Talentul, creativitatea, dar si curajul de a avea un business in Romania, se mostenesc. Aflam din istoria personala a designerului Ina Isbasescu, ai carei strabunici au fost antreprenori inainte de comunism. Ina a creat prima colectie pentru brandul INAIS in urma cu 4 ani, iar pana atunci a facut costume de teatru, de film si a fost stilist la Pro TV.
Munceste din al doilea an de facultate, iar combinatia dintre studiu si lucru a ajutat-o sa isi inteleaga mai bine meseria si sa o practice temeinic. Mai ales ca, ceea ce invata la cursuri, nu prea avea mare legatura cu practica. Din studiu nu s-a oprit nici acum, este un proces continuu in creatie, iar cel mai dificil gaseste inca atingerea echilibrului intre a lasa in urma o greseala si a merge mai departe cu folos.
Ina Isbasescu a creat anul acesta costumele pentru cel mai recent serial HBO, “Bani negri (pentru zile albe)” scris si regizat de Daniel Sandu.
“Provocarea principala pentru mine a fost sa sustin vizual un scenariu foarte bun, creind costume pentru niste personaje credibile, dar care sa nu faca parte din Romania pe care am tot vazut-o in filmele romanesti, terne, ci sa poata face parte dintr-un univers care nu este 100% romanesc”
Vorbim cu designerul Ina Isbasescu despre munca sa si despre evolutia consumatorului de creatii vestimentare romanesti. In plus, aflam amanunte despre costumele actorilor din serialul HBO si despre calatoria brandului INAIS in primul an de pandemie.
Despre tine
Background-ul meu este unul de arhitect cu parinti cercetatori (fizicieni de-a dreptul), iar unii dintre strabunici ei insisi antreprenori, inainte de comunism, bineinteles. Uneori tata se mai intreaba de unde am aparut eu in familie cu apucaturi de desen si de pictura, si descoperim tot felul de straunchi si de stramatusi care mai de care mai pictori si desenatori.
Pana sa ma apuc de design vestimentar am practicat scenografie de teatru, am facut costume de teatru si de film, am activat ca stilist de televiziune al PRO TV si am creat costume pentru publicitate. Designul vestimentar a mustit cumva in toti acesti ani, si producand, de la un moment dat, exclusiv design de costume, a venit ca o continuare/completare fireasca a universului meu. Parcursul in sine ca designer vestimentar este dedicat brandului INAIS, dar eu practic in continuare design de costume, in cazul meu cele doua domenii (costume si vestimentatie) sunt parti ale aceleiasi lumi.
Povestea brandului INAIS
INAIS este despre curajul de a fi tu insuti, despre a fi unic si autentic. Curajul de a fi liber sa iti gasesti inspiratia si sa ii inspiri pe altii si vorbeste despre cele doua fete ale aceleiasi monede, despre legatura fragila dintre universul nostru interior si ceea ce lasam sa se exprime in exterior. Vorbeste despre fuziunea dintre creativitate si tehnologie, despre coabitarea dintre vechi si nou, dintre clasic si modern.
Totul a pornit ca un parteneriat intre mine, Ina Isbasescu, designer si creator al brandului, si Simiz Fashion, una din cele mai puternice si speciale fabrici de manufactura textila din Romanaia, in dorinta de a demonstra ca si in Romania, cu mana de lucru si competentele locale ( industria textila lucreaza pentru branduri faimoase din toata lumea) se pot crea si realiza produse autentice, de foarte buna calitate. Am sustinut, iata, inca de la infiintare conceptul acum “pe val” de “buy local”, in ideea ca, pentru viitorul nostru, este obligatoriu sa cream si sustinem branduri valoroase “made in RO”.
Brandul nostru este un “timeless classic with a personal touch”. E un mix stilistic al erei noastre, post-post moderne. Are un core arhitectural care porneste cred din backgroundul meu de arhitect si un touch final de stralucire sau de jocuri de printuri/ efecte si nuante care provin din lumea spectacolului in care activez, sub o forma sau alta, drept designer de costume.
Stilul
Stilul abordat povesteste despre cum, in lumea de azi, avem nevoie de confortul unui obiect vestimentar comod concomitent cu nevoia de show-off. Este versatil, pentru ca poti sa te imbraci in hainele noastre de dimineata pana noaptea, fiind in acelasi timp tu insuti, dar si remarcat. Este unic, pentru ca poti fii sigura ca, obiectul pe care il porti are pe / in el marturia efectului mainilor unor lucratori in domeniul textil care au vopsit/ pictat / realizat efectul de design niciodata perfect la fel, desi este un proces industrial.
Este special, pentru ca materialele devin foarte placute corpului, in urma tuturor tratamentelor la care sunt supuse si nu le regasesti folosite / tratate la fel la alte branduri. Nu in ultimul rand, stilul INAIS este unul curajos, pentru ca iti propune sa renunti la preconceptii de genul: “nu pot purta auriu si argintiu in acelasi timp”, “ nu pot asorta o voaleta cu o jacheta din puf”, etc. “Mix&Match” este in ziua de astazi o abordare profund personala, si brandul meu isi propune sa povesteasca mult despre asta.
De unde vine inspiratia
Ma inspira orice. #befreetoinspire este sloganul nostru, un mesaj despre libertatea personala, despre a-ti gasi curajul de a te exprima si de a te simti bine in pielea ta. Dar inspiratia are in spate, cum se spune, 99% transpiratie, in concluzie nu vine nechemata. Iar ca sa o chemi trebuie, in afara de a fi pasionat, sa fii constant in exercitii de gasit inspiratia... adica sa lucrezi, sa experimentezi si cercetezi in permanenta.
In plus, oricat de inspirat ai fi, fara puterea si munca de a duce inspiratia in realitate, inspiratia buna se volatilizeaza rapid. Asa ca, pe fondul muncii asidue de a crea si aduce in realitate ce-ti trece prin cap, indiferent de domeniul in care activezi, sa iti gasesti libertatea de a fi inspirat mi se pare cel mai profund, serios, constant si magic exercitiu personal.
Perioada de inceput a business-ului
Prietena mea Lidia Herescu, pe care o cunosteam din vremea in care eram stilist al PROTV, si care este creierul tehnologic al INAIS, fiind un profesionist al productiei vestimentare in Romania, a trecut pe la mine la o cafea, impreuna cu prietena ei, Elena Simiz, antreprenor in Simiz Fashion. Pe vremea aceea incepusem de curand aventura cu Atelier Persona, locul unde producem costumele pentru teatru si film. La o cafea in biroul meu de atunci, am vorbit despre cum ne-ar placea fiecareia sa facem si sa purtam niste rochii foarte frumoase, care nu se gaseau pe atunci, pe piata din Romania ( asta se intampla acum aproape 5 ani ). Si vorbele s-au transformat la scurt timp in fapte, cred ca cele mai frumoase lucruri se pot naste, intr-o prietenie, de la o cafea.
Prima colectie
Asa ca am produs o colectie capsula din denim (materialul de baza al conceptului), pe care am dus-o la un targ la Copenhaga. Nu pot sa uit faptul ca, desi era un targ finantat de Statul Roman, am fost abandonati in ultimul moment de catre autoritati, din motive care tineau de birocratia specifica romaneasca. Nu numai noi, mai multi reprezentanti romani care plecau la acel targ. Dar am plecat, pana la urma, pe banii nostri, pentru ca era pacat de toata munca, investitia si implicarea.
Cumva acel targ a reprezentat inceputul. Si, cumva elocvent pentru Romania, s-a intamplat exclusiv prin forte proprii. Apoi lucrurile s-au desfasurat de la sine. Toate cele trei despre care v-am povestit ca am baut acea cafea, si care am pornit in aceasta aventura, am avut mereu si un alt business principal de sustinut, care era practic motorul cresterii personale a fiecareia, si era pornit si solid pe picioarele lui inainte de aparitia acestui copil de brand vestimentar, care a evoluat organic pe acest fond, a crescut cu noi si printre noi. Bucuria si confirmarea cele mai mari le reprezinta fidelitatea clientelor, care cumpara constant indiferent de intamplari si de vremuri, si care sunt indragostite de brand, carora pe aceasta cale tin sa le multumesc, si care ne fac sa speram ca acea cafea despre care v-am povestit a fost una foarte buna! Pana la maturizarea completa cred ca mai sunt ani de trudit, trait si cules roade, stii cum se spune, “the 50’s are the new 30’s” si tot asa.
Cele mai importante invataturi ale tale, ca antreprenor si designer
Am invatat din tot si din toate. Am studiat mult, sunt o persoana studioasa de fel, nu imi place sa citesc paginile pe diagonala. Am desenat si pictat mult, am citit multa literatura in domeniu. Din toata scoala pe care am facut-o, de la gradinita pana dupa facultatea in sine, am invatat sa invat. Am inceput sa lucrez ca scenograf din anul 2 de facultate, si asta m-a ajutat mult sa incep sa invat si concret cum se fac lucrurile, sa ma izbesc de ele. Stim cu totii ca sistemul de invatamant romanesc nu are inca prea mare legatura cu practica, asa ca, daca te apuci de timpuriu sa si infaptuiesti, cu riscul de a face multe greseli, ai toate sansele sa inveti temeinic sa si practici meseria.
Din invatat nu te opresti niciodata, asta daca esti un om al timpului tau, asa ca invat in continuare pe cat pot de mult. De exemplu, inainte sa construiesc INAIS am inceput a invat cum e cu brandingul. E ceva ce mi se insamantase intr-un curs optional in facultate si a ramas acolo latent, asteptand sa fie descoperit. M-a ajutat mult ca am facut asta, pentru ca sunt constienta ca am construit pe o baza consistenta. Astazi, tot universul de gadgeturi electronice care ne deschid lumi virtuale necunoscute ne constrange sa invatam in permanenta. Este de bine! Dar cel mai dificil este sa invat din greseli, trebuie mult exercitiu pentru asta, sa gasesti mereu balanta echilibrata intre a lasa in urma si a merge cu folos mai departe.
Cine poarta creatiile tale
Clientele/clientii nostri sunt cei pe care i-am avut de la bun inceput in target: fac majoritar parte din clasa de mijloc, in crestere in Romania, sunt persoane instruite, care practica o meserie, care citesc si beletristica, merg si la cate un spectacol, si la cinema, care sunt si iubitori de arta. Clientele INAIS sunt femei cu personalitate, critice, care si-au format un stil propriu,distinct, pentru care noi venim ca o invitatie la a descoperi senzatii, forme si emotii noi. Ca si obiectele create de noi, clientele noastre nu au varsta.
Evolutia consumatorului roman
Consumatorul roman a evoluat mult, in timp scurt. E un consumator pe care, daca il cuceresti, ramane fidel. Este foarte critic si atent pe ce da banii ( si aici, din pacate, mai e mult pana la bugetele ideale ), dar este in acelasi timp foarte deschis la idei noi si valoroase. Si noi evoluam alaturi de consumatorii nostri.
Una din cele mai mari capcane pentru designeri este aceea de a se crede mai destepti decat consumatorii lor. E acelasi fenomen care se intampla si cu spectatorii. Daca esti coerent si atent la consumator, oamenii merg pe mana ta. Cel mai greu este insa sa ajungi la consumator. Aici avem noroc ca exista social media, care devine canalul de vanzare cu potentialul cel mai mare pe termen lung, dar Romania, din pacate, din punct de vedere urban, nu are nicio configurare adevarata pentru retail. In afara de malluri, care sunt comode, dar de care oamenii s-au cam saturat, zona de brick and mortar pentru brandurile de moda si nu numai este un dezastru. Nu ai pietonale, nu mai ai strazi comerciale, nu ai piete, asa ca a avea un magazin de reprezentanta cu personalitate, in afara de cateva branduri consacrate, este aproape imposibil.
Eu cred ca este una din principalele cauze pentru care nu avem cu adevarat consumatori de moda, pentru ca in Bucuresti, de exemplu, nu ai nicio zona in care sa vezi vitrinele marilor branduri care dau tonul in moda... nu ca nu ar fi venit in Romanaia... nu au unde expune in Romania. Si de aici tot cercul vicios legat de consum si de consumator. Am credinta insa ca, desi mai incet, si acest lucru se va schimba, punctual.
Noi, spre exemplu, am deschis un showroom intr-o zona a capitalei care este considerata una dintre “cele mai bune”, pentru clasa medie, desi nu este in centru. Culmea, dar aici nu exista nici strazi cu restaurante, nici cu magazine, in afara de cele de cartier, pentru ca infrastructura nu e gandita ca atare. Si desi exista un mall in apropiere, lumea are nevoie sa se plimbe si sa socializeze, atat in spatiu verde cat si in magazine, restaurante si cafenele frumoase. Este esential pentru toti, si creatori, si consumatori. Din pacate a venit pandemia si planurile tuturor au fost puse pe hold, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa mergem mai departe si sa construim vitrine!
Cum a evoluat perceptia femeilor asupra imaginii lor
Perceptia femeii asupra imaginii ei este in continua schimbare. Dar si a barbatului! Sunt leagte. Au legatura directa cu evolutia societatii, evident. Una este sa vorbim despre aceasta perceptie in America, alta in nordul Europei, alta in Romania si alta in tarile arabe. Fara indoiala, bate vantul egalitatii de gen, care, sa fim seriosi, din punct de vedere investitie, este si cel mai profitabil pentru retaileri. Una e sa iti bati capul cu modele si croieli foarte diferentiate, care presupun efort mai mare financiar, si alta este sa investeti in acelasi blazer, cu mici modificari si pentru femei si pentru barbati. Am extrapolat, dar adevarul nu este foarte departe. Daca te uiti cu atentie, piata de moda care acopera majoritatea consumatorilor, spre asta se indreapta.
Pe de alta parte, femeile, dintotdeauna, au simtit mai pregnant nevoia de a iesi in evidenta vizual, si aici cred ca are legatura in mare masura cu modelele si cutumele de exprimare a emotiilor, asa ca nevoia de design specific corpului feminin nu cred ca se va epuiza vreodata. Vor iesi la iveala forme noi. Oricum, in lumea occidentala, de dupa al doilea razboi mondial, statutul social al femeii s-a modificat major, automat si perceptia despre sine, si cred ca asta a dus la faptul ca femeile stiu in proportie mai mare ce isi doresc, si de ce isi doresc, asa ca, daca esti designer de haine pentru femei, trebuie sa fii din ce in ce mai empatic cu ele.
Foto: Adi Marineci
Despre colaborarea cu HBO
Colaborarea cu HBO, pentru costumele noului serial romanesc difuzat de HBOGO “Bani negri (pentru zile albe)” a fost una foarte frumoasa si speciala. Propunerea de a crea costumele a fost neasteptata, asa cum ni se intampla multe din lucrurile bune in viata. A venit in contextul in care tocmai terminasem lucrul la un alt film, lucrurile s-au legat cumva firesc. Nu mai facusem demult timp serial, practic de la “Cu un pas inainte “ al PROTV, care a fost si el un aducator de suflu proaspat pe micile ecrane, la vremea lui. Si in cadrul noului proiect HBO era o abordare noua, o miniserie de fictiune care sa trateze problema dureroasa a coruptiei din Romania, dar intr-o cheie comica.
Foto: Adi Marineci
Provocarile
Provocarea principala pentru mine a fost sa sustin vizual un scenariu foarte bun, scris si regizat de Daniel Sandu, creind costume pentru niste personaje credibile, dar care sa nu faca parte din Romania pe care am tot vazut-o in filmele romanesti, terne, urat imbracate ( pentru ca da, e trist, dar asa este de cele mai multe ori realitatea strazii romanesti), ci sa poata face parte dintr-un univers care nu este 100% romanesc. Dintr-un oras de provincie de oriunde din estul Europei. Sa fie si “realisti” si “ cinematografici” si “memorabili” si “personali”, cam asta este ce mi-am propus. Si sa se integreze intr-o lume creata de directorul de imagine George Dascalescu si de catre scenografa Simona Paduretu, carora le datorez un context vizual de exceptie.
Greu, acum privind in urma, nu mi se mai pare nimic. Frumos mi s-a parut totul, de la modul in care am colaborat cu productia HBO si Mobra Film, pana la felul in care am lucrat cu actorii, cu echipa. O echipa minunata. Actorii si ei speciali, cu totii, de la Alexandru Papadopol ( alaturi de care nu mai lucrasem de la primul nostru spectacol din studentie, “Noaptea Asasinilor”) si Cristian Bota care formeaza un cuplu comic neasteptat de bun, Medeea Marinescu, pe care am descoperit-o ca fiind foarte pe aceeasi lungime de unda cu mine, si care s-a lasat transformata intr-un personaj diferit de cele cu care v-a obisnuit, Gavril Patru, Valeriu Andriuta, Adriana Irimescu, Maruca Baiasu, Iulia Dinu, Voica Oltean, Radu Zetu, Adrian Titieni, Mihaela Sarbu, Sabina Branduse, Mihaela Trofimov.
Foto: Adi Marineci
A fost o jumatate de an, aproape, in care am facut naveta la Piatra Neamt si Onesti, locurile unde s-a filmat preponderent, descoperind zone din tara pe unde trecusem razant in copilarie, si care acum mi s-au dezvaluit ca o alta Romanie, eu bucuresteanca fiind, o Romanie frumoasa si cu enorm potential.
Procesul de creatie din spatele unei ”colecții” de serial
Traseul e lung. In cazul unui serial, spre deosebire de film, trebuie sa tii mereu cont de toate episoadele, ca intreg. Scenariul iti da de fiecare data cheia de citire a personajelor, si atmosfera. Apoi urmeaza discutiile cu regizorul, producatorii creativi, actorii, directorul de imagine, scenograful, toate informatiile acestea puse la un loc descriu o lume care sta sa se nasca. Fiecare designer are modul sau de a aborda, personal.
Mie imi place mult sa desenez, sa imi imaginez si sa ajung sa reprezint ceea ce creez in imagini cat mai apropiate de realitate, mai mult decat in schite de atmosfera. In majoritatea cazurilor alegerile le fac intuitiv si apoi le verific in situatiile puse cap la cap, ca pe un puzzle care trebuie obligatoriu sa se inchida final. De multe ori gresesc si reiau, sau greseala naste idei mai bune, refac traseul initial si revin cu alte solutii.
Este un mix de decizii inexplicabile cu solutii care vin rational, matematic aproape, atat de cromatica, de croieli si de proportii cat si de rezolvari practice despre cum se imbraca/ cum se dezbraca, cate dubluri de costum trebuie, unde punem lavaliera, daca este cazul, si asa mai departe. Nici eu nu stiu exact ce va iesi intr-un final, de unde si frumusetea procesului, dar de cele mai multe ori “vad” personajul de la inceput intr-un fel, pe care nu pot sa il explic in totalitate din prima clipa, dar demersul meu de a-l aduce in concret este de cele mai multe ori fidel viziunii initiale.
Rar mi s-a intamplat sa schimb radical abordarea prima. In spatele a ceea ce vad spectatorii sunt, pe langa multe ore de frecat hartia, tableta, tiparele si materialele si foarte multe ore de munca fizica, ( costumele sunt voluminoase, pretentioase ), drumuri, discutii, solutii, pe care nu le faci niciodata singur, ai in spate o echipa de costume.
Antreprenoriatul in fashion pe timp de pandemie
Supravietuirea este cea mai grea. In astfel de situatie faci tot ce poti ca sa nu mori si sa gasesti alternative sa mergi mai departe. Pentru noi, asa cum povesteam, faptul ca INAIS este un brand care a pornit construit din a face lucrurile frumos si bine, faptul ca anul acesta am pus pe “hold” planul pe care il aveam pentru dezvoltare, a insemnat ca ne asumam cu totii, din toate punctele de vedere, o pauza. Dar pentru atelierul meu in sine cat si pentru fabrica, ca pentru toti producatorii din domeniu, a fost o cursa continua de a nu pierde comenzi, de a nu lasa angajatii pe drumuri, de a face fata oricat de greu ne-a fost, fara sa abandonam.
Cred ca este valabil pentru toata zona antreprenoriala, ca mai ales in perioada de lockdown, cand majoritatea se gandeau cum sa fuga in munti si sa se ascunda, antreprenorii au lucrat 24 din 24 ca sa gaseasca solutii sa mearga mai departe. Eu am mers zilnic la atelier, am stat multe ore acolo cautand idei si solutii, cu oamenii reveniti repede la treaba, cand lumea era inchisa in case, am facut combinezoane pentru medicii din linia I, am lucrat in 3 schimburi, apoi am facut masti, am facut halate, pentru ca, in situatii ca de razboi ajungi repede la concluzia ca meseria este bratara de aur si curentul electric una din cele mai mari descoperiri ale lumii.
Designul romanesc in urmatoarea perioada
Designul romanesc este un sector firav. Sigur ca si in economiile puternice designul a fost puternic afectat, si ca e si mai rau sa pici de sus, dar acolo ajutoarele pentru sectoarele acestea au fost mai rapid concrete. In Romania, fiind bani mai putini, si destinul fiind considerat, alaturi de arta, un lux, situatia este mult mai trista. Sunt sigura ca in 2021 va fi mult mai bine ca in 2020 pentru ca, in primul rand, oamenii s-au obisnuit cu ideea de pandemie, de boala, de moarte mai aproape, de restrictii. Pana sa gasesti solutii trebuie sa te conformezi constrangerilor...
Dar anul urmator se anunta cu speranta: vaccin, imunizare in procent mai mare, sunt sigura ca vom fi mai liberi sa ne miscam, si automat si sa cheltuim bani. Cred ca fiecare dintre designeri trebuie sa se orienteze catre ceea este esential, catre produsele care il disting fata de restul, va fi un an in care trebuie investit cu prudenta, dar nu trebuie stat pe loc.
Cum se simt anul acesta sarbatorile
Se simt “de acasa”. Asta se traduce prin faptul ca nu mai iesim in oras, cadrul familial e restrans, ne intalnim din nou mai mult virtual, trebuie sa raspundem la intrebarea “ Mama, cum vine anul asta Mos Craciun?”, nu ne mai vine neaparat sa ne punem rochie noua pentru ca e inca foarte buna si cea de anul trecut si sacul, din pacate, poate fi mai gol, pentru ca, de, e pandemie. M-am tot gandit ce as cumpara eu de acest Craciun, si vom incerca sa aducem catre cliente ceva surprinzator, desi nu excludem nici rochia noua.
Ganduri, sperante si idei pe final de an
Anul e aproape incheiat, si nu pot decat sa fiu multumita ca l-am trecut cu bine. Am invatat enorm anul acesta, am descoperit ca oamenii se pot coaliza pentru cauzele bune, ca se pot depasi limite pe care nu le credeam transmutabile, ca o gramada de constrangeri te pot determina sa gasesti potentialul mai adanc si te pot face sa te gandesti la ce este cu adevarat important si valoros in demersul tau. Dincolo de asta, am speranta ca anul urmator ne va gasi mai pregatiti, mai putini speriati si mai increzatori in fortele proprii.
Faptul ca am depasit cu bine criza din 2020, la toate nivelele, ma face sa cred ca anul viitor, cel putin in partea lui calda, vom reveni la obiceiuri abandonate anul acesta, dar vom si incepe sa privim cu alti ochi noua libertate care se intrevede. Mai atenti la cei din jur, mai constienti ca este un must sa crestem brandurile autohtone si sa cumparam de la producatorii locali, ca trebuie sa ne gandim de mai multe ori, cand alegem, la ce istorii au obiectele alese in spatele lor, la ce impact au ele asupra mediului inconjurator si la ce putere de a ne transforma vietile in mai bine ar avea. Sa platim mai scump si sa obtinem mai bun. Lumea se va cerne.
