[Voci online] Sebastian Zachmann: Le explic oamenilor pe înțelesul lor ce se întâmplă în politică. Unii mă apreciază, alții mă înjură și e foarte bine așa, îmi place diversitatea

Aproape 20.000 de oameni îl urmăresc pe Facebook și el tot nu crede că este un Key Opinion Leader. De fapt, nici nu-l interesează validarea instantă obținută în social media, singurul lui scop este să fie jurnalist și să pună informația în context întotdeauna. Sebastian Zachmann încearcă să stea în afara bulelor, dar vede una ideală, care ar fi o fabrică de idei unde s-ar lucra în trei schimburi.

"Sunt jurnalist și așa vreau să-mi rămână numele. Vreau ca oamenii care mă urmăresc să-și pună mereu întrebări, să-mi conteste opiniile cu argumente, să gândească, nu să mă urmeze cu ochii închiși în deșert. Nu vreau apostoli, vreau combatanți de idei."

Dialogam mai jos cu Sebastian Zachmann despre subiecte ce țin de comunicarea online. Succint, pe alocuri. Zice că nu a răspuns așa din lene, ci dintr-un crez personal, acela de a spune cât mai multe cuvinte în cât mai puține.

Bio pe scurt

Am studiat filosofia la Universitatea din București, apoi o jumătate de an am fost plecat în Spania, cu bursă Erasmus (ah, Espana de mi vida!). M-am întors deschis la minte și doar cu hainele de pe mine: mi-am pierdut bagajul la o escală în Barcelona în drumul spre întoarcerea în țară. Practic, tot ce aveam. Acolo, în Spania, a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Apoi am ajuns în redacția Adevărul.

Criza financiară lovise puternic presa, mulți jurnaliști cu experiență s-au apucat atunci de alte meserii. Era nevoie de oameni la secția Politic și prietenul meu Laurențiu Ungureanu (pe atunci la Adevărul, azi la Recorder) m-a întrebat dacă vreau să încerc. El m-a învățat să scriu o știre și îi mulțumesc! Au urmat 9 ani ani la ziar. Acolo, la Adevărul, a fost din nou cea mai frumoasă perioadă din viață mea. De câteva zile sunt la Prima TV și sunt convins că va urma, evident, cea mai frumoasă perioadă din viața mea.

Prima întâlnire cu online-ul

În 2009 pur și simplu nu voiam să-mi fac cont de Facebook. Mi l-a făcut, mai mult cu forța, o prietenă din facultate, să intru și eu în rând cu lumea online. Acum sunt dependent de Facebook și aproape mă lupt cu acest viciu.

Cum vezi mediul virtual și în ce ”bulă” ești

Indiferent de subiect, văd foarte mulți oameni părtinitori și o lipsă acută de argumente. Încerc să nu fac parte din nicio bulă și să gândesc cu mintea mea. Nu mă interesează să fiu validat de vreo gașcă online, de un trib politic sau de influenceri de carton. Îmi place să deranjez, să vin cu întrebări incomode și să pun informația în context, indiferent pe cine avantajează. Așa am reușit performanța să fiu înjurat și de bula PSD, și de bula PNL, și de bula USR PLUS.

Granița dintre Influenceri și Key Opinion Leaders

Habar n-am cum arată această graniță, pentru că nu sunt nici influencer, nici KOL. Pentru mine, sunt noțiuni goale de conținut. Eu sunt jurnalist și așa vreau să-mi rămână numele. Vreau ca oamenii care mă urmăresc să-și pună mereu întrebări, să-mi conteste opiniile cu argumente, să gândească, nu să mă urmeze cu ochii închiși în deșert. Nu vreau apostoli, vreau combatanți de idei. Urmăresc jurnaliști care au informații, nu părerologi, oricât de populari ar fi ei.

Vocea ta online și brandul personal

La ora la care scriu, am 5.000 de prieteni pe Facebook și exact 10.390 followers. E suficient cât să fiu considerat KOL? Există un prag psihologic pe care trebuie să-l ating? Nu mi-am propus să creez un brand personal și nu spun asta din modestie. Singurul lucru care mă interesează e să fiu cel mai bun. Povestea devenirii mele online e simplă: le explic oamenilor pe înțelesul lor ce se întâmplă în politică. Unii mă apreciază, alții mă înjură și e foarte bine așa: îmi place diversitatea.

Responsabilitatea, cum o simți

Simt o singură responsabilitate: să fiu corect.

Subiectele pe care te exprimi

Scriu despre politică și despre absolut orice văd în jurul meu: pe stradă, în metrou, în familie, la Parlament etc. Uneori sunt ironic, alteori scriu serios. Fac exact ce mă taie capul în momentul respectiv.

Te-ai gândit să renunți la Facebook

Nu, niciodată. De ce aș comite o asemenea barbarie?

Cum gestionezi conflictele

N-am dat niciodată block și sper să nu o fac vreodată. Ador ideea de libertate totală.

Regulile de la care nu te abați

Verific informația. Scriu ce cred, chiar dacă e nepopular. Încerc să fiu obiectiv. Nu tolerez mesajele rasiste, misogine, antisemite și agramate.

Comunitatea din jurul tău

E mult spus comunitate. E un schimb permanent de informații între oameni total diferiți, dar uniți de un lucru esențial: binele comun. Nu o să le spun niciodată oamenilor ce vor să audă doar că strâng like-uri și inimioare. Dimpotrivă. Visez să împart o bulă în care toți oamenii își pun mintea la contribuție. Bula mea ideală e o fabrică de idei unde se lucrează în trei schimburi.

Din pandemie

Îniante ieșeam din casă la ora 10.00 fix și jumătate de oră mai târziu eram la redacție. Acum ies din dormitor la 10.00 fix și jumtate de oră mai târziu lâncezesc pe canapea, în sufragerie. Îmi lipsește uneori forfota redacției, dar m-am adaptat ușor la jurnalismul de bucătărie, locul unde mă desfășor.

Efectele crizei

La aceste întrebări trebuie să răspundă sociologii și psihologii. La mine pe Facebook doza de agresivitate e constantă, însă motorul principal de ură e politica, nu pandemia.

Cum au comunicat autoritățile până acum

E suficient să ne uităm la rezultatul alegerilor parlamentare ca să vedem cât de bine au comunicat autoritățile. Partidul aflat la guvernare a fost învins, deci oamenii au taxat gestionarea crizei. Nu mai e nimic de adăugat.

Din zona binelui, tot din pandemie

Sper ca oamenii să fie mai empatici și să pornească rapid în căutarea timpului pierdut.

Pentru 2021

Aștept să-mi recapăt libertatea de a călători, esențială pentru modul meu de viață.