[2020. Ghid de supravietuire] ”Numele meu este Cristian China-Birta și sunt un Zoombie”

Am dat titlul de mai sus pentru că sună bine, atrage atenția în feed și e fun. Și chiar dacă e zoombie după anul ăsta, Cristian China Birta, maestru de isprăvi 2.0 & fondator Kooperativa 2.0, insistă că digitalul e doar o sculă, nu un mod de viață. Și ar fi bine ca oamenii să își amintească asta din când în când. Sau să își tatueze pe mâna cu care țin telefonul. De altfel, el are un plan important pentru viitor:

După ce se termină pandemia, o să dau drumul unei inițiative numită #CrâșmePrinCartier. Sau ceva de genul. Prin care o să mă duc la TOATE crâșmele din cartier și o să intru în vorbă cu oamenii de acolo, spune Cristian

Ne place mult planul lui și sperăm că se va întâmpla cât mai curând. Promitem că o să și scriem despre această inițiativă, dacă nu vom fi prea mult preocupați cu drumurile noastre prin cartier. Până atunci, totuși, să vorbim despre 2020. Cărți, burgeri, cum a crescut agenția, #Generația30, zoomuri, despre toate vorbește Cristi mai jos:

Ce a fost cel mai greu, ce a fost ușor, ce a fost bun, ce a fost urât 

Mda, pârdalnicul an 2020... Cel mai greu a fost să îmi văd copiii cum suferă în izolare. Și cum i-am văzut triști că nu le pot organiza zilele de naștere ca în vremurile normale. Căci asta ne doare cel mai tare, chestiunile personale. Oricât de mari manageri de management ne-am da, oameni suntem în primul rând. Sau ar fi fain să fim... 

Pe partea de business, însă, o să pară ciudat pentru unii (și îi rog să mă ierte de pe acuma...), dar pentru noi la agenție a fost să facem față cererilor de ofertă. În sensul că multe dintre ele veneau de la oameni disperați, care și-au văzut businessurile frânte în 14 și acuma ne cereau să îi ajutăm. 

Dar, pe principiul vechilor romani care ziceau că venenum (veninul) este otravă dacă iei mult și medicament dacă iei puțin, pe partea de chestii bune ar intrat faptul că am avut o creștere de business în condiții de pandemie. 

Aș zice însă că lecția fundamentală pe care multe businessuri ar trebui să o învețe după lunile astea este următoarea: ai grijă la amprenta ta digitală, construiește-o corect, uneori doar de acolo pot să îți vină beneficiile.

Ce a ajutat

Nu știu ce să zic... Chiar nu știu... Adică sunt atât de multe moduri în care am văzut că oamenii își gestionează fricile cauzate de această pandemie încât nu pot să arăt cu degetul înspre ceva anume.

I-am văzut pe unii cum au decis că izolarea este cea mai bună soluție. Nu știu ce să zic... Pe alții cum au mers în partea cealaltă și au declarat că toată pandemia este o prostie. Unii și-au găsit pasiuni ascunse, care să îi țină pe linia de plutire. Alții (ca mine) au scris mult (am scris două cărți în perioada asta; una despre influencer marketing, cealaltă numită ”Pe îngerul meu îl chema Menghină”, deci vă dați seama de dileală e acolo...). 

Bref, n-am nici cea mai mică idee ce să răspund. Dar măcar eu recunosc, știi cum zic.

Seriale & filme

Nu prea mă uit la filme. Adică aproape nu mă uit, ce să mai... Prefer să citesc, să ascult muzică și să mă uit la meciuri (de rugby, în special). Asta-i sfânta treime la mine. În afară de a petrece timp cu familia, asta-i nenegociabilă chestiune și în afara oricărui tip de top.

Mă mai uit la filme. De cele mai multe ori când trage cea mică de mine, deci ne uităm la de astea mai de copii. Singurele două seriale pe care le urmăresc în perioada asta a fost noul Star Trek (le-am văzut pe toate celelalte, deci...) și Romulus (sunt mare fan de istorie, deci...). Altfel, nu cred că am văzut 5 filme de la cap la coadă tot anul... 

Cărți

Mă monitorizez, ca să zic așa, de vreo 2 ani pe linie de citit. Și am descoperit că am un ritm de cam 11 cărți pe lună. Unul constant. Mai mult de atât îmi pare că mă forțez și că nu învăț cu adevărat ce aș putea să învăț din cărțile pe care le citesc. Mai puțin de atât simt ca un gol, ca un fel de înfrângere.

 Problema este că sunt un cărțoholic. Cumpăr cărți într-un ritm de cel puțin 20 pe lună. Deci e clar că îmi dă cu virgulă și că nu apuc să le citesc pe toate. Dar asta este, fiecare trebuie să avem stolul nostru de păsărici, ce să mai zic... 

Sunt multe cărți care mi-au rămas la suflet. Și pe care le recomand constant. ”Paradoxul Cimpanzeului” a lui Steve Peters pe zona de înțelegere a modului în care ne funcționează creierul. ”Arta Relaxării” a Claudiei Hammond despre studiul făcut pe 30.000 de oameni din toată lumea și care au cocoțat lectura pe locul I în Top 10 chestii care îi relaxează. Paul Beatty ”Io contra Statele Unite ale Americii”, o demență de carte despre un fermier de culoare care vrea să redevină sclav. Albert-László Barabási ”Formula. Legile universale ale succesului”, transilvăneanul nostru ajuns mare în SUA care ne explică științific despre chestiunea în cauză. ”Scrisorar”-ul lui Șișkin. ”Omul duplicat” a lui Saramago. Excelenta și înfricoșătoare serie SF ”Amintiri din trecutul Terrei” de Liu Cixin. Sunt multe. Dacă mă pornesc, nu mă mai opresc...

 Cea mai discutată carte în bula mea... Cred că a fost ”Homo Sapiens” a lui Harari. Cred.

Cât de mult ai îmbrățișat online-ul

Numele meu este Cristian China-Birta și sunt un Zoombie. Nu pentru că așa am ales eu, ci pentru că așa au ales vremurile pentru mine. Am cel puțin 3 zoom-uri (deja este substantiv comun...) pe zi. Pe medie 2 de business și unul pe sistem de mai relaxare din seriile de interviuri pe care le fac, de regulă pentru secțiunea de pe blog

#IstoriaNeÎnvață. M-am adaptat repede, nu a fost problemă. Doar am imediat 15 ani de experiență în digital. Doar că nu aș zice că îmi place acest mod de comunicare. Cam deloc.

Timp liber virtual

În ordinea numerelor de pe tricou a fost așa: concerte, discuții (interviuri, conferințe, lansări de produse etc) și teatru. Am făcut doar singură întâlnire pe Zoom cu familia lărgită și mi s-a părut oribil, așa că am preferat să vorbesc personal cu cea sau cu cel de care mi se făcea dor.

Dacă aș putea trăi online? Sigur că aș putea. Dar de ce să o fac? Suntem ca în bancul ăla cu ”Ar putea Elveția să devină țară comunistă? Da, ar putea, dar ar fi foarte urâtă”. Digitalul este o sculă pe care omul să o folosească. Nu un mod de viață. Asta n-ar fi rău să și-o tatueze unii pe ecranul telefonului, ca să zic așa.

Shopping 

De pe Libris și de pe Litera. Cărți, firește.  

Scump, nimic. Inutil, multe. Spre exemplu, o tăviță cu preș dezinfectant pentru intrarea în casă. În afară de faptul că ne împiedicam mereu de ea și că sărea soluția aia peste tot, altceva nu cred că ne-a adus în viață. Sau ceva lampă de veghe cu două porturi USB pentru încărcat chestii, pe care nu o folosesc nici ca lampă, nici ca încărcător.

Ce lucruri utile ai cumpărat

Cărțile. Clar. De departe. Și un suport rabatabil de ăla de metal, care să mă ajute să folosesc laptopul la tot felul de înălțimi și în tot felul de poziții. Și măști de alea deștepte, cu filtrare de jde ori mai mare decât alea normale.

Cum s-au schimbat cheltuielile & prioritățile

N-aș zice că s-au schimbat masiv. Ci că doar au fost niște consecințe ale pandemiei. În sensul că, spre exemplu (și din punctul meu de vedere din fericire...), nu am mai băgat bani în haine și încălțări așa cum făceam anii trecuți în perioada asta. O consecință nașa pentru feng shui (dar bună pentru economii) a fost că nu am mai călătorie. Una din chestiile pe care le-am simțit direct în plexul meu ontologic, de altfel...

Ce ai învățat să gătești

Burgeri. Nu am făcut în viața mea până acum. Și se pare că îmi ies foarte buni din moment ce familionul în cere constant să le fac. 

Pasiuni noi prin casă

Grădinărit, nu. Renovat, oarecum. În sensul că am angajat meșteri, eu doar am fost mare manager de management și le-am spus ce au de făcut :D  

Pasiuni noi nu am descoperit. Dar am descoperit că am o grămadă de lucruri despre care nu știam că le am, așa că le-am donat sau le-am aruncat, după caz.

De la job

Pe lângă faptul că a fost un efort managerial considerabil (dar atât de frumos...) să creștem agenția de la 12 oameni la începutul anului la 30 acum când scriu aceste rânduri, cred că proiectul cel mai fain (dar și greu pe alocuri, tocmai prin complexitatea sa) a fost #Generația30. Platforma cu toate declinările sale prin care am aniversat 30 de ani de RFI Romania. Un proiect care a pus la muncă toate departamentele agenției. Și pe mine, îți dai seama, ceea ce spune multe despre cum a fost... :D

Cea mai tare campanie din 2020

 Pe mine m-a rupt în două - uite, și acum când scriu rândurile astea se ridică părul pe mine... - campania ”Dăruiește viața” cu copii care împăturesc cearceafurile de la paturile din spital unde alți copii s-au dus să moară puțin. Gata, mi-au dat lacimile și acum...

Inspirațional de final 

Răspund așa: după ce se termină pandemia, o să dau drumul unei inițiative numită #CrâșmePrinCartier. Sau ceva de genul. Prin care o să mă duc la TOATE crâșmele din cartier și o să intru în vorbă cu oamenii de acolo. Am răspuns la întrebare? :D

Ce ți-a lipsit cel mai mult 

Dincolo de interacțiunea directă cu oamenii (asta-i pentru mine ca bateria pentru lanternă), cel mai mult mi-au lipsit călătoriile. În mod normal, anul acesta aș fi făcut, cu avionul sau cu mașină, cine știe câte zeci de mii de km. Da, asta mi-a lipsit teribil.

2020 într-un meme