[Viața la țară] Cristi Pascal: De la temelia de piatră și din lemn recuperat de la alte construcții în prag de degradare, mi-am construit singur atelierul

El spune că nu a fugit de oraș, acesta a rămas în urmă când el a căutat o viață cât mai aproape de natură, în liniștea pe care nu o mai găsea într-un cadru urban. Cristi Pascal stă acum chiar în mijlocul naturii, într-un cătun de munte din Apuseni. Nu duce o viață de sihăstrie într-o casă de țară, ci un trai cu zero stres, sustenabil și domol. Lucrează în atelierul său de pictură, mai intră pe internet, socializează online și coboară din când în când la oraș sau merge până la magazinul de la câțiva kilometri distanță pentru cumpărături.

Și-a schimbat viața și a deprins alte obiceiuri în cei cinci ani de când stă la țară. Dar cea mai importantă modificare a fost cea interioară, care a venit făcând călătoria din exterior înspre interior pentru a se acomoda noului trai simplu, în aer curat de munte.

"Dacă schimbarea vine pe alte considerente, îți va scăpa tocmai acest lucru, totul se va reduce la un fel de "apartament cu curte" unde nu vei mai avea nici macar timpul liber de la oraș iar toată această schimbare are loc doar în plan material și va avea tendința să devină destul de inconfortabilă"

Se simte domolul interiorului și din cum povestește mai jos Cristi Pascal despre viața sa într-un sătuc din comuna Mogoș, județul Alba.

Despre tine

Mă numesc Cristi Pascal. Sunt apicultor și pictor. Iubesc natura, animalele și albinele, natura cu tot tumultul și frumusețea ei. Îmi plac zborul, și muzica, drumețiile și călătoriile, să meșteresc în atelierul meu și să mă bucur de liniște.

Am trăit la oraș până în 2015, unde am avut și realizat tot ce mi-am propus. Apoi m-am mutat la munte, într-un cătun din Apuseni. După o viață trăită la oraș, legăturile cu acel stil de viață nu se rup brusc sau cel puțin așa a fost în cazul meu de aceea am revenit uneori la oraș, pentru a-mi reface resursele materiale de care aveam nevoie pentru a începe o viață la munte.

Cum era viața la oraș

Orașul are farmecul lui iar eu nu am fugit niciodată de oraș. Am fugit spre Natura iar orașul a rămas undeva, în urma, ca efect secundar. Minusurile vieții la oraș au devenit mai evidente abia după ce mi-am început viața la munte. Pentru mine, zgomotul, poluarea de toate felurile, stresul și agitația probabil sunt inconveniente destul de comune cu ale celor care aleg să-l părăsească. Dar acestea sunt părerile mele subiective.

Când am cautat ceea ce oricine cauta în Natura, adică celebrele "liniște și aer curat" chiar asta am cautat și am găsit. Și intenționez să le păstrez. :) Am învățat sa am încredere în Natura și astfel să mă bucur de ea.

Drumul către traiul la munte

Am început căutările in anul 2014 iar după sute de kilometri cu mașina și pe jos, am găsit un loc pe care l-am simtit aparte pentru mine și am văzut ce am câștigat: liniștea, libertatea de a fi eu însumi așa cum și simt în armonie cu natura. Am învățat un ritm cu totul nou: să nu grăbesc și să nu întârzii când lucrez în și cu natura.

Venind dintr-un mediu în care îți vinzi timpul iar tot ce ai nevoie se cumpară, într-un mediu cu totul nou, a fost nevoie de câteva lucruri absolut necesare noii vieți. După mine, cele mai importante au fost dorinta de a trai în natură și încrederea că pot face o astfel de schimbare.

Primele zile la țară

La început a fost nevoie de multă muncă. Locul și casa nu au mai fost întreținute de mulți ani; natura își lua terenul înapoi iar casa era în prag de degradare. Eu am venit căutând să-mi fac loc în acea natura, să conlucrez cu ea, în bratele ei.

Încă de la început am învățat să mă "dezvăț" de obiceiurile vieții de la oraș și să învăț altele noi, specifice muntelui, specifice noului trai. M-am schimbat mult trăind în natură. Ritmul vieții, al zilelor este cu totul altul. Obișnuiesc să spun că la munte ți se schimba până și mersul. Dar m-am bucurat de fiecare schimbare venită.

Astfel, am început cu a curața locul de tot lăstărișul care ar fi devenit pădure acolo unde înainte se cultivau plante, pășteau animale sau se cosea fanul. De la temelia de piatră și din lemn recuperat de la alte construcții în prag de degradare, mi-am construit singur atelierul de care este nevoie în orice gospodărie. Pentru mine, acesta este o mare realizare.

Cum este acum viața ta

Uneori este greu muntele, natura au scos din mine aptitudini si indeamanari noi și le-au amplificat pe cele care le aveam deja. Am învățat sa fac singur, din ce în ce mai multe lucruri de care am nevoie acasă.

Aici, cel mai apropiat magazin este la kilometri distanta iar transportul materialelor este mai dificil. Este nevoie de organizare și chibzuință pentru ca fiecare drum să aibă rostul lui și fiecare lucru făcut să aibă un scop. Multe lucruri din noua viața la munte cer timp și răbdare sa le înveți însă totul se învață.

Pentru ca ruptura de oraș nu vine dintr-o dată, unele lucruri, până se deprind, cer un efort mai mare din toate punctele de vedere.

La munte, satele/casele sunt răsfirate. Asta oferă liniștea aceea pe care o caută oricine, cel mai adesea pe termen scurt, la sfârșit de săptămână. Pe termen lung însă, lucrurile stau altfel. Cel mai greu lucru, în cazul schimbării mele, a fost adaptarea la...liniste. Fiind un cătun retras, cu tot mai puțini oameni, adesea sentimentul de singurătate în primii ani îți dă târcoale, mai ales după ce ai trăit o viață la oraș, înconjurat de oameni. Însă chiar și pentru acest inconvenient există rezolvare: sunt liber să cobor din munte și să merg la oraș bucurându-ma de ceea ce are de oferit, sunt liber să călătoresc, să trăiesc experiente diferite și să-mi vad prietenii.

Zi cu zi

Viata la țară presupune gospodărie. Și sunt multe de făcut. Dar asta nu înseamnă că nu vei avea timp de altceva. În afară de viața socială locală, mereu găsești timp să citești, să te cultivi așa cum simți, chiar să mergi la oraș, în călătorii. Pe de alta parte, internetul îți oferă posibilitatea de a socializa, de a tine legătura cu prietenii si de a explora lumea măcar la nivel de online până când, aranjandu-se lucrurile, le voi pune în practică și le voi trăi fizic.

Dar cel mai important lucru la o astfel de schimbare, este călătoria ta interioară, pe care te observi făcând-o odată cu schimbarea asta. Natura și viața îți vor deschide ochii asupra acestui lucru iar dacă ești pregătit să-l vezi, îl vei vedea. Dacă schimbarea vine pe alte considerente, îți va scăpa tocmai acest lucru, totul se va reduce la un fel de "apartament cu curte" unde nu vei mai avea nici macar timpul liber de la oraș iar toată această schimbare are loc doar în plan material și va avea tendința să devină destul de inconfortabilă.

Câștigurile vieții la țară

Când te îndrepți spre Natura, cauți mai mult, mai altfel decât aveai, și mai ales erai, la oraș, mai ales în plan sufletesc. Bătrânii de odinioară aveau mereu răgaz pentru sufletul lor, în special iarna, când munca afară era mai puțină. Era anotimpul cel mai apropiat de suflet. Iarna la tara, ritmul scade și mai mult, lăsându-ti timp să meditezi la viața ta, la sufletul tău.

Acesta este, cred eu, marele câștig la mutării la țara, iar pentru mine, la munte.

Dacă mutarea de la oraș la țara este doar o muncă nesfârșită, dar in alt mediu, nu ai câștigat nimic. Nu faci o astfel de schimbare ca să devii robul pământului, așa cum la oraș erai robul unei firme, ci ca să trăiești mai mult, mai frumos, mai altfel decât înainte.

Neajunsurile

Este adevărat că sunt lucruri la sat care lipsesc, însă doar prin comparație cu viața la oraș. Dar și invers este la fel de adevărat. Contactul cu oamenii, socializarea la diferite evenimente culturale ar fi un inconvenient.

Printre altele ar mai fi un dispensar apropiat, o școală pentru cei care au copii. Chiar și acestea au rezolvările lor: în privința sănătății înveți sa ai grija tu de tine, știind că nu te poți baza pe un cabinet medical în apropiere, iar asta te va învață să te privești cu alți ochi. În privința școlilor, sunt tot mai multe microbuze care duc și aduc copii de la școală, adesea în cele mai îndepărtate cătune, dacă exista drum de acces.

Ce vrei să aduci în comunitate

Cu faptul că eu am ales un cătun de munte, nu știu cât va schimba viata oamenilor de aici, în bine. Oamenii au cam tot ce le trebuie. M-aș bucura să le pot oferi ceva din ce am și sunt eu, să le arăt unora ceea ce ei au deja dar încep să uite, să pună un mai mare preț pe puritatea Naturii rezistând obiceiurilor nesănătoase și distructive ale orașului.

Sfaturi pentru cei care vor să se mute

Mai întâi sa își stabilească clar ce vor și sa fie siguri ca asta vor. Sa trăiască cumva temporar în zona și conditiile în care urmează sa se mute; nimic nu se compara cu experienta asta, apropiata de realitatea spre care tind.

Să se aștepte la provocări la care nu se gândesc acum deși găsesc mulți oameni entuziasmați de o astfel de viață. Înainte de a face o astfel de mutare, și de-a lungul procesului, sa învețe cât mai mult despre ce presupune o astfel de viață. Sa își pună de doua ori mai mulți bani sau sa facă cumva sa își continue sursa de venit pana când mutarea lor va produce roade materiale. Acestea sunt doar câteva îndemnuri pe care le am pentru cei ce caută o astfel de schimbare dar, desigur, ei vor descoperi altele (sau mai multe) de care își vor da seama ca e nevoie să țină cont.

Pandemia, de la munte

Pandemia asta „la moda”, este cam „pandemie de oras”, de multime. La munte, oamenii risca mai puțin o inbolnavire pentru ca locurile sunt mai puțin umblate. Nu peste tot este la fel; sunt și sate mari, aglomerate și aproape de oraș. La tara însă oamenii se bucura de mai multa libertate, chiar dacă asta presupune numai ieșitul in curte. Își vad de gospodăriile lor, dar cauta sa se ferească, în condițiile cerute de autorități.

Din fericire, aici oamenii au tot ce le trebuie astfel încât sa nu fie nevoie sa se deplaseze decât foarte rar la oraș. Multe valori s-au schimbat pentru mulți oameni ai orașului și care acum vad o mare valoare și un imens potențial în traiul la tara/munte.

Poate ca pentru mulți, întoarcerea de la oraș la sat, echivalează cu întoarcerea la comuna primitiva însă pentru cei ce am făcut aceasta schimbare este mult mai mult: o întoarcere, adevărat, insa nu pe orizontala ci pe verticala, asemeni opririi dintr-o cădere.

Mulți deja s-au reorientat spre o astfel de viata însă mă bucur mai mult pentru cei ce au făcut și fac aceasta schimbare din dorinta, din intuiția ca mai mult, mai bun și mai frumos, se găsește numai în Natura, în armonie cu tot ce le aduce ea, între cer și pământ.