Cu Cătălin Teniță am vorbit de multe ori și din diferite perspective aici, la IQads. Ca antreprenor, activist civic sau specialist în comunicare. Acum vorbim cu el dintr-o postură nouă, de politician. Înainte să își pună costum și cravată de parlamentar, profitam de ocazie ca să îl întrebăm câteva lucruri pentru bula noastră: despre trecerea de la antreprenoriat și societatea civilă la politică, cum rezistă idealismul, care sunt temerile?
Societatea civila nu va putea niciodata să schimbe de una singura sistemul. E nevoie ca acolo să fie politicieni care să asculte, să colaboreze, să învețe și să preia bunele practici din societatea civila, spune Cătălin
Cătălin Teniță este Eisenhower Fellow 2020, a absolvit Facultatea de Drept cu o lucrare de diplomă pe tema Drept Comunitar și este antreprenor în domeniul IT din 2002, când a fondat o companie cu activități de programare și de dezvoltare de produse proprii, fiind de atunci managing partner al companiei. În 2016 a devenit cofondator „Geeks for Democracy”.
În 2020 a intrat în politică, înscriindu-se în PLUS, iar acum candidează la parlamentare pe listele #USRPLUS. Cătălin spune că cel mai important în politică e să nu uiți de ce ai plecat la drum. Peste câțiva ani îi vom aminti de interviul acesta :)
De la ONG & antreprenoriat la politică
Eu am fost antreprenor sau am lucrat în echipe mici toată viața asa că nu am experiențe corporative. Cred că dacă aș fi probabil că as face genul asta de comparație. Un partid e o organizație mare de tot, cu zeci de mii de membri. Nu apuci să îî cunoști pe toți colegii, ca într-o companie mică sau un ONG.
Partea bună e că USRPLUS are totuși o extracție antreprenorială, după mine. Lucurile se întâmplă uman, în grupuri restrânse, pe bază de discuții argumentate, nu de impunere de la centru.
Dar da, intrarea în politică te face să întelegi ca nu poți să tragi de la sold, că trebuie să îți analizezi mai bine declarațiile și acțiunile, că nu mai ești responsabil doar pentru tine și un grup restrâns, că riști ca tot ce vei spune să fie folosit împotriva ta. Mai ales ca lumea nu are așa multă încredere în politicieni, și pe bună dreptate, dupa vreo 30 de ani. De fapt asta e cel mai important pentru clasa politică: recâștigarea încrederii.
Surprizele campaniei
Pete Buttigieg, candidatul surpriză în primarele democrate, are în cartea lui un citat foarte bun pe tema asta, din Leonard Bernstein. "To achieve great things, two things are needed; a plan, and not quite enough time." Borges avea ceva similar pe tema predarii cărților la editură. Se predau când pur și simplu ai rămas fără scuze în fața editorului.
Cam așa și cu campania. E un mare iureș cu mulți oameni dedicați, extraordinari, cu multă energie dar și multă oboseală, cu idei care se fac rapid și idei care s-ar face daca ar fi ceva mai mult timp sau un buget mai are. Dar suprinzător e faptul că e extrem de placut. Ies pe stradă și am parte de discuții interesante, chiar si cu oameni care știu că ne vor vota. Sus sunținatorii și ma bucur că oamenii vor schimbare și au încredere în noi. Vorbesc cu colegii de partid și le admir dedicarea pentru o idee. Și toate astea mă fac să îmi spun un singur lucru: "Cătăline, chiar nu trebuie să îî dezamăgești pe oamenii aștia minunați."
De ce ai intrat în politică
Am intrat în politică pentru că mi-am dat seama că de pe margine, din civism sau antreprenoriat, nu se pot schimba prea multe.
Societatea civila poate indica problemele, de fapt chiar e important ca ea să o facă, pentru că altfel există riscul ca politicienii să inventeze soluții la probleme inventate, să extindă birocrația sau să complice lucrurile.
Societatea civilă poate să piloteze proiecte, să descopere modalitați inovative de a rezolva cerinte sociale. E de pilda ceea de a facut Ovidiu Ro cu "Fiecare copil la gradiniță". Sau ce face Dăruieste Viața cu spitalele ridicate din contribuțiile private. Sau Geeks 4 Democracy cu ajutorul la call-centerul DSP, în criza Covid.
Dar societatea civila nu va putea niciodata să schimbe de una singura sistemul. E nevoie ca acolo să fie politicieni care să asculte, să colaboreze, să învețe și să preia bunele practici din societatea civila.
Poate ca sună patetic, dar e cumva o obligație a generației noastre. Trebuie să lăsăm pentru generația copiilor nostri nu doar o țară mai prosperă, ci si una mai echitabila, mai bună cu toți cetățenii ei.
Cum rezistă idealismul în politică
Încă nu am ajuns să duc luptele în care idealismul poate iesi cu dinții ciobiți. Dar sunt pregătit pentru ele. Nu cred că sinonimul lui idealist este "naiv", ci "principial". Și cred că atâta timp cât nu ai o miză pur personală (vrei ceva pentru tine, de tipul status, putere) poți să îți menții principiile, să nu faci compromisuri rușinoase. Tot ce trebuie să faci e să nu uiți de ce ai plecat la drum.
De ce ți-e teamă
Foarte onest, mi-e teamă de trecerea timpului. De fapt, asta cred ca e o teamă psihanalizabilă la mine. Întotdeauna m-am identificat cu marele iepure alb din Alice, cel care era întotdeauna în întârziere. :))
Mi-e teama că arma cheie a sistemului e temporizarea. Că știu cum să omoare entuziasmul și hotărârea prin fragmentarea lor, prin ridicarea a tot felul de obiecții de formă, de excepții procedurale, de solicitări de dosare cu șină. Și de fapt nu cred ca termenul exact e "teamă". Mai degrabă, mă aștept la chestia asta. Și sunt pregătit să lupt cu tot ce pot pentru a evita genul acesta de înnămolire în proiect.
