[Light & Sound] Alin Popa: Cel mai greu va fi să găsești echipa tehnică, majoritatea s-a reprofilat anul acesta

Ușor, încep să apară primele semne ale normalului, așa cum era el cunoscut înainte de 2020, cel puțin în interviuri. Lighting designerul Alin Popa crede că în primăvară vor reîncepe evenimentele, încet, încet, pe măsură ce restricțiile vor dispărea. A trecut prin momente nu prea fericite anul acesta, lucru pe care ar vrea să-l evite în 2021.

"A fost foarte greu. Din nou, discutăm de lipsa unei stabilități, de educație financiară și de inițiative din punct de vedere legal. Mă bate Dumnezeu dacă mă plâng, dar o să fac tot posibilul să nu mai trec prin ce am trecut cu toții anul acesta."

Una peste alta, tot răul spre bine, pentru că pandemia l-a făcut să-și dedice mai mult timp galeriei deschise în luna august, MECENA.ART, un spațiu de expoziție care are componente de sound design, lighting design, decoruri, lucrări de artă, cât și un magazin online. Dincolo de nopțile nedormite și uneori lipsa de respect a artistului față de tehnicieni rămân lucrările care au ieșit super bine, cum ar fi, proiectul de iluminat arhitectural Mă vezi? 1918 într-o altă lumină, Bienala de Arhitectură din Veneția 1918 sau colaborarea cu The Mono Jacks pentru lansarea albumului Gloria.

Prima lumină

Eram cu Cătălin Davidescu la o bere prin 2003 și el, din postura de producător tehnic al concertului lui Elton John de pe stadionul Cotroceni, m-a angajat ca ajutor de ajutor de ajutor de scenă.

Job #1

Țin minte doar de Elton John, în rest erau multe evenimente corporate prin hoteluri. Totuși, necopt cum eram, am rămas în suflet cu concertul Lhasa de Sela de la Sala Palatului, din 2005. Lucram la Stage expert deja de un an. Și atunci mi-am dat seama că îmi plac luminile. Ce a putut fi pe scenă este imposibil de explicat. Păcât că Lhasa nu mai e... Greșelile țin de ale tinereții valuri, cum ar fi faptul că în 2006 mi-am dat demisia și am continuat pe cont propriu, cu propria firmă. Atunci erai un proscris inconștient, freelancer fiind.

De unde înveți

Și astăzi îmi pun întrebarea asta: Cum și de unde mai învăț? Noi, mâna asta de oameni din branșă, suntem autodidacti în mare parte. Totuși, baza o avem de la colegii cu câțiva sau mai mulți ani peste noi. Le sunt foarte recunoscător. Dar este important să fii conștient că mereu mai ai de învățat.

Am încercat să înțeleg cum se folosește lumina în domenii cât mai variate... dacă am început cu evenimente, am continuat cu teatru, iluminat arhitectural și în design interior. Și acum dezvolt un concept nou și (cred că) propriu de design de lumină în expoziții de artă. Am investit în mine destul de mult, raportându-ne la cursuri, seminarii sau târguri de profil. Am fost cam în toată Europa și în Asia pentru astfel de evenimente. Făcusem un calcul, cred că în 2017 am cheltuit 30% din câștiguri pe educație.

Ce nu știm despre voi

Cred că ar trebui să existe niște sporuri pentru condiții de muncă. Probabil toți vom avea probleme din cauza numărului mare de ore de muncă, lipsei somnului, cu văzul, cu auzul. Și mi-aș dori să existe mai mult respect din partea artistului către tehnicieni. Cel puțin în teatru... sunt nume mari care ii trimit pe tehnicieni să le facă piața, să le schimbe prize.

Piele de găină

Sunt mai multe care îmi rămân preferate, majoritatea concepte dezvoltate în echipă. Proiectul “Mă vezi? 1918 într-o altă lumină”, în care, alături de Asociația Culturală de Educație prin Artă, am făcut iluminat arhitectural temporar pentru zece clădiri de patrimoniu din țară, printre care Cazinoul din Constanța, Grădina Capitol, Memorialul de la Sighet. M-a bucurat faptul că am realizat designul de lumină pentru standul României de la Bienala de Arhitectură de la Veneția, 2018. Și ar mai fi iluminat arhitectural permanent al Catedralei Sfântul Iosif din București. În piața de concerte m-am simțit foarte bine lucrând cu The Mono Jacks la lansarea albumului Gloria, de anul acesta de la Arenele Române. Și colaborez de ceva timp cu Zoli Toth, o plăcere de fiecare dată.

Nu pot să nu menționez Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, unde răspund de departamentul de lumini din partea furnizorului de echipament tehnic. Cel mai greu și mai frumos eveniment al anului.

În afară de ce a fost până acum, anul acesta am refuzat să stau acasă și să mă uit pe Google zilnic după numărul de cazuri. Așa că am dezvoltat alături de o echipă minunată proiectul MECENA.ART - NOT YOUR USUAL GALLERY, un spațiu de expoziție care are componente de sound design, lighting design, decoruri, lucrări de artă, cât și un magazin online. Este un proiect la care am început să lucrăm din primăvară și care s-a lansat recent.

Și pandemia mi-a pus pauză unui început de colaborare cu trupa Guano Apes, ce să zic..umor negru. De abia aștept să revenim la normal.

30 de ani de tragempinge

Din nou, le sunt recunoscător multora care au pus umărul la această industrie, dar din păcate baza a fost șubredă, deci trebuie reparat încet și pe parcurs. Nu avem încă o legislație clară, nu avem profesii și reglementări. Sper că prin pașii și asociațiile înființate în acest an să putem repara această fundație.

La capitolul lucruri bune putem pune competența profesională și creativă a românilor din industrie. Ne putem bate cu succes la orice eveniment mare din lume, de la Tomorrowland la Eurovision.

O zi de muncă înainte de pandemie

Era cu aproximativ patru ore de somn pe noapte și cu lucru continuu, la festivaluri, evenimente, teatru sau în față calculatorului, cu planuri, schițe și randări. Întâlniri, explicații, timp foarte puțin petrecut în familie. Și asta mi-a arătat pandemia: că familia este prioritatea, după vin restul.

Revenirea la noul normal

Pentru mine pandemia s-a oprit în luna august, când am început să ne dedicăm 100% proiectului MECENA.ART. Pe de o parte cu spațiul de expoziție, unde am lucrat pentru renovare și amenajare aproape trei luni, zilnic. Pe 19 noiembrie, cu pulsul 100 de bucurie, am deschis. Și de atunci zilele sunt pline. Îmi lipsesc evenimentele, din punct de vedere financiar, mai ales. Revenirea va veni la sfârșitul primăverii, se pare, și probabil va începe cu evenimente mici. Cel mai greu va fi să găsești echipa tehnică, majoritatea s-a reprofilat anul acesta. Un guvern competent și o legislație bine pusă la punct ar fi oprit asta, dar nu a fost sub nici o formă cazul.

Povești de pandemie

Pot spune întâi povestea mea. Mie mi-a dat pandemia o palmă puternică, de parcă eram într-o cursă de sute de mii de metri garduri. Mergeam în față cu viteză, dar fără să știu unde merg și de ce. Mi-am dat seama că nu sunt fericit cu stilul de viață, cu răsplata pe care mi-o dă profesia (meseria, industria), vorbind din nou de lipsa unei legislații. Așa că am creat ceva care să îmi răspundă cerințelor: stabilitate, program cât de cât stabil, să îmi placă ce fac. Am prieteni care s-au apucat de agricultură, tentație pe care încă o am și eu. În rest, recunosc că am răcit relațiile cu colegii mai mult decât ar fi trebuit.

Cum te-ai susținut financiar

Mai să-ncep să plâng :) A fost foarte greu. Din nou, discutăm de lipsa unei stabilități, de educație financiară și de inițiative din punct de vedere legal. Mă bate Dumnezeu dacă mă plâng, dar o să fac tot posibilul să nu mai trec prin ce am trecut cu toții anul acesta. Îmi voi dedica foarte mult timp proiectelor noi astfel încât să ne putem susține. Pe de altă parte, sunt convins că începând din primăvară vom intra gradual în normal, din punct de vedere al restricțiilor.

La anul și la multe așteptări

2021, dacă va fi un an 70% normal, ar trebui să ne aducă minim trei proiecte mari și noi la care lucrăm de doi ani deja. Și în rest, aștept și evenimentele, teatrul, o poziționare a galeriei noastre acolo unde ne dorim, pe plan european deocamdată.