fara frig nu ne vom bucura niciodata cu adevarat de caldura.

Lecții si mentori

Eu am fost mereu un om de actiune care nu asteapta prea mult pana pune in aplicare o idee. Am invatat insa ca sinergia dintre rabdare si incapatanare sunt capitale pentru concretizarea unui proiect de succes. Din pacate sau din fericire, arhitectul este singura persoana care constientizeaza “destinatia” fiecarei interventii intr-un proiect, de aceea el este cel care o data ce a dezvoltat acea povestica unica a proiectului este si cel ce o apara sa nu isi piarda din forta pe parcursul implementarii.

Piata din Romania sufera la capitolul incredere in profesionisti, iar momentele in care actorii implicati intr-un proiect vad intr-un arhitect o persoana care mai degraba incurca decat sa clarifice detalii nu sunt episodice din pacate. Consumul de energie ce intoarce balanta de incredere in favoarea arhitectului este un lucru imposibil de contorizat. De aceea, de obicei un arhitect dedicat se simte mai degraba consumat decat fericit la finalul unui proiect in care conceptul sau initial a fost implementat in totalitate.

Cand vine vorba de mentori personalitatea care mi-a influentat parcursul academic si profesional in egala masura este Mario Kuibus pe care am avut ocazia sa il cunosc in diferite ipostaze: profesor – indrumator de proiecte, apoi am lucrat in biroul dansului si prieten. Libertatea in gandire indiferent de cat de apropiate sunt limitele unui demers este un principiu pe care mi l-a insuflat.

In orice proiect incerc in primul rand sa invat sa ascult actorii implicati (desi sunt contient ca sunt inca la un nivel inferior in ceea ce priveste capacitatea de asculta oamenii). Beneficiarii si contextual fizic al proiectului sunt principalele surse de inspiratie si de invatare dintr-un proiect.

Noi perspective in arhitectura

In primul rand, pandemia a acutizat lipsa de incredere intre oameni. In mod evident, cand hazardul apare este dificil de anticipat reactia omului. Vorbim aici in special la hotararea si dedicarea unui beneficiar intr-un proiect.

In ceea ce priveste necesitatile beneficiarilor, ce pot sa constat este ca ultimul an a adus o noua data de tema intr-o amenajare de spatiu rezidential si anume 2 spatii de lucru diferite ca pozitie intr-un apartament fie el si de 2 sau 3 camere. Flexibilitatea spatiilor a devenit o caracteristica foarte importanta. Pe de alta parte sufrageria tinde sa devina un spatiu mai degraba public decat privat.

Cele mai importante proiecte de anul trecut

Pandemia si-a pus amprenta in mod decisive asupra proiectelor, astfel cred ca 70% din proiectele din acest an sunt inca in curs de finalizare sau asteapta sa se inceapa implementare. Diversitatea a fost mare: de la amenajari de apartamente, parfumerie sau birouri pana la finalizarea proiectarii unui mic complex de locuinte cuplate.

Amenajare unui apartament din Brasov ce s-a finalizat la inceputul anului 2020 a fost cu adevarat o mare bucurie intrucat este rezultate unei colaborari de exceptie cu un beneficiar proactiv cu care am impartasit multe pasiuni in ceea ce priveste designul. Ramane memorabil pentru mine dormitorul matrimonial al acelui apartament intrucat pe parcursul executiei imi pierdusem sperantele in reusita.

Un alt proiect interesant al anului 2020 a fost o mica parfumerie. In cadrul acestui proiect intelesul bibliotecii migreaza catre colectie, anuntand o diversitate de delicii senzoriale ce poate satisface cele mai rare gusturi.

Tot in acest an, am avut parte de o mare surpriza din partea unui beneficiar doar indemanatic. Acesta a reusit sa iti realizeze la o calitatea superioara mobila din intreg apartamentul in special si datorita faptului ca pandemia la obligat sa economiseasca pe cat posibil.

Impactul perioadei asupra business-ului

Pandemia a blocat marea majoritate a proiectelor. Confuzia si nesiguranta clientilor pur si simplu ne-au blocat activitatea in aprilie-mai 2020. Apoi usor usor lucruri au inceput sa revina la normal intrucat oamenii au constientizat faptul ca oprirea motoarelor nu este o solutie. Din fericire, am perceput perioada de lockdown ca o sansa unica de a ma dezvolta si in cealalata “meserie” si anume cea de tata.

Schimbari pe piața de profil

Sunt totusi un arhitect destul de tanar, doar de cativa ani pe cont propriu si nu pot spune ca am o imagine final conturata asupra pietei de profil. Eu iau fiecare beneficiar in parte si sunt concentrat pe calitatea si unicitatea serviciului oferit. Sunt dezamagit totusi de faptul ca si in anul 2020 in majoritatea apartamentelor in care am intrat spre a le amenaja am constatat numeroase greseli fie de proiectare fie de implementare, greseli cu privire la care de obicei viitorii cumparatori nu au un cuvant de spus.

Din punctul meu de vedere, beneficiarul final al unei locuinte are o nevoie acuta de un manual cu criterii care sa stea la baza unei receptii de spatiu, ideal ar fi ca acest manual sa aiba valoare similara cu normativele, iar criteriile continute sa fie anexa oricarui contract intre dezvoltator si viitor rezident.

Ce cauta acum clientii?

Singurul lucru ce incepe sa se regaseasca in cerintele majoritatii clientilor este existenta a cel putin unui spatiu de lucru. Cred ca pandemia ne-a invatat ca proximitate intre locuinta si birou este foarte importanta dar atunci cand cele doua entitati coincid lucrurile pot avea si efecte negative. De fapt, cred ca aceasta va fi provocarea viitorului: ne va fi benefic lucrul de acasa sau vor trebui regandite ansamblurile de locuit astfel incat poate fiecare bloc de locuinta sa dezvolte si o zona de birouri de tip shared-office.

Ma bucura faptul ca oamenii devin mai constienti de importanta calitatii spatiului interior. Tinerii in special incep sa inteleaga importanta unui spatiu generat de povestea vietii lor. Beneficiarul de astazi este mult mai hotarat fata de cel de acum cativa ani. Faptul ca apelezi la un arhitect pentru a-ti amenaja spatiul privat nu mai este un moft ci o necesitate. Bombardarea cu informatie ca efect al relatiei zilnice cu tehnologia transforma utilizatorul unui spatiu intr-un om nehotarat care de obicei isi doresc cate putin din fiecare si astfel uita de ce il face pe el unic. Aici aparea misiunea mea de a-l ghida, de a descoperi si implementa impreuna ceea ce il face cu adevarat fericit.

Cu ce a fost inlocuit gri-ul comunist in ultimii 30 de ani?

La exterior, din pacate cu elemente de tip comercial si nu inlocuit ci mai degraba acoperit. Este nevoie de o gandire centralizata la nivel de oras pentru a putea realiza o “revolutie” unitara.

La interior, gri-ul si albul comunist incepe sa fie inlocuit cu texturi, culori, imagini; viata incepe sa apara din interior. Va fi nevoie de mult timp pana cand vom avea orase cuprinse de viata la nivel estetic si la exterior. Acest lucru nu se poate intampla pana nu incepem sa constientizam ca proprietatea colectiva este doar un altfel de proprietate privata dar vazuta pe dinafara.

Relatia oamenilor cu mediul

Oamenii au devenit din ce in ce mai pretentiosi. Tehnologia a scurtcircuitat asteptarile oamenilor. Daca in trecut un beneficiar nerabdator nu reprezenta un plus pentru in proiect, astazi aceasta nerabdare se poate traduce intr-o implementare mai rapida a proiectului. Tehnologia devine parte integranta a mediul in care traim, incepem sa nu mai putem diferentia cu adevarat mediul fizic de cel virtual. Sub presiunea tehnologiei omul asteapta sa aiba raspunsuri “real-time” de la mediul fizic, fapt care degradeaza de multe ori relatiile interumane.

Viitorul spatiului public

Din pacate in Romania nu exista o cultura / traditia a spatiilor publice, bineinteles acest aspect este o reminiscenta a comunismului, in care senzatia de a fi urmarit era prezenta pana si in propria locuinta ce sa mai vorbim de spatiu public. Eu cred ca densificarea marilor orase ale tari reprezinta o sansa de a restarta perceptia romanului asupra spatiului public. Spatiul public din Romania are nevoie de exemple reusite, are nevoie de concursuri de arhitectura are caror solutie sa fie implementate pana in cel mai mic detaliu, are nevoie de un cadru legal care sa sustina proiecte cu materiale si detalii de calitate in detrimentul celor care asigura cel mai mic cost.

Trenduri actuale

Dupa cum spuneam si mai sus, eu incerc sa stau departe de moda. O amenajare de succes nu trebuie sa expire atat timp cat nu se adreseaza unei zone comerciale. Este adevarat ca de multe ori simtim nevoia unei reinprospatari, dar acest proces nu ar trebui sa porneasca de la tabula rasa, daca ceea se s-a facut initial are calitate estetica si functionala.

Eu nu o sa ma sfiesc niciodata sa propun unui beneficiar ceva ce contemporaneitate considera demodat atat timp cand acel lucrul este generat de povestea unica a acelui proiect.

Asteptari de la 2021

Nu am asteptarea intoarcerii totale la normalul sfarsitului lui 2019. Cred ca vor trece cativa ani pana sa dispara teama si ranile generate de 2020. Sper ca omul ce doreste sa faca o investitie sa gandeasca de doua ori si sa se inconjoare cu oameni care il pot ajuta sa creioneze un buget corect.