[2020. Ghid de supravietuire] Mugur Patrascu: E prea multa alintatura in jur despre cat de grele si oribile sunt lucrurile

Nu a fost greu, crede Mugur Patrascu, Founder Screen Native. A fost diferit. O ocazie buna sa vezi pe viu cum o ia razna lumea, ca intr-un reality show global. Sa-i vedem pe oameni asa cum sunt, spune Mugur si isi pune ochelarii roz: "cam irationali, prea comozi, cu senzatia ca sunt centrul universului, plini de propria persoana si de pareri, creduli, militanti intru ce cred, inflexibili si extrem de vocali cand le este frica". Oarecum previzibil, Mugur nu a invatat sa faca banana bread anul acesta. Dar nici mizantrop nu e, oricum ar parea titlul acestui articol. 

Pandemia asta ar trebui sa ne ajute sa schimbam putin canalul, sa trecem din fake, virtual si aspirational, in normal, real si autentic, sa nu mai credem “balivernele” care ni se servesc in jurul nostru, asa cum ne spune maestrul Bahoi.

Asa ca, mai jos, fara fake, fara alintaturi si fara aspirational, pe bune, despre cum a fost anul acesta pana acum pentru Mugur Patrascu: 

Ce a fost greu, ce a fost ușor, ce a fost bun, ce a fost urât

 Mai intai ca nu mi s-a parut greu. A fost in schimb diferit dar diferit din acela bun. 

Personal, este unul dintre cei mai buni ani, foarte creativ si cu initiative in domenii care m-au provocat sa ma schimb si sa evoluez. De la arhitectura la organizarea de evenimente, am facut lucruri din domenii complet diferite si mi-a placut foarte mult.   

In rest, s-a schimbat partial scena, cadrul in care se intampla lucrurile si asta a fost interesant. A fost ca intr-un nivel de joc in care ti se schimba putin regulile iar asta nu poate fi luata decat ca o provocare si o ocazie de evaluare a reactiilor personale. Ca un fel de control periodic necesar. E prea multa alintatura in jur despre cat de grele si oribile sunt lucrurile. Habar n-avem ce inseamna greu. Cea mai mica iesire din confort genereaza drame si catastrofe. 

Nu mi-a placut, bineinteles ca nu m-am vazut asa de mult cu oamenii, ca am baut bere singur pe acasa si nu-mi place deloc aceasta munca la distanta. In rest parca m-am bucurat de toate mult mai intens, parca au avut toate mai mult gust, mai multe nuante, ceea ce e minunat. 

A, mai e ceva ce si mi-a placut grozav: am avut ocazia sa-i vedem pe oameni asa cum sunt, cam irationali, prea comozi, cu senzatia ca sunt centrul universului, plini de propria persoana si de pareri, creduli, militanti intru ce cred, inflexibili si extrem de vocali cand le este frica. Am vazut pe viu ca oamenii se smintesc usor si in general traiesc intr-un echilibru foarte fragil, de orice fel.

Seriale & filme

Mi-a placut Intelepciunea Caracatitei. Cred ca inca mai este pe Netflix. Am vazut multe filme mai vechi iar seriale mai deloc. Nu sunt un mare fan seriale. Ultimul dintre ele este The VOW, despre cat de fragili si cat usor de sedus, sunt chiar si cei mai destepti oameni.

Carti

Citesc constant si numai fictiune. Ma feresc ca de covid de cartile astea cu retete de trait si reusit. Cred ca cititul e ca relatia cu muzica: trebuie sa citesti la rand si sa descoperi melodiile alea nestiute de nimeni, care-ti fac tie placere si, cel mai probabil, nu o sa fie foarte populare daca le impartasesti. Nu cred ca cititul trebuie sa fie o experienta de bestsellere. 

Cat despre bula mea, nu prea se discuta carti, se discuta numai prostii. E pe glume si pareristica. Sunt oricum mai bune astea decat parerile despre carti si in general lucrurile pe care trebuie sa le pastrezi cumva intr-o zona personala. 

Ce mi-a placut in mod deosebit in perioada de izolare a fost substantierea rolului bulei si a social media in general, stabilirea lui ca acest forum, liant care ne tine impreuna. Separati dar impreuna chiar s-a intamplat datorita social media si asta m-a facut sa constitentizez mai bine cat de simbiotici suntem cu acest fenomen. Pentru ca de la el pleaca foarte multe astazi si poate nu constientizam indeajuns cat de mult ne-am schimbat pentru ca ne conectam zilnic prin aceasta interfata formatoare sau deformatoare, cum vreti. 

Cât de mult ai îmbrățișat online-ul 

Dupa cum am mai spus, n-as putea trai online. Nu e o combinatie castigatoare pentru mine. Nu inteleg persoanele care spun ca se simt mai bine in spatele ecranului. Onlineul saraceste, priveaza de nuante, formalizeaza si perverteste. Este si simplu si eficient uneori dar nu, nu-l dau pe experienta reala. Probabil e mai efficient sa mananci cum mananca astronautii dar tuburile alea nu se compara cu nicio masa de pe Pamant. 

In lockdown am incercat sa fac cat mai putine lucruri. Totusi, m-am apucat de niste lucruri mai vechi, am facut niste liveuri cu niste seturi de muzica, mi-am activat cumva putin pasiunea asta. M-am mai apucat sa restudiez tobele si sper sa ma tin de treaba. 

Ne-am luat si o pisica. Pufi. O experienta interesanta a fost sa ma tund singur cu masina de tuns. Nu e nicio smecherie.

Trai obisnuit

Eu nu sunt o persoana foarte moderna. Nu-mi comand mancare prin aplicatiile astea, nu sunt asa conectat la fineturile orasului. Am descoperit in schimb placerea fasolei Heinz cu costita si ceapa in otet. Mi-au lipsit micii.

Ce apreciez insa e ca m-a ferit Bunelul sa incerc sa fac orice forma de banana bread. N-am dat-o deloc in cooking sau asimilate. 

Mi-a parut rau ca am dat niste bani multi pe un mixer de DJ nou pe care l-am folosit vreo cinci saptamani dar in rest n-am prea cheltuit. Cred chiar ca am facut economii. Mi-a placut ca am avut ocazia sa mai repar prin casa si am mai si rearanjat putin. Alta activitate placuta a fost aruncarea unor lucruri care intepenisera pe acolo. 

Oarecum de asteptat, senzatia principala nu a fost ca stau acasa ci ca muncesc de acasa, putin mai mult ca de obicei, cu un consum mai intens si frustrarea lipsei de contact cu oamenii. Perioada asta mi-a lasat senzatia unei rutine automate, un fel de somnambulism activ, o zi a cartitei cu mici variatiuni. Am prieteni care un an intreg au muncit de acasa. Mi se pare oribil. 

Am scris si aici niste concluzii cu privire la senzatiile lockdownului.

Mai mizantrop sau nu după 2020? 

Nu sunt deloc mizantrop, dimpotriva. Cel mai mult mi-au lipsit oamenii, petrecerile alea in care atarni toata noaptea cu o bere in mana dar in care vorbesti cu zeci de oameni. In care dai mana si te pupi pe obraz cu cunoscutele. Astept iar primul zbor, prima vacanta, prima conferinta, prima iesire la terasa. Astept sa ma simt bine in putina inghesuiala. 

Cel mai frumos pentru 2021 ar fi sa simtim din nou pofta de viata, sa simtim din nou ca incepem sa ne dezmortim si ca crestem.

Dar si mai frumos ar fi sa ne gasim pe crestere putin schimbati. Mai atenti la cei din jurul nostru, mai atenti cu natura si cu ganduri, aspiratii si rutine mai sustenabile. Mai putin superficiale sau instagramabile, mai aproape de esenta fiecaruia. 

Pandemia asta ar trebui sa ne ajute sa schimbam putin canalul, sa trecem din fake, virtual si aspirational, in normal, real si autentic, sa nu mai credem “balivernele” care ni se servesc in jurul nostru, asa cum ne spune maestrul Bahoi.