[2020. Ghid de supravietuire] Liviu Țurcanu: Anul trecut a fost un exercițiu de empatie colectivă prin care am trecut cu toții

2020 a fost anul pâinii și al vinului, spune Liviu Țurcanu, Creative Director Mercury 360. Pâinea a copt-o singur, vinul l-a comandat. A gătit atât de mult în 2020, încât poate scrie o carte de bucate. Are și o colecție impresionantă de plante de interior, plus una de plante aromatice - crescute în pandemie. A învățat să facă chiar și un micro-sistem de irigații. După cum se vede, Liviu Țurcanu a fost ocupat anul trecut. Pentru 2021, însă, își dorește altceva.

Îmi doresc să ieșim din casele noastre mai des, dar să aruncăm o privire în urmă și să nu uităm cursul intensiv despre umanitate din 2020.

Facem bilanțul lui 2020 cu Liviu Țurcanu și construim scenarii optimiste pentru 2021. Pe astea nu ni le poate lua nimeni, până la urmă. Despre empatie, implicare, adaptare și supraviețuire, în rândurile de mai jos. 

Ce a fost cel mai greu, ce a fost usor, ce a fost bun, ce a fost urât

Cu siguranță „ușor” nu s-a regăsit în lumea lui 2020; poate că ușor a fost să mă reconectez la Skype & Teams, dar procesul în sine, comunicarea cu echipa, cu diverși clienți sau coechipieri din agenție poate că a fost partea cea mai grea („se audeee?”, „mă vedeți?” au fost întrebările anului). Îmi este dor de discuțiile live, în grupuri mai mari sau mai mici, în care simți vibe-ul oamenilor, energia dezbaterii și bucuria de a ajunge împreună la soluții.

La nivel retrospectiv, nu aș fi crezut că voi zice în 2020 că mi-e dor de birou (poate de aceea mai fac escapade la sediu din WFH) și că modul nostru de viață nostru se va schimba la nivel major. Prin martie-aprilie 2020 impresia generală era că prin toamnă se va rezolva problema (nu știu prin ce forță miraculoasă, dar ne mulți dintre noi stabiliseră un termen precis...).

Ce dezbăteam în urmă cu un an în grupul de manageri (dacă e necesar să introducem sistemul WFH), a devenit real life; excepția a devenit regulă peste noapte.

Ce a fost complicat cu adevărat: să te concentrezi în fereastra laptop-ului, pe Teams, în timp ce renovează vecinii casa, pisica miorlăie la ușă, copilul țipă că îi este foame, iar curierul sună la ușă. Eu nu cred că în conceptul de multitasking (e abordarea clasică a unui șef de lagăr care trage de oameni până la epuizare cu obiectivul declarat că „poți face mai multe în același timp și iată că îți iese”; de fapt nu îți iese niciodată). 

Totuși, ce a fost ușor: am norocul să lucrez cu oameni care înțeleg repede ce e de făcut, sunt responsabili, solidari unii cu alții și au mult-mult bun simț.

Ce a ajutat cel mai mult

Nu aș afirma că în acest an „supraviețuirea” a fost cuvântul cheie; poate că „adaptare” e un termen mai potrivit, deși a fost uzitat până la saturație. Dar, în fine, pentru a ne adapta la noua viață rețeta a fost destul de simplă: work, work, work. Dacă ești prins în iureșul proiectelor, nu prea ai timp de „hai să ne plângem colectiv de cât de nasoală e situația”.

Apoi, separarea planurilor cred că este esențială la un moment dat: planul job-ului și cel al familiei trebuie separate foarte clar, chiar dacă se întâlnesc în același spațiu fizic. La tine e butonul care dă shut-down la ziua de lucru și te scoate din biroul de acasă pentru a intra, în același spațiu fizic, în dormitor..

Pe plan interior m-a ajutat enorm familia. Ca de fiecare dată. A fost anul reconectării cu ai mei, anul în care am petrecut mai mult timp cu băiețelul meu (și nu doar în weekend sau la ore târzii).

Seriale & filme

Trebuie să recunosc că nu sunt un mare fan al serialelor Netflix; poate că pentru multe dintre ele sunt precum semințele: când te pornești, nu te mai oprești, iar la final te simți tot flămând. Îmi plac documentarele de acolo:  The Toys That Made Us, Dilema Socială, Our Planet, Minimalism și 100 Days of solitude etc.

Dintre filme, mi-a plăcut să revăd Roma lui Cuaron (îl recomand, e o poveste cu o temă profundă legată de schimbarea individului într-un anumit context istoric); am redescoperit alături de fiul meu plăcerea de a urmări seria Star Wars și de a împărtăși impresii despre storytelling sau efecte speciale.

Cărți

M-am apucat să recitesc cărțile uitate pe noptieră în perioada precedentă :) și mi-am propus să le termin: Defining Creativity – de Wouter Bon și Pre-suasiune – de Robert Cialdini; zilele acestea redescopăr Contrarian Branding de Roland Van der Vorst.

Iar în wishlist-ul pentru 2021 se numără o serie de cărți din zona de marketing, business și dezvoltare personală.

Cât de mult ai îmbrățișat online-ul  

Vorba cântecului: online-ul e viața mea. Cum ar fi trecut printr-o astfel de situație, o pandemie care a zdruncinat întreaga planetă, generațiile anterioare? Probabil că printr-o izolare totală în casă și un antrenament zilnic de privit prin fereastră, în așteptarea unor vești bune.

Am testat o aniversare online și două petreceri; nu pot afirma că „abia așteptam să o fac și pe asta”, așa că voi pune o bifă și la acest capitol și abia aștept să simt prin toți porii energia unui concert live.

Cred că va prinde bine bine un curs de îmbrățișări post-pandemie, un fel de „bine ai revenit printre oameni”.

Sincer, am trăit atât de mult în online în ultima vreme, încât abia aștept să mă revăd cu ființe care stau de vorbă cu tine live și nu sunt înghesuite într-un ecran.

Concluzia: Ai putea trai online sau nu

Jumătate de zi mă găsiți pe Teams / Zoom. Restul zilei încerc să îl petrec cât mai mult în lumea reală, fără FOMO, fără regrete că nu am deschis ecranul de la muncă când alerg prin parc sau bag un joc pe PS cu fiul-meu.

Am încercat să fac cu tata un video call, dar nu a ieșit; mai încercăm și anul acesta’, pentru că se pare că vom sta tot departe unii de alții.

Aș trăi exclusiv în online, dar doar pentru pentru un an de zile: 2020.

Oamenii au nevoie de interacțiune socială, de ieșire la o bere, de îmbrățișări și pupături, de voie bună împărtășită împreună. Tot ce găsim în online, în spațiu virtual are la bază experiențele din lumea reală. Ce-o să postăm în online dacă o tot ținem într-o izolare? Printscreens cu ședințele din Zoom, selfiuri de pe prin casă sau poze care atestă cucerirea unui vârf de munte în izolare?

Shopping

eMag (Genius m-a convins) și bringo.

Nimic inutil, doar strictul necesar care ne ține în viață: food & wine.

Și multă-multă cafea. Am descoperit nuanțele pe care le oferă gustului cafelei diverse zone de origine și am rafinat alegerile până când am ajuns o listă scurtă pe care o comand de ceva vreme.

Ce mi-a lipsit: piața. Îmi place să merg prin piețe, să vorbesc cu oamenii simpli de acolo și să cumpăr acele produse fără etichetă de bio, despre care știu sigur că sunt sănătoase.

Lockdown-ul a grăbit decizia de a amenaja camera copilului cu toate cele necesare vieții pe zoom (de la birou nou până la un laptop care e oficial luat pentru școală, dar e super tare pentru jocuri; și acum, la finalul acestui an plin de stres, simt nevoia să mă premiez cu un PS5, dar rămâne între noi vestea asta, da?).

Cum s-au schimbat cheltuielile & prioritățile

Păi... s-au anulat toate planurile mai mari de călătorie (inclusiv mult așteptata vacanță la ski care era planificată chiar acum, la final de an...). 

Gătit, renovat și alte pasiuni

Ce-i drept, 2020 a fost anul pâinii. Și al vinului. Pâinea am făcut-o cu mânuța mea, vinul l-am comandat, pentru că (încă) nu mi-am luat podgorie.

Am gătit atât de mult încât pot să mă apuc să scriu o carte de bucate. Colecția de plante de interior a crescut, inclusiv cea de plante aromatice (pt. gătit, evident); cu ocazia asta am descoperit impactul pe care îl aduce un pic de verde în casa ta.

Am învățat să fac micro-sistem de irigații. De renovat nu m-am apucat anul ăsta, pentru că nu are rost; aștept să se strângă toate semnele lăsate de pandemie pe pereții din casă, iar la anul voi da cu var.

Am descoperit că dacă nu ai confort nu merge treaba: un birou de calitate trebuie să facă neapărat tandem cu un scaun ce nu te va face să regreți zecile de ore petrecute în întâlnirile din online.

De la job

Anul trecut a fost un exercițiu de empatie colectivă prin care am trecut cu toții; am credința că orice acțiune, orice demers de comunicare trebuia să genereze la nivelul individului o identificare afectivă, prin trăire, cu nevoile și problemele oamenilor.

Iar pentru noi, pentru Mercury360, implicarea socială este un deziderat permanent care, în acest an cu totul special, a generat o serie de proiecte de suflet.

Aș aminti Catalogul de furturi, o campanie care te ajută să nu dai prea mult din casă în aceste vremuri, deși, recunoaștem, tentația e mare:

 Și o campanie care explică într-un mod simplu și percutant fenomenul arcului electric ce se declanșează în momentul în care urci pe tren pentru un selfie: “Selfie-ul pe tren nu ia like-uri. Ia vieți”.

Inspirațional de final

Bine le zice Harari, din nou:”This storm will pass. But the choices we make now could change our lives for years to come”.

Omenirea va supraviețui cu siguranță, cei mai mulți dintre noi vom merge mai departe, dar vom trăi într-o cu totul altă lume. Starea de urgență determinată de pandemie a determinat un proces de reinventare și de dezvoltare uriaș (prin tehnologizare pe scală largă și digitalizare).

Pe de altă parte, aceste vremuri pandemice ne pun față în față două perspective antagonice: cea a izolării individului și cea a solidarității sociale. Suntem în fața unor alegeri care ne vor defini viitorul și trăiesc cu speranța că vom alege calea înțelegerii, a unității și a solidarității globale, nu pe cea a individualismului.

Pentru 2021 îmi doresc să duc la îndeplinire cât mai multe dintre proiectele sociale și artistice pe care le am în suflet de ceva vreme. Și să îi molipsesc și pe alții cu dorința de a face bine societății în care trăim. 

Ce ți-a lipsit cel mai mult în 2020

Mi-au lipsit întâlnirile cu oamenii cel mai mult, dar și călătoriile. Pentru 2021, îmi doresc să ieșim din casele noastre mai des, dar să aruncăm o privire în urmă și să nu uităm cursul intensiv despre umanitate din 2020.

O fotografie cu tine care reprezintă cel mai bine povestea ta în 2020

Prima poză: Cu mine, în martie, la început de pandemie, când mă întrebam oare unde mă aflu... în agenție sau acasă?

A doua poză: Eu, la final de an, privind către 2021 cu optimism. Dilema din primăvară încă nu s-a rezolvat.