[Art & Magic] Alexia Udriște - Olteanu: E o confuzie des întâlnită, anume că trebuie musai să ai un stil, că trebuie musai să fii recognoscibil sau în vogă

Universul ilustratorilor este unul magic, de la distanță. Culori, forme, păsări, flori, oameni, toate parcă prind viață în desene care spun povești și ne poartă prin alte lumi pe cei mai visători dintre noi. Munca unui artist ilustrator este, însă, departe de a fi doar despre pictură și desen, mai ales dacă se face în ritm de freelancer. Așa ne spune Alexia Udriște – Olteanu, care lucrează pe cont propriu de o vreme.

"Implică o muncă titanică, din aia care nu are nepărat legătură cu hârtia de bumbac presată la rece sau cu paleta de culori. Trebuie să știi și să înveți din toate, de la e-commerce la contabilitate sau marketing. Toate sunt interconectate între ele, mai ales dacă o iei pe calea pe care eu personal am migrat în ultima vreme."

În pandemie, Alexia s-a mutat la țară fiindcă simțea că nu are timp și spațiu în apartamentul din Berceni. Și-a făcut un canal de Youtube și a găsit liniștea în care poate acum să creeze cele mai frumoase imagini, iar când apar blocajele face Lego cu fiica sa ori grădinărește, până trec.

Ne propunem să visăm puțin într-o nouă serie cu artiști ilustratori, și sperăm să întâlnim cât mai multe elemente colorate care să ne bucure. Pornim, așadar, cu Alexia Udriște-Olteanu și povestim despre munca sa și despre lumea ilustratorilor.

Despre tine

Cred că anul trecut am avut cea mai sănătoasă creștere de până acum când vine vorba de munca mea și de cum mă dezvolt pe plan artistic. În 2020 m-am lăsat de-a dreptul copleșită de tot ce am trăit și am lăsat ca locul în care am ajuns să îmi ghideze drumul complet. Cred foarte mult în ceea ce fac acum, m-am îndrăgostit de ornitologie, m-a lăsat inspirată de ce am avut în jur mai degrabă decât să-mi caut activ subiecte, și cred sincer că asta m-a ajutat să înfloresc.

Proiectele care îți plac cel mai mult

Dragostea mea e în proiectele personale, dar odată într-o lună plină vin și colaborări minunate cu oameni cu care sunt pe aceeași lungime de undă. E o chestiune de aliniere a stelelor. În ultima perioadă m-am concentrat mai mult pe munca mea și am lucrat doar cu clienții pe care i-am simțit aproape. În ce privește procesul creativ, lucrurile sunt destul de simple, fiindcă am renunțat să mai cred că orice job, indiferent dacă mi se potrivește sau nu, este automat o provocare la care trebuie să răspund.

Cred că atunci când am trecut de pasul acela lucrurile s-au simplificat instant. Colaborările cărora le dau curs acum merg destul de lin de la concept la feedback sau lucrare finală. Fac mult research atunci când abordez un subiect nou, fiindcă e singurul mod prin care să mă familiarizez cu pene, petale sau insecte. Odată cu maternitatea am ajuns să lucrez și foarte structurat și metodic, ca să am timpul cât mai bin optimizat – iar aici intră frunzăritul cărților sau atlaselor.

Inspirația

Caut pe cât posibil să găsesc inspirație în împrejurimile casei ori în zilele banale. Din fericire, de când am făcut tranziția la casă, am o mulțime de idei – partea mai puțin plăcută este că nu e timp pentru toate, așa că trebuie să aleg.

Blocajele

Atunci când apar blocaje le accept. Cred că în timp m-am învățat eu pe mine. Știu că am nevoie de pauze și încerc să fiu bună cu mine, să mi le ofer. Mă ajută să nu mă lupt cu sentimentele pe care le aduce un blocaj. Știu că ăla e un moment să schimb complet ceva în zi și caut să mă desprind de nevoia de a creea. Ajută să fac Lego cu fiica mea, să mă joc cu mâinile în pământ încercând să grădinăresc sau pur și simplu să mă închid în afara spațiului de lucru pentru câteva ore sau zile.

Stilul tău artistic

În 6 ani s-au întâmplat multe. Cred că stilul de ilustrație e ca cel de scriere. Dacă nu-ți impui să ilustrezi cumva anume (din varii motive), lucrând pe o perioadă lungă de timp vei observa că stilul tău personal se conturează singur. Cam așa a fost și în cazul meu. Cu cât am lucrat și am explorat mai multe tehnici, mai multe tipuri de materiale sau chiar scaune, cu atât m-am apropiat mai mult de estetica pe care o are acum fiecare lucrare din portofoliul meu.

E o confuzie des întâlnită, mai ales în rândurile artiștilor la început de drum, anume că trebuie musai să ai un stil, că trebuie musai să fii recognoscibil sau în vogă.

Trebuie musai să muncești și să iubești ceea ce faci, restul vine de la sine. Îmi place să cred că munca mea s-a dezvoltat în parametrii cât mai naturali – odată ce m-am lămurit că dacă forțez ceva, mă trădez pe mine, am lăsat să curgă fiecare pas sau alegere. Sunt mult mai asumată când vine vorba de ce aleg să fac, iar ăsta cred că e cea mai zdravănă împlinire. Lucrez mult mai puțin decât o făceam acum câțiva ani, însă sunt complet îndrăgostită de fiecare pas.

Ce te-a învățat desenul

Înveți să te concentrezi mai mult pe esential odată ce analizezi cu atenție un întreg. Observi cu mai multă bândețe tot. Din poziția de observator nu e de datoriia ta să schimbi nimic din ce îți oferă lumea in jurul tău, dar ai întotdeauna posibilitatea să o faci. Poți să profiți foarte mult de acest rol când vine vorba de artă.

Pe cont propriu ca ilustrator

Implică o muncă titanică, din aia care nu are nepărat legătură cu hârtia de bumbac presată la rece sau cu paleta de culori. Trebuie să știi și să înveți din toate, de la e-commerce la contabilitate sau marketing. Toate sunt interconectate între ele, mai ales dacă o iei pe calea pe care eu personal am migrat în ultima vreme. Pentru mine este bine că sunt în control. Știu ce funcționează, știu că nu mai am parte de deadline-uri și de condiționările pe care le aduce structura de muncă per proiect cu colaboratori.

Rolul de părinte full time nu era deloc în simbioză cu dinamica pe care trebuie să o ai ca un proiect de agenție să funcționeze, așa că m-am reorientat spre ceva ce îmi oferă mai multă flexibilitate, însă asta nu implică mai puțin efort sau implicare – ba chiar din contră.

La momentul actual mă ocup de SHOP de comenzi și producție, lucrez la planul anual de produse și încerc să conturez o strategie care să susțină toate proiectele pe care mi le propun și, nu în ultimul rând, pictez. Sunt zile cu mai mult dintr-una și mai puțin dintr-alta. E un joc de organizare conotinuu pe care eu una am ajuns să îl stăpânesc foarte greu în formula actuală, care în continuare simt că are nevoie de polișare.

Contribuția online-ului

Ajută fiindcă îți oferă vizbilitate, evident. Eu am strâns o micuță comunitate în jurul meu de-a lungul timpului și simt că pe zi ce trece crește și se încheagă foarte fain. Sunt activă pe Instagram, Facebook și ocazional Youtube, atât.

Din 2020

Un an intens dătător de emoții, dar magnific în retrospectivă. Probabil cea mai important schimbare este că am părăsit Bucureștiul. M-am mutat la țară, la câțiva zeci de km de oraș, ceea ce mi-a schimbat complet energia. În perioada stării de urgență am fost prinsă în apartamentul din Berceni, la etajul 10, când am și început canalul de Youtube.

Am prins aripi la nivel profesional, fiindcă am simțit că trebuia să fac ceva cu timpul și cu spațiul pe care nu le aveam – senzație pe care o am chiar și acum. Mutarea la casă a adus multe schimbări frumoase și pe plan personal, dar la nivel profesional mi-a adus liniște, fix ce îmi doream.

Cum îți menții vie creativitatea?

La final de 2020 am tras niște concluzii care m-au ajutat să formez rutina de acum. Ajunsesem într-un burn out teribil dat de faptul că jonglam cu 7 roluri simultan (mamă, artist, colaborator, partener, client etc). Funcționez foarte bine acum cu un program clasic de birou 9.30 – 14.30, completat cu ore lucrate seara. În intervalul 14.30-21.00 e timp acasă, de oameni normali – cum îmi place mie să-l numesc.

Într-o casă de freelanceri e incredibil de facil să cazi în plasa muncii ca stil de viață. De asta încerc să scap acum, să culeg resurse să fiu ca să pot face – așa că grădinăresc, fac mămăligă în formă de steluțe sau stau și citesc o carte după-amiaza. Acum, iarna, e mai greu – din primăvară încolo va fi interesantă competiția între Alexia care tot ce vrea e să picteze și Alexia care tot ce vrea e să curețe grădina de buruieni.

Cele mai interesante proiecte de anul trecut

Anul trecut am început seria de proiecte personale pe care o voi continua în 2021 cu lansarea unor tea towels illustrate pe care îmi doream de mult timp să le fac. Mi-am ales cea mai plină perioadă ca să încep așa ceva – cu casa în șantier, cu un toddler extrem de agitat și cu un partener care-și începuse și el la rândul lui proiectele. Probabil faptul că am reușit să duc la capăt 3 restock-uri a fost fantastic pentru mine, în contextul acela, motiv pentru care nu mai poate concura cu nicio altă realizare de anul trecut.

Piața de ilustrație din Romania

Cred că se aplică poveste aia cu stilul – cu cât muncești mai mult, cu atât se conturează mai bine. E loc pentru toată lumea, e de muncă pentru o parte. Cred că la nivel legislativ sunt tone de beneficii pe care industria le-a putea avea, dincolo de o piață mică relf-regulating care funcționează în bulă. De ilustrație țin multe branșe care sunt la poluri opuse când vine vorba de lucruri administrative, financiare sau de logistică – fiecare dintre ele este totodată compusă din oameni de toate spețele. E greu să tragi o concluzie.

Tot ce pot să spun este că pe mine m-a ajutat să pot avea o privire din exterior, desprinzându-mă mai mult sau mai puțin și de lucrul în advertising, dar și de lucrul cu editurile de la noi – mi-am dat seama că o comunitate crește în timp, nu poți forța nimic, iar piața va crește (sau nu) în funcție de ce practici se promovează la nivel geneal. Sigur, putem avea o influență, dar cei care încearcă să impună standarde de lucru și practice sănătoase sunt încă puțini. Ar ajuta mult ca mediul academic să fie de partea artiștilor când vine vorba de contribuții la piața de ilustrație și la cum se prezintă ea. Nu sper la asta, doar visez – ar fi fain ca măcar cei care trec prin anii de facultate să aibă o bază de cunoștințe care să-i protejeze pe ei și implicit să le protejeze munca.

Trendurile în 2021

În România nu știu dacă putem vorbi de trenduri acum – de la supra-saturarea de motive folk-ish din 2017 nu cred că am mai avut ceva cu atâta impact și trebuie să mărturisesc că pe parcurs am devenit extrem de neinformată la capitolul ăsta. Cred că sunt foarte mulți care în momentul de față regretă că nu au investit timp și resurse în Shop-uri personale și e natural să se întâmple asta, mai ales în zonele cu piețe mici. Din păcate poți crește genul ăsta de afaceri doar cu prezență în online și o creștere organică a business-ului, ceea ce se clădește greu când e supra-saturare.

Brief-urile din ilustrație

A fost o tendință la începutul pandemiei să primești brief-uri în care rolul tău de ilustrator era numărul 4

de pe listă, sub producție, regie și scenografie, în panica de a creea content în contextul constrângerilor pe care le-a adus virusul. Un soi de panică și frenezie în a face lucruri rapid, delegate și pe o treime de buget. S-a diluat isteria de atunci, dar sunt convinsă că mai există rămășițe pe undeva.

Dorințele tale pentru 2021

Sper să am timp să fiu, ca apoi să fac. Ăsta devine țelul meu. O bună vreme am funcționat invers. Am în plan proiecte personale, pe hârtie și pe bumbac. Încerc să iau totul pas cu pas. Visez la călătorii – mă încărcau cu multe resurse de care îmi e dor acum. Aștept să vină primăvara, să iasă ciripeii din cuiburile (de unde acum, la -11 grade, cântă), aștept să-mi încolțească brândușele, să pot lucra cu ușa deschisă și să o aud pe fiică-mea chiuind în soare.