O ezitare, o reținere, un moment care trece prea repede, o fotografie nefăcută. În viața fotografilor, amatori sau profesionisti, există cadre și clipe care nu au fost niciodată imortalizate. A rămas doar povestea lor, dar nicio fotografie nu merită lăsată în urmă și tocmai din acest motiv au început să fie adunate într-un muzeu, la Cluj.
Mai mulți fotografi și-au povestit cadrele necapturate, iar acestea au luat o formă artistică cu ajutorul unor ilustratori. Lucrările lor și poveștile fotografilor au fost expuse în Muzeul Fotografiilor Nefăcute, deschis publicului de Călin Ilea în două ediții, una anul trecut și una în pandemie. Anul acesta expoziția a bucurat mulți oameni, de toate vârstele, iar ilustrațiile au avut o notă feminină având în vedere că artiștii au fost toți femei.
”M-am bucurat să aud o doamnă de vârsta a treia care a ajuns la casa de bilete de la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, locul în care am expus, și a cerut un bilet la fotografiile nefăcute. Ne gândeam că proiectul va atrage doar tinerii, dar ne-am bucurat să vedem oameni de toate vârstele la expoziții”
Mai departe, Călin Ilea spune cum a apărut ideea Muzeului Fotografiilor Nefacute, cum au fost primele expoziții și ce fac mai departe.
Cine a făcut Muzeul Fotografiilor Nefăcute
Echipa din spatele proiectului este echipa Fotopia, mai exact o asociație care își propune să promoveze fotografia documentară și fotojurnalismul prin activități specifice artelor vizuale. O parte din noi sunt fotografi, alții sunt profesioniști din domeniul comunicării iar împreună cred că avem o experiență profesională de peste 100 de ani. Am lucrat împreună în presă, apoi am făcut diverse expoziții iar acum încercăm să ducem cât mai departe un festival de fotografie documentară și bineînțeles, Muzeul Fotografiilor Nefăcute.
Despre Muzeu
Conceptul Muzeului este unul relativ simplu. Realizarea de ilustrații pe baza unor povești despre fotografii care nu au fost realizate. La fel ca pescarii, și fotografii au cel puțin o poveste despre o fotografie care le-a scăpat. Ideea unui astfel de muzeu cred că a fost enunțată prima dată de către Dorel Găină, un fotograf clujean și profesor al Universității de Artă și Design. El este cel care făcea des referire la povestea lui Loránd Vakarcs despre un domn sprijinit în cârje, fără un picior, care privea Dunărea alături de cățelul său care, la rândul lui, avea un picior lipsă.
De la această poveste a lui Loránd, unul din membrii echipei Fotopia, a pornit întreaga idee a proiectului. Au mai existat inițiative de culegere a poveștilor fotografiilor nefăcute, dar noi am fost primii care au dus proiectul mai departe și au ales ia legătura cu mai mulți ilustratori români pentru a ilustra aceste situații.
Primele ediții
La prima ediție a proiectului am luat legătura doar cu fotografii din Cluj și am încercat să descoperim povești cât mai variate. A doua ediție a adunat povești de la fotografi din întreaga lume. Prin intermediul lor, ne dorim ca publicul să descopere lucruri necunoscute despre munca fotografilor, despre situațiile pe care le întâlnesc și despre deciziile etice pe care aceștia le iau în a face sau nu o fotografie.
La prima ediție, ne-a fost greu să adunăm poveștile pentru că fotografilor le era greu să înțeleagă cum va arăta proiectul. După prima ediție, dificultatea a fost tot să adunăm poveștile de la fotografi. Dar, de această dată nu mai era problema de a înțelege ce vrem să facem, pentru că avea deja ilustrațiile de la prima ediție, ci faptul că nu toți suntem la fel de buni în a ne exprima în scris, cum suntem în a ne exprima în fotografii. Au fost multe telefoane, multe mesaje și remindere pentru a primi poveștile. Dar, în cele din urmă am reușit.
Expozanții
Pe foarte mulți dintre fotografii care participă la proiect îi cunoaștem personal. Pe alții i-am descoperit apelând la contactele prietenilor sau pur și simplu printr-un mesaj trimis pe canalele lor de social media. În momentul în care le-am prezentat proiectul au fost foarte deschiși în a prezenta situații care de multe ori aveau o puternică încărcătură emoțională. Cred că numitorul comun al acestora este atenția pentru subiectul fotografiat. Într-un fel sau altul, fiecare poveste atrage atenția prin felul în care fotograful se raportează la imaginea din fața aparatului de fotografiat.
Ilustratorii cu care colaborați
Anul trecut am lucrat cu George Roșu. El a fost foarte entuziasmat de proiect, chiar dacă nu se definește ca ilustrator. George a fost cel care ne-a dat o mână de ajutor în condițiile în care, la prima ediție, bugetul a fost unul adus de acasă.
La ediția cu numărul doi, am primit recomandări de ilustratoare, astfel că am decis să lucrăm cu: Ágnes Keszeg, Criss Barsony, Claudia Chelaru, Lucia Mărneanu, Roma Gavrilă și Maria Surducan. Organizatorii Festivalului Jazz in the park, echipa Fapte, ne-au ajutat să expunem o mică parte din proiect în aer liber, într-o zonă centrală din Cluj-Napoca. După o perioadă lungă, în care am încercat să căutăm parteneri și am scris proiecte de finanțare, am reușit să atragem de partea noastră Accesa, un prim partener comercial și să obținem o finanțare din partea Primăriei Cluj-Napoca.
Asociația Fotopia are mai multe parteneriate încheiate cu organizații care activează în domeniul fotografiei, printre care: CAPTA, Inquam Photos, documentaria.ro și CDFD.
Strategia de comunicare și promovare
Încă suntem la început de drum cu promovarea proiectului în mediul online. Realizarea ilustrațiilor și a expoziției de anul acesta a consumat o bună parte din resursele noastre. Am reușit, de câteva zile, să lansăm site-ul proiectului, www.unmade.photo, iar de acum încolo începem să promovăm acest site pentru ca oameni din întreaga lume să poate descoperi poveștile Muzeului. Vom continua cu postările în social media, pe Facebook și Instagram, acolo unde îi așteptăm pe toți cei care doresc să ne urmărească.
Expoziții cu fotografii nefăcute
A fost 4 expoziții. Prima ediție a Muzeului a fost expusă la galeria White Cuib, a urmat expoziția din cadrul TIFF.18 (Festivalul Internațional de Film Transilvania) și apoi la Fotopia Collective Festival. Cred că cel mai plăcut a fost să vedem reacția oamenilor atunci când citeau poveștile și se uitau la ilustrații. Apoi, reacția fotografilor atunci când se întâlneau pentru prima dată cu ilustrațiile. Până la vernisajul expoziției nu le-am arătat cum au fost ilustrate iar surpriza a fost una foarte plăcută. Ca să citez un fotograf de anul acesta, „a ieșit blană”. Highlight-ul de anul trecut a fost tocmai faptul că am reușit să ducem la expoziția la TIFF și să vindem cărți poștale cu poveștile și ilustrațiile prin shop-urile TIFF.
Anul acesta, unul dintre momentele memorabile a fost acela în care Loránd a surprins discuția dintre două doamne în vârstă în centrul orașului: „Hai că trebuie să ajungem să vedem și fotografiile nefăcute.” La fel, și eu m-am bucurat să aud o doamnă de vârsta a treia care a ajuns la casa de bilete de la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, locul în care am expus, și a cerut un bilet la fotografiile nefăcute. Ne gândeam că proiectul va atrage doar tinerii, dar ne-am bucurat să vedem oameni de toate vârstele la expoziții.
Din pandemie
Ediția aceasta a Muzeului a fost una specială. Din cauza pandemiei am amânat pentru anul viitor a doua ediție a Fotopia Collective Festival. Acest lucru ne-a permis să expunem în cadrul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca. Știam că va trebui să respectăm niște măsuri stricte în ceea ce privește accesul. Temperatura celor care veneau a fost monitorizată la intrare iar participanții au purtat botoșei de unică folosință pe întreaga perioadă a vizitării. Față de prima expoziție cu siguranță am avut un număr mai mare de participanți.
Am avut chiar un moment în care am fost nevoiți să restricționeze accesul deoarece în sălile de expoziție erau prea mulți vizitatori în același timp. Pe deoparte a fost un sentiment neplăcut, pentru că trebuia să le spunem oamenilor să aștept la intrare, pe de altă parte am fost bucuroși să vedem un număr atât de mare de persoane care veneau să vadă expoziția.
În cele din urmă, totul a decurs foarte bine. Am avut inclusiv mai multe vizite a celor de la Jandarmeria Română deoarece pe lista lor expoziția apărea ca eveniment și voiau să se asigure că nu sunt încălcate normele de distanțare socială .
Reacțiile
Publicul a primit foarte bine inițiativa noastră. La fel și fotografii implicați. Asta ne motivează să continuăm și să dedicăm și mai mult timp acestui proiect. Anul viitor, cu siguranță vom începe mai devreme adunarea poveștilor și pregătirile pentru ediția #3.
Ce urmează pentru Muzeul Fotografiilor Nefăcute
Urmează ediția cu numărul #3. Dar până atunci, am pregătit un site al proiectului unde puteți vedea toate fotografiile nefăcute de anul trecut. Anul acesta, vom publica săptămânal noi povești din colecția #2. Fotografii au ocazia să trimită poveștile lor prin intermediul unui formular, iar cei care apreciază proiectul pot să facă o donație.
În perioada următoare vrem să reluăm vânzarea de cărți poștale și materiale promoționale astfel încât proiectul să devină un pic mai sustenabil. Ne dorim foarte mult un partener comercial puternic care să susțină costurile proiectului, mai ales închirierea unui spațiu care să găzduiască permanent Muzeul Fotografiilor Nefăcute.
Arta și cultura pe timp de pandemie
A fost un an foarte greu. Pentru noi, o mare parte din venituri veneau din zona de evenimente de mari dimensiuni, festivaluri de muzică și conferințe. Aceste venituri ne ajutau să susținem activitățile și proiectele culturale. Din păcate, majoritatea au fost anulate sau amânate.
E nevoie ca publicul să nu se oprească din consumul de artă și evenimente culturale. Chiar dacă experiența din online este una atipică, recomandăm să cumpărați în continuare bilete la piese de teatru, performance-uri sau să faceți donații pentru proiectele sau artiștii pe care îi îndrăgiți. Dacă nu dispuneți de aceste resurse atunci oferiți-le sprijin moral și confirmarea faptului că munca lor nu este în zadar, ci vă ajută la rândul vostru să treceți mai ușor peste această perioadă.
