[2020. Ghid de supravietuire] Ana Rinderu: Nu cred ca pandemia ne-a facut mai buni, dar ne-a aratat ca vietile noastre sunt mai legate decat credeam

La sfarsit de an, facem bilantul. Cu de toate. Cu job, viata, skilluri de pandemie. Si poze. Le-am cerut intervievatilor sa ne trimita o poza cu ei care sa spuna cel mai bine 2020. Ana Rinderu, Group Creative Director Heist Industries, spune ca anul acesta a avut exact 0 photo opportunities si ca asta reprezinta cel mai bine 2020. Ne-a trimis un selfie de casa, dar machiata si imbracata frumos, dupa cum se vede mai sus. De altfel, am primit multe selfie-uri in seria noastra: ba cu un pahar de vin, ba cu un deget ridicat, ba cu o captura dintr-un joc video... Cu ele sa incheiem anul. Si cu ganduri bune.

 Pandemia nu ne-a transformat intr-o comunitate globala (ba dimpotriva, chiar a adancit clivaje mai vechi), dar ne-a aratat cat de mare poate fi impactul actiunilor noastre asupra vietilor celorlalti. Poate ca asta ne va face mai responsabili, spune Ana

Vorbim cu ea mai jos despre ce a fost mai greu, dar si ce a fost mai bun, despre shopping, plante, filme, carti si tot ce a ajutat ca anul acesta sa fie mai usor de supravietuit.

Ce a fost greu, ce a fost usor, ce a fost bun, ce a fost urat

2020 a fost un an in care s-au schimbat atat de multe, incat imi e si greu sa imi dau cu parerea. Nu pot sa ma gandesc la 2020 ca la un final, pentru ca inca mi se pare ca efectele a ceea ce s-a intamplat se vor vedea mult timp de acum incolo. Si inca fac eforturi ca sa wrap my mind around it.

Pare un nou inceput, dar ce fel de inceput? O sa fie mai bine, o sa fie mai rau? In contextul actual, in care totul se redefineste, de la modul in care interactionezi cu lumea la modul in care te raportezi si intelegi lumea, pare ca 2020-ul e inca neterminat: un ocean de schimbare ale carui efecte sunt epocale si inca necunoscute. La finalul acestui an, am ramas cu sentimentul nesatisfacator, dar humbling, ca nu stii ce se intampla si ce se poate intampla. You just go with the flow, respecti regulile si speri la ce e mai bun.

Rele au fost destule. Si de ele au trebuit sa se loveasca altii decat noi. De prea urate n-am avut parte. Din bula mea, 2020 s-a vazut ca o incetinire fortata, dublata de anxiety adrenaline si de sentimentul constant de lipsa de control si stagnare. Si asteptare. Umplere de timp. Distractii. Imposibilitate de a-ti face vreun plan. Noul normal pare o conventie, ceva improvizat pe care trebuie sa il accepti pana trece. Deci pentru mine, asta a fost cel mai greu. Nu neaparat statul acasa, cat impresia lipsei de optiuni adevarate. 

Dintre cele bune, acel sentiment humbling de care am zis mai sus, pe care il ai atunci cand situatia e mai puternica decat tine. Realizarea ca se poate trai si cu mai putin. Si poate iese ceva bun si din faptul ca, vrand-nevrand, a trebuit sa prioritizam intre ce e esential si ne-esential.

Si usoare? Lucratul din pat cand am chef si no make-up days 

Ce a ajutat cel mai mult 

Rabdarea. Cel putin un call pe zi cu o persoana care conteaza. Declutter-ul fizic, de haine si obiecte, probabil in compensarea celui mental. Sa ma imbrac si sa ma pregatesc dimineata chiar daca ajung pana la masa din bucatarie. Lucratul din alta parte decat de acasa – singura forma de libertate pe care am putut sa o gasesc in pandemie. Si scaderea presiunii pe mine: da, e ok sa ai si zile in care nu esti super-productiv.

Filme & seriale. Carti

Queens Gambit, Sex Education si Friends (pentru atunci cand am nevoie de o pauza). Tot de pe Netflix, recomand documentarul “13^th” si “Wild Wild County”. De pe HBO, am urmarit cu placere Barry.

Am inceput sa citesc Factfulness pentru ca vreau sa incerc sa inteleg mai bine lumea. Si vreau sa citesc I Know Why the Caged Bird Sings de Maya Angelou, din acelasi motiv. Mi-a placut Normal People de Sally Rooney, a millennial must-read.  

Cat de mult ai imbratisat online-ul

Am “trecut” online, pentru ca n-am avut incotro. Dar nu cred ca onlineul poate inlocui vreodata viata reala. Sunt sigura ca putem sa gasim o cale digitala ca sa facem aproape orice, dar lucrurile “normale” sunt inca cele IRL, de ele ne e dor si la ele ne raportam.

Nu sunt o persoana super outgoing, dar imi e dor de lumea reala. Poti sa citesti mai mult si sa te inscrii la mai multe cursuri online si sa inveti mai multe, dar e totusi o pierdere acolo. Lumea nu mai e un pool de experiente, nu iti mai iei energie din interactiunea cu altii, din conversatii, din lucruri facute doar pentru ca asa ai chef si te taie capul. Daca mental iti iei energie din treaba asta, atunci n-ai cum sa nu simti ca stagnezi.

Poate ca, mai incolo, o sa ajungem intr-un punct in care o sa ne intrebam daca un lucru facut in persoana va merita efortul. Si poate ca raspunsul o sa fie “nu”. Dar pana atunci, o iesire adevarata bate orice social hour pe zoom.

Shopping

Incredibil, dar chiar nu cred ca mi-am cumparat vreun obiect pe care il consider inutil. Dimpotriva, am facut un declutter masiv pentru ca am simtit nevoia de spatiu. Cat mai mult spatiu.

Modul meu de a profita de timpul petrecut acasa a fost sa investesc in “ritualuri” pe care nu as fi avut timpul si rabdarea sa le fac inainte. Deci, tratamente de par, de fata, masti si alte lucruri care presupun sa ai minim 3 ore in pijamale la dispozitie. Si la un moment dat am fost la un pas sa cumpar o canapea in miniatura, pentru pisici. Dar astea au fost cam singurele “scapari”. In rest – mare surpriza chiar si pentru mine -  am fost destul de cumpatata.

Ce ai invatat sa gatesti? :)

Scovergi. Si gogosi.

Pasiuni noi

Decorat si gradinarit 2 in 1. Mi-am cumparat muuulte plante.

Cea mai tare campanie din 2020

Cu siguranta nu e cea mai tare, dar m-a facut sa zambesc intr-o perioada cand viata era un meeting call continuu:

Mai multa mizantropie dupa 2020? Sau intelegi mai bine oamenii?

Putin din amandoua. Pentru ca lumea s-a restrans si s-a expandat in acelasi timp.

Nu cred ca pandemia ne-a facut mai buni, dar cred ca ne-a aratat ca vietile noastre sunt mai legate decat credeam. Si sper ca instabilitatea care a doborat structurile vietii asa cum le stiam lasa mai mult loc de creativitate si reconsiderare a alegerilor pe care le facem. Pandemia nu ne-a transformat intr-o comunitate globala (ba dimpotriva, chiar a adancit clivaje mai vechi), dar ne-a aratat cat de mare poate fi impactul actiunilor noastre asupra vietilor celorlalti. Poate ca asta ne va face mai responsabili.  

Cred ca e mult loc si potential de schimbare. Nu imi dau seama de masura in care o sa se intample, dar macar e loc sa ne-o imaginam.

Ce ti-a lipsit cel mai mult 

Persoanele dragi care nu se pot intoarce acasa.

Imaginea anului

N-am imaginea potrivita, dar stiu sunetul perfect.