[Spațiul necesar] Omid și Ilinca Ghannadi: Legătura cu natura este una dintre cele mai mari nevoi de acum ale clienților. Sunt mai generoși în ceea ce privește traiul lor

Trăim de un an de zile, pe repede înainte, toate plusurile și minusurile schimbărilor importante din toate zonele vieții publice și personale. Printre altele, am înțeles că spațiile în care locuim, muncim, ne relaxăm pot avea la un moment dat un impact major asupra calității vieții fiecăruia dintre noi.

Arhitecții Omid și Ilinca Ghannadi cred că pandemia ne-a pus brusc față în față cu casele noastre și am descoperit că acasă înseamnă, de fapt, multe lucruri. Care funcționează bine în același spațiu sau, dimpotrivă, scârție. Mulți dintre cei care caută acum să își amenajeze o casă investesc în confort mai mult decât o făceau în trecut. Cât despre spațiul public, în marile orașe este nevoie de locuri mai mari și mai verzi pentru a da posibilitatea oamenilor să petreacă timp de calitate în aer liber, la distanță unii de ceilalți.

 Cele mai interesante orașe sunt cele unde spațiul public este o prioritate la nivel de stat și politicile urbane adoptate merg în acea direcție. Spațiul public de calitate adună oamenii la un loc, îi unește, e prilej pentru noi toți să ne cunoaștem și să ne acceptăm.

Pe larg, cu Ilinca și Omid Ghannadi despre importanța locurilor în care ne simțim siguri și protejați, fie că vorbim despre cele publice sau despre cele individuale. Și despre acel ”acasă” care, odată cu pandemia, a căpătat pentru mulți un alt sens și o mai mare însemnătate.

Parcurs profesional

Omid: Tot parcursul meu este zbuciumat, mă gândesc la el în sincope, momente începute și finalizate brusc, reluate și salvate de șansă și noroc. Îmi trec prin minte doar clipe: plecarea din Iran, venirea în România, plecarea în Elveția, întoarcerea în România, liceul, Facultatea de Design, Facultatea de Arhitectură, ziua în care am terminat primul proiect; toate acestea se împletesc prin secvențe din trecutul meu. Am ales designul din dorința de a mă exprima iar astăzi în sfârșit simt că am prins firul natural al vieții mele profesionale, simt că sunt pentru prima dată așezat, prezent, pe drumul potrivit pentru a dezvolta această afacere, devenită de familie între timp.

Ilinca: Parcursul meu este mult mai blând, am știut copil fiind că îmi place arhitectura, așadar am urmat această cale firesc, încă din timpul liceului. M-am simțit în largul meu de când am intrat la facultate și apoi, după ce am terminat studiile, am simțit în continuare nevoia de școală și am continuat și studiile doctorale cu o lucrare de cercetare tare dragă mie. Astăzi mă bucur de arhitectură și design prin biroul nostru și mă bucur în continuare de cultura arhitecturii prin orele petrecute la facultate.

Amprentă, viziune și stil

Omid: Nu știu dacă astăzi mai putem vorbi despre un stil în design și arhitectură. Cred că absolut orice proiect poate fi contextualizat plecând de la loc, dorințele beneficiarilor și acea sclipire, acea chemare pe care o simți atunci cînd începi un proiect. Cred că am fost influențat profund de copilări mea, tot acest du-te vino între mai multe lumi care îmi vin în amintiri prin imagini, mirosuri, emoții și toate acestea compun felul în care văd lumea și designul: mereu în schimbare, nou și plin de oportunități.

Ilinca: Sunt de acord cu Omid, nu se mai poate vorbi astăzi de stil sau curent în arhitectură și design. Postmodernismul s-a ocupat să ne elibereze de constrângerile unui curent universal și astăzi privim proiectele în contextual lor unic și radical. Mi-ar plăcea să cred ca viziunea noastră va fi coerenta și în viitor, că cee ce facem nu va expira o data cu stilul sub care se formează. Cred că fiecare proiect în parte te inspiră diferit, așa cum se întâmplă cu fiecare spațiu nou pe care îl ocupi, fiecare amosferă pe care o descoperi atunci când călătorești spre exemplu. Fiecare moment din viață te adduce mai aproape de arhitectură și design, te formează și fac profesia asta atât de interesantă, pentru că te raportezi mereu diferit la ea.

Învățături ale profesiei

Omid: Cred că cel mai greu a fost să învăț să accept că profesia mea se traduce într-o afacere, că nu pot evolua dacă nu sunt și un antreprenor decent. Acest balans între creație și finanțe este mult mai complex decât am intuit când am apucat-o pe drumul acesta. Am mers mult timp singur pe acest drum și am luat de la lumea din jur tot ce am crezut că este bun pentru mine. Am avut mentori cu duiumul, am norocul de a fi înconjurat de prieteni extraordinary, inteligenți, loiali și mereu învăț câteceva de la ei.

Ilinca: Pentru mine cred că cea mai mare revelație profesională a fost criza economică din 2008. A fost un moment de realizare profundă pentru mine, am descoperit că arhitectura este un serviciu bazat pe creație, însă direct proportional influențat de tendințele economice. Înainte de 2008 mă simțeam protejată de lume în această profesie, credeam că arhitectura este ca o umbrelă asupra mea, care filtrează realitatea, iar 2008 a spart această bulă în și ne-a pus pe toți în postura de a naviga o profesie imprevizibilă. Am avut și eu noroc de oameni incredibili, am lucrat cu oameni talentați, am avut șefi și profesori extraordinari și asta a fost șansa mea: nu m-am sfiit să îi admir pe cei din jurul meu și să iau de la ei ce am considerat că este mai bun și de folos.

Cele mai importante proiecte din 2020

Omid: Am avut ceva proiecte interesante în anul ce a trecut, unele demarcate în 2019, altele începute pe timp de pandemie. Suntem pe cale de a termina un proiect tare drag pentru noi, este vorba despre o casa construită prin anii 1990, foarte frumoasă, unde ne-am ocupat de proiectul de design, dar mai degrabă a devenit un proiect de aducere în contemporan a unor spații existente foarte frumoase. Am avut parte la acest proiect de o colaborare excelentă cu beneficiarii, care s-au decis să locuiască aici din timpul stării de urgență. În același timp sunt foarte recunoscător că am putut să continui cursurile de design, la Inside Academy, pe care le țin împreună cu Alina Vîlcu de doua ori pe an. Așteptăm cu mare entuziasm să se termine construcția la casa Adrianei, pe care o construim împreună cu Hope and homes for children România. Însă probabil cel mai important proiect al anului a fost că am reușit în sfârșit să avem un ritm de muncă echilibrat și productiv.

Impactul crizei asupra business-ului

Omid: Criza generată de pandemie nu a afectat din punct de vedere financiar afacerea noastră. Sunt extrem de recunoscător că până acum am trecut cu bine peste efectele financiare ale pandemiei. Recunosc că starea de urgență a avut efecte negative asupra proiectelor noastre, mai ales asupra șantierelor în curs de construire, nefiind sufficient de prezenți fizic s-au întâmplat greșeli de execuție și s-au luat decizii de moment care au generat erori irecuperabile. Am înțeles că arhitectura nu se poate face la distanță, cel puțin noi nu putem profesa așa, prezența noastră fizică este absolut nevesară. În același timp pentru Inside Academy, trecerea cursurilor în on-line a fost foarte interesantă. Am avut cursanți care s-au înscris din toată țara, din alte țări și tot cursul a mers nesperat de bine!

Ilinca: Criza acesta a fost mult mai blândă cu noi decât cea din 2008. Provocarea majoră a fost în timpul stării de urgență, când am rămas acasă cu copiii, fără ajutor, dar cu o profesie care mergea înainte și avea nevoie în continuare de atenția noastră. Responsabilitățile profesionale și personale au rămas, dar cumva amestecate în aceeași găleată și simpultan în timp. Am pierdut proiecte de spații publice, care au înghețat în așteptarea relaxărilor măsurilor de distanțare și atunci am rămas cu mai multă atenție de dedicat proiectelor pe care le aveam contractate. Până la urmă tot ce am avut în minte amândoi a fost cum putem să ne folosim de acest hop ca să ducem lucrurile înainte și cred că pe alocuri am reușit să facem mai mult, nu doar să rezistăm.

Schimbări pe piața de profil

Omid: Cred că s-a simțit pauza din zona investițiilor în programe cu nuanță publică cum ar fi spațiile de birouri, restaurante, magazine, etc. Nu pot vorbi de schimbările din 2020 decât din experiența noastră, schimbările au fost mai degrabă axate pe modul de exercitare a profesiei, de la distanță.

Ilinca: Segmentul rezidențial a explodat în acestă perioadă, numai la noi în birou au venit câteva familii care au achiziționat locuinte individuale sau terenuri pentru o viitoare casă, dupa starea de urgență. Probabil asta este o mutație sesizabilă în piața de arhitectură.

Noi perspective

Omid: Pandemia a dus cultura locuirii, în România, la un alt nivel. Dacă în Iran am simțit mereu aerul acesta sacru al locuirii, importanța unei case, în România am simțit mereu că “acasă” este pentru societate un loc de tranziție între timpul petrecut afară și o zi nouă. Pandemia ne-a pus față în față cu locuințele noastre. Am trăit toate plusurile și minusurile, am înțeles că modul în care locuiești îți influențează calitatea vieții. Cred că pandemia spune multe despre importanța arhitecturii și designului, despre spații în care te simți sigur și protejat, despre frumosul din interior și din exterior și mai ales despre responsabilitatea noastră de a îngriji planeta, casa noastră cea dintâi.

Ilinca: Cred că pandemia ne-a dat tuturor de gândit și ne-a dat și timpul să ducem gândurile înspre niște concluzii. Cu toții am reevaluat așteptările pe care le avem de la casele noastre, am descoperit din nou că acasă poate însemna foarte multe lucruri care funcționează împreună. Cred că ne-am amintit de importanța acelui birou de acasă, nelipsit în majoritatea caselor interbelice și am resimțit nevoia de legături cu exteriorul, cu “afară”. Cred că starea de urgență a trecut diferit pentru cei care au avut un balcon decât pentru cei care nu au avut nici măcar această legătură minimală cu exteriorul, cu lumea. S-a văzut cu această ocazie cât de neprietenos este orașul nostru, București, s-a simțit lipsa spațiilor verzi și a locurilor unde te poți plimba pur și simplu. Și asta este o nevoie reală a acestui oraș, mai multe locuri unde poți petrece timp în aer liber.

Evoluția arhitecturii și designului de interior în România

Omid: Cred că designul autohton a evoluat fantastic în ultimii ani, în România. Dacă acum 10 ani designul era un lucru aproape excentric, acum lumea colaborează cu un architect sau designer pentru locuința sa, afacerea sa. Este fascinant pentru mine capacitatea de evoluție a românilor, modul în care se adaptează la tendințe noi, de fapt la tot ce este nou. Cred că arhitectura și designul sunt mault mai recunoscute ca profesii astăzi decât acum 10-15 ani. Oamenii înțeleg din ce în ce mai bine cu ce ne ocupăm și știu mai bine ce își doresc să obțină de la această colaborare.

Ilinca: Așa cum spune și Omid, arhitectura din România a evoluat fantastic în ultimi ani. Este un proces continuu, în plină transformare dar cred că nivelul mediu al acestei profesii a crescut și avem multe vârfuri care se departajează, asta dacă vorbim mai ales de arhitectura din mediul urban. Cred că înfățișarea orașelor noastre va fi mult mai frumoasă în viitor, mai ales dacă arhitecții și investitorii vor fi sprijiniți și de autorități în acest demers.

Dorințele și nevoile de acum ale clienților

Omid: Cred că legătura cu natura este una dintre cele mai mari nevoi de acum ale clienților. Clienții contractați post-pandemie au fost mult mai atenți la detalii, la spațiile exterioare ale locuințelor lor, la investiții. Cu toții caută o viață mai bună și mai confortabilă.

Ilinca: Și sunt mai generoși în ceea ce privește traiul lor. Ne-a surprins generozitatea nou găsită în pandemie și disponibilitatea pentru propuneri. Generozitatea merge pe mai multe planuri, financiar, sunt dispuși să investească mai mult pentru proiectul lor, dar și cultural, sunt dispuși să aibă încredere în profesioniști, să încerce să trăiască altfel, într-o lume interioară nouă.

Cu ce a fost înlocuit griul comunist în ultimii 30 de ani?

Omid: Cu texturi. Multe texturi și materiale.

Ilinca: Culoare, deși adesea stridentă și nepotrivită dar un rezultat direct al anilor petrecuți în austeritatea gri a comunismului.

Relația oamenilor cu mediul

Omid: Oamenii sunt mult mai aplecați către natură. Este o tendință apărută mai demult, trăind printre betoane vedem numai șosele și firea umană este sensibilă, departe de traiul pe care noi singuri l-am construit.

Ilinca: Relația oamenilor cu mediul lor este mereu în schimbare însă cred că lipsește în continuare asumarea. Dincolo de viața noastră socială, culturală, este nevoie de respect pentru mediul înconjurător. Sper ca tehnologia să poată recupera ceea ce voința noastră nu a reușit, anume să păstrăm mediul sănătos și pentru copiii și nepoții noștri. Și aici arhitectura joacă un rol important, dincolo de responsabilitatea unui mediu frumos, arhitectura trebuie să imagineze un mediu sănătos. Însă în continuare relația omului cu mediul este de consum și probabil desprinderea de acest mod de a trăi nu mai este posibilă, de aceea aleg să cred în tehnologie ca ultimă speranță pentru o simbioză între om și modul său de a interacționa cu mediul înconjurător.

Transformarea spațiului public

Omid: Este nevoie de o viziune de ansamblu, realizată prin colaborarea interdisciplinară dintre multe entități profesionale și de cooperarea pe termen lung a autorităților pentru îndeplinirea acestei viziuni. Nu se poate schimba nimic profund, pozitiv, decât susținut pe termen lung și de autoritățile locale.

Ilinca: Spațiul public, în mod ideal, este folosit cu drag de cât mai mulți oameni și contribuie la bunăstarea fizică și psihică a societății. Cele mai interesante orașe sunt cele unde spațiul public este o prioritate la nivel de stat și politicile urbane adoptate merg în acea direcție. Spațiul public de calitate adună oamenii la un loc, îi unește, e prilej pentru noi toți să ne cunoaștem și să ne acceptăm.

Trenduri în 2021

Omid: Cum ziceam și mai devreme nu cred în stiluri, cred că tendințele sunt trecătoare și noi ca profesioniști nu putem decât să ne raportăm la context și să proiectăm cu un ochi către viitor.

Ilinca: Viitor care este la rândul lui o viziune subiectivă, bazată tot pe o proiecție personală a ceea ce va fi. Creația și imaginația operează cu viitorul, ce ar putea fi, cum va fi dacă facem așa sau altfel. Așa că noi așteptăm să vedem cu ce ne surprinde 2021. Cât despre ce se “poartă” sper ca întotdeauna să fie la modă decența și calitatea unui spațiu sau a unei clădiri, legătura ei cu contextul din care apare.

Gânduri de început de an

Omid: Intru plin de speranță. Sper că 2021 ne va aminti de greșelile colective pe care le-am făcut înainte de 2020 și de învățăturile pe care le-am luat din anul precedent. Îmi doresc să reușesc să fiu mai bun în ceea ce fac, mai bun ca om, sper să fim mai uniți. Îmi doresc să merg mai departe cu Inside Academy, să dezvoltăm acest produs minunat și să îl ducem mai departe.

Ilinca: Se anunță ceva proiecte interesante pentru 2021, să vedem și dacă se finalizează în anul care vine. Sper ca 2021 să fie blând cu noi toți și la finalul lui să fim mai buni în tot ce facem.