De vreo 13 ani, Ovidiu Stancu se învârte în zona producției video, cu proiecte mai mici sau mai mari, de la clipuri pentru Depeche Mode sau Kaiser Chiefs la documentare despre moroi și câini vagabonzi sau lungmetraje de comedie, cum ar fi Două Lozuri. Se uită la mult conținut video, urmărește tot ce e trending, pentru a ține pasul cu ce se poate face în industria locală și e convins că avem cameramani și regizori care ar putea concura oricând pe piața din afară, dacă li se dă voie să arate ce pot face. Străinii veneau mult să filmeze în România înainte de pandemie, ei fiind și sursa de învățare a lui Ovidiu, în cei mai importanți ani.
Cel mai mult m-a ajutat că la început am lucrat cu străinii, nefiind o școală de productie video la noi. Ei făceau și fac proiecte cu bugete serioase, multe pentru străinătate. Pentru agenții, lucrul cu regizorul de afară funcționează mai mult ca siguranță în fața clientului.
De câțiva ani, Ovidiu produce video content pentru Vice, iar partea de freelance producer a lăsat-o în plan secund, pentru când pandemia va trece și regulile de filmare vor deveni mai puțin stricte, iar industria va începe să-și revină. Crede că viitorul e în producții scurte și de impact, adaptate mediilor noi pe care rulează, cu o doză de entertainment la pachet, iar diferența dintre calitate și junk va fi din ce în ce mai greu de observat.
Și... acțiune
Eu am lucrat până în 2007 la case de discuri, A&R și vânzări, la Zone Records si Universal Music și făcusem deja videoclipuri, știam cel puțin ce înseamnă la nivelul de atunci să filmezi un videoclip. Atunci mi-am făcut un plan de viitor, m-am gândit că nu o să-mi mai facă plăcere în viitor să lucrez tot acolo. M-a sunat un prieten care făcea producție de ceva timp, pe domeniul muzical, Răzvan Cliza, noi suntem și pasionați de același gen de muzică. M-a luat la o filmare, un scurtmetraj de Marian Crișan, în care am și jucat.
Așa a început de fapt epopeea cu producția video și cu filmările. După un timp, Marian Crișan m-a întrebat dacă nu aș vrea să fac producție video, am zis ok și cu el am lucrat primele clipuri, pentru Ombladon feat Spike și primele scurtmetraje ca asistent de producție, așa cum se începe peste tot. Pe vremea aia făceai de toate, conduceai, negociai fee-uri etc.
Apoi mi-am făcut firma, o formă legală să încasez banii, prin ea lucrez ca freelancer. Sunt doar eu și lucrez și cu colaboratori. O vreme bună am lucrat și cu băieții de la WEAREBASCA cu care am făcut de la filme documentare, reclame, promo-uri, și videoclipuri până la scurt metraje.
Am lucrat și filme corporate vreo 4 ani de zile, trebuie să faci un mix între artă și supraviețuire. Ar mai fi proiectul ăsta pe care l-am produs cu Radu Jude:
Cu cei mai mulți din industrie cu care lucrez ne leagă anturajul din zona pasiunii de muzică, concerte sau serile în care mergeam la cluburi pentru muzică. Ne știm de dinainte de a lucra în domeniul cinematografiei oricare dintre noi.
Filmat în locație
După experiența cu Marian Crișan am fost line producer. În schema din SUA, de exemplu, producerul vine de obicei cu banii și-și pune numele pe genericul filmului. În Europa e diferit.
M-am întâlnit apoi cu Tobi, fostul baterist Timpuri Noi, el lucra la Domino Productions, aveau un portofoliu mare de clienți mai ales din afară. M-a luat sub aripa lui, acolo mi-am făcut ucenicia pe partea de location scout. Trebuia să înveți foarte repede și să știi ce vrea scenografia, ce vrea regia, ce vrea producția de la o locație. E unul din motivele principale pentru care veneau case de producție din afară să filmeze la noi. Dincolo de prețurile foarte mici, avem și production value, mare și munte, peisaje industriale, post industriale, clădiri de birouri, parcuri, castele.
În România ai voie să filmezi în cadru legal cu animalele, în afară nu poți, sunt agenții de animal casting. Legislația nu-ți dă voie. Ai o varietate de locații în care poți să faci aproape orice, chiar dacă uneori se filmează doar anumite părți din spot în România.
Se întâmplă cam așa.Vine un brief de la casa de producție, citești și treatmentul, brieful de locație, se face eventual un pre production meeting, cu scenograful, producătorul, regizorul, clientul, să îndeplinească condiții lumești, ca drum de acces, cazare, loc pentru echipament și echipă. După care scouterul se duce în locație, apoi se aleg de către regizor și DOP locația, iar dacă ai 10 locații se merge în prospecție cu capetele de departament la măcar 4 din ele.
În locații, nu poți să te duci să negociezi o chestie și apoi să apari cu 800 de oameni acolo la filmare. Trebuie analizat din toate unghiurile, inclusiv partea de contracte. Sunt multe locații mișto în România, în zona Neamț, în zona Bucovina sunt multe neexploatate. Dar și cele în care s-a filmat deja, le poți aborda din alte unghiuri. Acum, nu prea se merge mai mult de 100/200 de kilometri, dacă e vorba de o reclamă mică. La filme se mai merge. O locație foarte mișto de filmat e Oradea, sunt Băile Felix lângă.
Eu mă plimb, nu numai cu treabă, în unele orașe care-mi plac, și la fel, Timișoara e un oraș mișto ce nu e destul exploatat. Apoi ar fi munții, toata zona aia, Țara Hațegului, Petroșani, ruine și cetăți prin zona Clujului de care nu se știe etc. Dacă mergi să cauți locații prin România, o să afli multe povești. De obicei eu fac asta, partea în care te conectezi cu oamenii și le explici că urmează să-i filmezi, sau să faci un film eventual în casele lor, în curtea lor.
Exorcizare & moroi
Prin zona aia trebuia să facem un mockumentary, mai pe dacopatie, am fost cu un prieten jurnalist, cu care am făcut și documentarul Man's best friend. Sunt tot felul de legende prin diferite zone ale României, legate mai mult sau mai puțin de supranatural. Când nu avem treabă commissioned mai facem prospecții. Așa a ieșit și documentarul cu moroii. Inițial voiam să facem un fel de mockumentary cu niște experimente făcute pe vremea lui Ceaușescu și ăla trebuia să fie un intro la film. Ne-am dus acolo, l-am găsit pe omul ăsta, am făcut mai degrabă cercetare jurnalistică, voiam să-i luăm un interviu. I-am luat interviul și am evaluat dacă o să-l mai folosim, era prea mișto personajul. Apoi am avut și un job pentru o echipă de filmare din afară, care i-a luat un interviu, am fost comisionat pentru jobul ăla.
Man's best friend
La documentarul cu câinii vagabonzi, Man's best friend, am pornit de la un articol al unui prieten, Michael, în 2010, despre cum se sterilizează câinii. Când prindeai un maidanez, se punea o sarbakană, un fel de seringă în care se suflă. Ne-am plimbat pe la mai multe adăposturi de câini din țară, cu asociațiile de protecție a animalelor. A fost totul făcut de noi, din banii noștri. S-au omorât mulți câini în perioada aia, până s-a schimbat legislația. L-am targetat către asociații din afară, care se ocupau de drepturile animalelor, l-am înscris și la câteva festivaluri. Românii erau destul de blazați pe tema asta, nu am insistat mult aici, așa că l-am pus pe Vimeo, unde am avut 20 de mii de views full în primele luni. După vreo 2 sau 3 ani am mai avut câteva joburi comisionate pe același subiect.
Niște asociații ne-au plătit să facem același lucru ca în documentar. Am investit niște bani și ne-am scos investiția, cel puțin, nu am stat pe bară. În România filmul a fost la un singur festivalul care nici macar nu era festival de film, Fânfest de la Roșia Montană.
2 lozuri și-un scandal
Un film la care am făcut cam tot, inclusiv producția executivă, a fost Două lozuri, unde Dragoș Bucur și Actorie De Film, casa de producție a actorilor principali au fost producători. Filmul a fost făcut ca un film de absovire pentru școala lor de actorie, a lui Dragoș, Boguța și Papadopol. M-a sunat Dragoș, că vrea să facă un film, eu aveam experiență pe zona asta de productie cu bugete mai mici, a fost o nebunie, a venit toată lumea din plăcere, resursele au fost limitate.
Am aplicat cam tot ce învățasem la producțiile de reclame și proiecte cu bugete. Cel mai important a fost că echipa a lucrat cu plăcere, a fost printre puținele proiecte unde a fost și distractiv la filmare. Cel mai tare a fost că echipa s-a adaptat condițiilor, iar Paul (Negoescu – regizorul) si Ana Drăghici – directorul de imagine, au avut mult curaj și imaginație. Și a ieșit un film clasic, la care oamenii au mers la cinema și a avut succes în cinemaurile românești.
A fost o rețetă destul de simplă, scenariul a fost terminat cumva pe parcurs. S-a filmat în Ploiești în mare parte, Zimnicea, București. A fost și un mic scandal care a ajutat foarte mult la promovarea filmului, că nu i-a plăcut cuiva că a apărut Codin Maticiuc, care făcuse cursul de actorie, iar un grup de facebook a început să dea note mici pe IMDB, doar așa din hate, înainte de a vedea filmul. A fost un trolling din ăsta nenoroocit, nouăzecist, ajunsese să aibă nota 1 pe IMDB, la câteva zile de la lansare. Culmea este că a funcționat invers, până a crescut nota la loc in cateva zile. Oamenii au mers să vadă filmul, au dat apoi nota corectă, au fost spectatori.
Ca o paranteză, Codin Maticiuc a făcut recent Miami Bici. Să filmezi un film românesc, cu buget de film românesc în Miami, e ceva. Este exemplu de film de succes făcut fără bani de la CNC. Finanțarea s-a făcut prin sponsorizare de la o firmă iar restul de bani au fost de la producători: Codin Maticiuc și Matei Dima (Bromania). Filmul a avut cel mai mare număr de spectatori, a avut în jur de 550.000 de bilete vandute (spectatori, dar a avut ghinion că), ar mai fi făcut multe intrări in cinema, e filmul românesc cu cele mai multe bilete vândute în cinemtografele românești (circuitul în cinema fost întrerupt de pandemie).
Filmul a intrat în perioada asta de pandemie pe Netflix și a mers foarte bine chiar și în câteva țări din Europa. E mult hate de la cei care zic că nu ar trebui să se implice. Lui îi place să facă film. Nu văd de ce ne-ar freca grija de unde are unul bani să facă film. Cred că e printre puținele filme produse ca afară. Un film costă bani ca să îl produci, deci trebuie să scoată bani. Altfel, poți aștepta banii de la CNC, dar dacă intrăm în discuția asta o să-mi iau hate. Se știe că majoritatea filmelor românești se fac cu finanțare de la stat. Există un regulament pe care trebuie să-l respecți dacă vrei să accesezi fondurile, apoi se face concurs, bazat pe scenariu. Altfel, e greu să aduni banii, poate doar dacă ai niște personaje importante în jurul tău, vezi Bromania în Miami Bici. Ca idee, în anul 2020, daca vrei sa aduci spectatori în cinema nu e nici o rușine să folosești ca actori sau producători oameni care au influență mare în social media, fie ei cantăreți, vloggeri, sportivi etc. O să îți aducă spectatori.
Ca exemplu de entertainment, pe partea de conținut online Mircea Bravo mi se pare că face treabă bună. Mai nou, ceva ascuns dar care ar trebui urmărit este ce fac pe Instagram actorii Ilona Brezioanu, Dan Rădulescu. E un fel de serial insta story foarte funny. Mi se pare românesc și genial.
Dar nu mi se pare ok să aștepți banii doar de la CNC. Uneori e bine să faci și filme comerciale, nu doar filme de artă. Dacă se fac și filme comerciale, oamenii vor începe să meargă la cinema la filme românești. Comedia este singurul gen de film care se poate bate la încasările din cinematografele românești cu filmele străine și poate să câștige pentru că spectatorul român va relaționa cu personejele și cu situațiile de acolo sau cel puțin va râde. Aici ajungem iar la dilema dacă filmul este o formă de artă sau entertainment. Este și, și. Are balta pește.
De la lucrul cu francezii în linia 1 la Vice
Cel mai mult m-a ajutat că la început am lucrat cu străinii, nefiind o școală de productie video la noi. Am avut norocul să lucrez pentru o casă mare de producție de la început, Domino, acum se numește Icon. Ei făceau și fac proiecte cu bugete serioase, multe pentru străinătate. Apoi, faptul că m-am uitat mult la toate genurile de filme, documentare, filme de artă, filme de serie B, de acțiune.
Străinii aveau o tradiție în producția de reclame, film. Asta cu regizorul de afară funcționează mai mult ca siguranță în fața clientului. Nu cred că e o strategie câștigătoare, mai ales în situația actuală sunt foarte mulți regizori și DOP la noi care pot face la fel de bine ca oricine din afară sau mai bine. Ar trebui să li se dea o șansă. Ca echipamente, există pe piața din România, sunt câteva case de rental, iar dacă nu sunt se aduc din Europa.
Am lucrat mult la reclame făcute pentru piața din afară. Și multe proiecte care nu s-au mai făcut. Au fost în faza de preproducție / documentare și dintr-un motiv sau altul nu s-au mai concretizat. Chiar anul trecut am lucrat pentru un film de epocă, acțiunea se petrecea în al doilea război mondial, am lucrat câteva luni pe scouting serios, cu regizorul francez, apoi a căzut proiectul. Reclamele cu francezii, acolo am făcut doar partea de locații, cele mai multe prin Factor Film.
De 2 ani de zile sunt însă video producer la Vice România. Acolo am făcut și seria asta cu trapperii români: ÎNAINTE DE FAIMĂ. Eu venind din background muzical, ascult tot felul de muzici. Având și copil de 9 ani, mă uit la tot ce apare, pe youtube, pe afară, Facebook, Instagram. Reportajele astea de pe Vice se leagă de viața reală, cum era viața lor înainte de faimă, cum s-au schimbat sau nu.
Seria a început cu Selly, trebuia să avem pe cineva din online. Și în jurul lui sunt tot felul de mici scandaluri. Până la urmă, dacă nu ești de acord cu el, nu te obligă nimeni să te uiți. El e vlogger, printre cei mai cunoscuți din România. Chiar dacă ești de acord cu el sau nu, nu ai ce să-i faci. Dacă poți extrage ceva de la el, e ok, sau dacă e doar entertainment, îți alegi partea aia. Pe de altă parte, el din asta trăiește. Sunt tot timpul două părți ale poveștii. Am avut deschidere din partea artiștilor, asta a fost foarte mișto. E multă muncă de documentare jurnalistică la mijloc.
La vânat de vrăjitoare
Pe freelancing acum mai fac doar partea de locații, iar asta se potrivește cu expertiza mea. Dacă sunt chestii făcute pentru Vice International, atunci trebuie să aprobăm cu biroul de la Londra, cum a fost de exemplu materialul cu Vrăjitoarele și politicienii corupți.
Ăla s-a făcut anul trecut cu vrăjitoarea Mihaela Minca de la Mogoșoaia care e foarte apreciată și e foarte conștientă și are și prezență online. Când sunt chestii internaționale sunt niște guideline-uri stricte care trebuie respectate. Vice funcționează și ca studio de producție, avem parteneriate și pe evenimente și pe editorial, pe scris, pe partea de multimedia.
Cred că s-a mai blazat și lumea și nu ni se mai par subiecte atât de inedite, fie că e vorba de subiecte precum mediu, droguri, comunitatea LGBT, sănatate mintală, lumea are mult mai multe surse de informare. Pe targetul VICE avem așa, 32% vor să se uite la filme, documentare, din procentul ăsta vreo 67% se uită la comedii și documentare. Sunt studii făcute pe targetul din România. Faptul că te uiți la conținut video înseamnă că ai și ce vorbi cu prietenii tăi. Iar dacă sunt artiști sau vlogeri, lumea se va uita. Acum însă se merge pe conținut mult în format specific FB, Instagram, nu mai merge lumea la cinema, iar attention span-ul e redus, nu se mai uită nimeni la un documentar de 60 de minute. Durata optimă e undeva între 2 și 7 minute.
Pasiunea pentru ocultă
E o latură care merită exploatată, vizual, auditiv, social. Cel cu Mihaela Minca, vrăjitoare, e foarte tare. Nu e cum crede toată lumea, e totul organizat, oamenii au un stil de lucru, proceduri, îți explică cum se fac vrăjile alea. Și trebuie să fii obiectiv în primul rând. Eu am și aplecare spre latura asta sa-i spun jurnalistică sau mai degrabă socială, trebuie să-ți facă și plăcere și să fii curios, să interactionezi cu oamenii. Începi să scrii un outline al poveștii, apoi vezi ce resurse ai. În pandemie te poți folosi de faptul că poți filma în natură de exemplu sau în spații mai mici. De conținut video e nevoie acum mai mult ca niciodată.
Mă gândesc însă și la altceva, ca un plan B. Aș vrea să cresc animale la o fermă, dar asta cam în 3, 4 ani. Să ai activitate la bătrânețe, cam de aici a pornit toată chestia. Trebuie să citești, mai faci niște cursuri. Deocamdată nu am bani pentru teren. Dar nu poți ști cum merge cu pandemia. Măcar o dată la 5 ani e bine să-ți faci un plan, care ar fi cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla și să te gândești cât de rău poți ajunge și să încerci să eviți. Eu mă așteptam la o criză energetică nu la o pandemie.
Din lockdown la noile reguli pe set
Pe perioada lockdown-ului de anul acesta am filmat litoralul și câteva orașe de sus. Nu mai fac și anul ăsta dacă va fi cazul, a cam făcut toată lumea filmări din dronă. Va rămâne mult footage stock ce va fi folosit când va trece pandemia. Sunt normele care trebuie respectate, se lucrează cu măști, cu dezinfectant, ți se ia temperatura, teste înaintea filmării.
Parerea mea este că o vreme o să fie mai greu cu echipele mari. Acum se testează echipa înaintea filmării și se cazează echipa undeva 2,3 zile. Se semnează niște declarații în care tu spui că nu ai intrat în contact direct cu suspecți de corona virus, cu oameni cu simptome de gripă. Pe set e un om care ia temperatura întregii echipe, să nu se formeze grupulețe, să intre în contact cât mai puțin între ele departamentele.
Cred că cel puțin 50% din proiecte au picat din cauza pandemiei. Eu lucrând foarte mult cu străinii pe freelancing, cel puțin în ultimii doi ani, anul ăsta puțini străini au mai venit să filmeze în România. Știu că se face acum un serial pentru Netflix și știu că regulile sunt super stricte, iar asta îți crește costul dar și nivelul de stres. Aveam în lucru un proiect de documentar tot despre vrăjitoare făcut de canadieni care a picat din cauza pandemiei, la fel un lung metraj independent american.
Clipuri pentru Kaiser Chiefs și Depeche Mode
Am lucrat la multe clipuri comerciale, cred că sunt cel puțin 8 în total. La clipuri banii sunt puțini, trebuie să fii foarte creativ ca să iasă ceva bun. Un clip poate să coste de la 500 de euro la 50 de mii de euro, în funcție de ce poveste ai. Dacă-l vrei pe George Clooney în videoclip, poate să coste și 2 milioane. De obicei se cam cunosc artiștii cu profesioniștii din domeniu, mai scapi de unele costuri. Nu se mai fac clipuri cu bugete ca-n anii 80, unde erau bugete cel puțin ca de scurtmetraj. Pentru artista Meryem, acolo am făcut partea de locație, e de origine marocană și locuiește în Franța. Casa de producție din Franța a apelat la Film Factor, casa de producție din Romania pentru production service.
E mai mult ca un film, au vrut o locație să se potrivească și cu povestea, dar să ai și acces cu echipa. S-a filmat la Cheile Râșnoavei, locația a plăcut tuturor. E un proiect artistic ceva între videoclip și scurt metraj. Ca producție a fost destul de greu: filmare în natură, filmare cu animale și copii.
Clipul pentru Cosmin TRG a venit pe o perioadă scurtă, cu resurse minime am reușit să încropim ceva. Clipul Cosmos – Emil a fost filmat în Bucegi, pe lângă lacul Bolboci. A fost plătit din banii formației, suntem și prieteni și e bine nici să nu-ți ieși din mână. Concerte nu mai există, artiștii nu mai au din ce să trăiască. Eram în niște discuții cu niște prieteni, dar au picat din cauza Covid. Am mai lucrat la clipul Depeche Mode – Peace, cu Maria Dinulescu, în 2009, 2 clipuri de la Within Temptation, un clip de-al lui Ombladon cu Spike. Asta e ce îmi vine în minte acum. Pentru trapperi deja sunt bătrân, ei și le fac in the family acolo, arată bine. Trap-ul nu are banii ca în afară. Am lucrat la Angry Mob al lui Kaiser Chiefs, am și apărut ca figurant acolo, dar și producător executiv, tot cu Răzvan Cliza.
CLIP OMBLADON SI SPIKE ( și în ăsta am jucat :) )
Cum arată viitorul
O perioadă am fost production manager la o casă de producție mai mare, dar nu mă mai văd revenind la o altă casă de producție, pe tine te caută lumea ca professional, de aia nu vreau să dezvolt firma. De obicei, merg pe recomandări, e o lume destul de mică și se știe cine e potrivit pentru ce proiect. Partea de freelancing e on the side, de 2 ani sunt dedicat producțiilor Vice Romania. Pentru mine e cel mai frumos domeniu în care puteam lucra. Mi se și potrivește, eu sunt o persoană hiperactivă.
Se face prin production service, tot timpul. Nu e o industrie ca în America, încă se zbate lumea. Nu sunt bugete mari peste tot, nu prea poți să te lupți cu firmele deja consacrate, care fac asta aici de 20 de ani. Iar acum trebuie să ne menținem pe linia de plutire. Clienții vor fi din ce în ce mai atenți pe ce dau banii, plus că e implicat și buget de testare Covid. Se mai poate întâmpla să iei covidul în timpul filmării și atunci se complică lucrurile. Probabil o să se mai localizeze producția, din cauza resticțiilor. Se va merge mult pe mixed media, ăsta cred că e viitorul.
Altfel, nu cred că un client mare va veni să lucreze cu freelanceri, va merge direct la o casă de producție mai mare. Dacă vrei un spot la bere, te duci direct la agenția cu portofoliu bun pe bere.
Va fi foarte greu să faci diferența între chestii de calitate și junk. Ideea e să te uiți la ele și să le analizezi. Copiii nu mai socializează fizic și legatura lor e prin online, mai ales prin ce conținut video consumă. Eu așa fac cu fi'miu, încerc să-i explic ce e entertainment, de unde se poate învăța ceva și cum să-ți limitezi screen time-ul. Ca să faci asta cam trebuie să investești timp și să te uiți cel puțin la trendingul de pe youtube, unde găsești toate „bunătățile”. Mai ales la copii și mai ales acum, consumul de conținut video online are rol social. Nu cred că s-a ajuns la o saturație.
Filmele lui 2021
În august am lucrat și eu la un film românesc pe partea de locații. S-au tot filmat scurtmetraje și filme facute cu finanțare CNC, și câteva producții străine. dar depinde mult de ce se va întâmpla în 2021, totul e foarte vag. Probabil când se vor deschide cinematografele, va fi o inundație. Dar din moment ce producătorii lui James Bond vor să-l vândă pentru platforma de streaming online, ăsta nu e un semn bun. Se va merge pe chestii cât mai relaxate, orientate către entertainment mai mult, cel mai probabil comedie. Probabil se va merge și pe seriale de youtube făcute independent. Prima condiție când filmăm la Vice, de exemplu, e să fie și format pentru Instagram și Facebook. Pe multe le filmezi cu telefonul.
Scenarii de pandemie
Aș face ceva cu animalele sălbatice din România, dar poate cumva mai real, de exemplu cum au grijă pădurarii de animale. Sunt programe de hrănire pentru animale. Aș mai face un film cu vampiri în România, că nu a făcut nimeni un film comercial, de groază. Bănuiesc că vor apărea multe clipuri după pandemie cu zombies, virusuri. Să faci un film SF bun e foarte scump.
Animația iarăși nu e foarte exploatată la noi, e o zonă pe care ar trebui împins mai mult. E lipsă de scenariști, de obicei regizorul scrie și scenariul la noi. Fiind industria destul de limitată, nu există, durează cam 6 luni să scrii un scenariu, pe când în afară sunt echipe care scriu. Sunt mulți regizori, DOP, talentați care fac lucruri cu resurse limitate, dar nu li se dă șanse. Lucrez foarte bine cu Paul Negoescu, mă înțeleg foarte bine cu el, cu el am făcut și Două Lozuri, la fel, cu Bobo Bărbulescu. E o lume mică și ne cunoaștem între noi.
Sună ca o reclamă
Am și eu câțiva cu care lucrez, băieții de la StartRec Studio, fac multă muzică de reclamă, sunt compozitori, dar clientul vrea multe soundalike-uri de obicei. Eu mă mai ocup și de partea de publishing. Un client a vrut o piesă de la o trupă din afară și i-am ajutat pe partea asta, lucrând înainte în domeniu. Uneori, muzica din reclame e mai mult ca un jingle, zici că seamănă cu ceva... Sunt convins că mulți artiști ar putea face lucruri mai bune. Se merge mult pe muzică de librărie, s-au înmulțit și la noi. Marile hituri costă mult oricum. Ar trebui susținuți cumva artiștii locali, să se dea chiar niște incentive-uri, gen dacă folosiți muzică românească primiți anumite subvenții. Contează și ca fanbase-ul unei trupe să fie și în targetul brandului, să se uite la acea reclamă, iar trupele să fie cunoscute de client și agenție.
La ce te uiți
Borat 2 mi-a plăcut, a fost cumpărat de Amazon, deoarece nu a putut intra in cinematografe. Ca mesaj, dar și ca model de producție, cum poți să produci un film în pandemie. Actrița bulgăroaică e de urmărit. Cel mai bun serial de comedie de anul asta este Ted Lasso, produs de Apple Tv+.
Bag multe seriale, The Boys, e produs de Amazon, un serial cinic, cu anti eroi. Detroiters, are 20 de minute episodul, e foarte bun. Mai e Flint Town, nu am văzut de mult un documentar serios făcut așa bine. Mă uit la multe filme de serie B, mă relaxează, iar înainte mergeam mult și la cinema, la blockbustere.
Reclama asta nouă de la Cat Mobile e foarte mișto.
Ascult multă muzică, mi-am luat ultimul Autechre, ultimul album al unei trupe care se numeste Nothing, FELT – FELT 4 U, mult hip hop latino american, noul album Puscifer, JUNGLA ( formația lui chimie si Domnul Udo), ZMOALACAZAN, noul album de la Deftones, ultimul Pet Shop Boys, tot ce scoate Louis Cole
CLIPURI ROMANESTI:
