[Sound & Light] Nicu Gălie: Nu mă gândesc să mă reprofilez, iubesc meseria asta și nu mă văd făcând altceva

Trezit 8:30 dimineață, răspuns la mailuri, telefoane, agendă, organizare, plecat la eveniment, load in, montat, probe, cântare, load out, depozit, acasă 01:00 dimineața. Cam așa arăta înainte de pandemie o zi de lucru pentru backline managerul Nicu Gălie. Apoi a venit anul ăsta interesant, care a dat totul peste cap, fapt care i-a dat însă prilej să-și dea seama mai bine ce vrea să facă cu meseria , când totul se va remedia. Speră ca în anii viitori să avem parte de un boom de evenimente, care să compenseze lipsurile din 2020, însă, la pachet cu noi reguli.

"Cred că evenimentele mici, ca și anul acesta, vor continua cu trupe locale. În ceea ce privește festivalurile mari și trupe de peste ocean, cel mai devreme mă aștept în 2022, încerc să fiu realist și cred că pandemia o să schimbe regulile și în meseria asta, probabil toți vom fi nevoiți să adăugăm la health & safety și rezultatul negativ al testului că să putem lucra", spune Nicu Gălie.

Altfel, și-ar dori ca trupele locale să respecte mai mult meseria de sunetist, tehnic sau luminist, așa, crede el, show-urile ar ieși mai bine și toată lumea ar avea în cele din urmă de câștigat.

La început

Am lucrat la Green Hours că administrator al clubului între 1998-2008, dar cu timpul mi-am dat seama că sunt mai mult atras de partea tehnică. Am început să fac sunet pentru diverse concerte și lumini pentru piesele de teatru, în acest timp cântam în 2 trupe de metal și toate acestea cumulate m-au făcut să îmi deschid propria afacere de închiriere backline și tehnic pentru evenimente, Green Sound Team.

Job # 1

Primul proiect ca sunetist a fost în 1999-2000 (nu-mi amintesc exact) un concert de jazz făcut pe un mixer analog de 4 canale. În aceea perioada cred că toată lumea era autodidactă sau încercam să învățăm unii de la alții, ardeam boxe, stricam microfoane și făceam improvizații. Așa am învățat ce înseamnă probele de sunet, la ce trebuie să fiu atent în timpul unui concert, încărcatul, descărcatul etc

De unde înveți

Practica a fost cel mai bun “profesor” și metalul. Cred că am învățat cel mai mult despre meseria de tehnic și backline provider la concertele de rock/metal. Atunci când ai toate instrumentele pe scenă (bass, chitară, full drum kit etc), 7 trupe pe zi timp de 4 zile la un festival, input de 32-40 de canale atunci înveți oricum, plus că întâlnești echipele tehnice ale trupelor străine și încerci să vezi cum își fac ei meseria. Încerc să fiu mereu la curent cu ce apare în materie de echipamente, sunt abonat la site-uri de profil și mă țin departe de fraza “pe vremea mea”, cred că este o meserie care evoluează constant și atunci și tu trebuie să fii deschis la nou.

Am învățat că indiferent de genul muzical, comunicarea și bunul simt sunt cheia, trebuie să înveți să ai tact chiar dacă simți că nu mai poți. Nu ai voie să te enervezi pe trupa sau echipa cu care lucrezi. Ei timp de o săptămâna (în funcție de eveniment) sunt familia ta și trebuie să existe respect chiar și atunci când când simți că cedezi (fix ca masă de Crăciun în familie)

Ce ar putea fi mai dificil

Să încerci să îți stăpânești emoțiile când lucrezi cu trupa al cărei fan ești. Keep it professional, chiar dacă în sufletul tău este o adolescență de 15 ani care vrea să facă poză cu artistul. Încerc să păstrez emoția în amintiri și povești pe care le voi spune copiilor și nepoților… și fețele de tobă semnate ?

Din ciclul piele de găină

Stage manager la After Hills în 2019 și din 2016 sunt backline manager la Rockstadt Extreme Fest. De la Rockstadt am o grămadă de povești, voluntarii care au dus echipamentele lui Hellhammer (Mayhem) în backstage și tehnicul lui a umblat disperat o oră să le găsească sau WASP care au vrut toate cabinetele Marshall de la ambele scene, dar cea mai interesantă/funny a fost Rita Ora la After Hills când am luat scările de la toaletele container din backstage că să îi facem trepte la riserele care aveau 1,50 m.

30 de ani de tregempinge

Înainte nu erau echipamente și se cânta pe ce oferea locația, lucru care s-a schimbat odată cu formațiile străine care au avut cerințe exacte de echipamente. Partea bună este că s-a schimbat comunicarea între oamenii din indrustie, dacă înainte doar auzeam numele dar nu ne știam personal, acum am ajuns să lucrăm mai mult împreună, să ne ajutăm, iar unii dintre ei mi-au devenit prieteni atât de buni încât îi consider familie.

Lipsește, nu aș zice educație, cât înțelegerea meseriei noastre pentru publicul care vine la concerte, mi-aș dori ca formațiile românești să înțeleagă importanța echipei tehnice, video, lumini etc în desfășurarea unui concert / festival și să existe respect reciproc între formație și noi.

Cum arăta o zi de muncă înainte de virus

Trezit 8:30 dimineață, răspuns la mailuri, telefoane, agendă, organizare, ora 10:00 depozit încărcat echipamente, plecat la eveniment, load in, montat, probe, cântare, load out, depozit, acasă 01:00 dimineața. Asta era o zi basic, acum depinde dacă era un festival, dacă era în alt oraș, atunci te trezești la 7 că să fii la 9 la scenă și termini tot la 1-2 noaptea.

Înapoi la normal

E ceva nou, nu am avut niciodată o pauză atât de lungă fără muncă, nu mă gândesc să mă reprofilez, iubesc meseria asta și nu mă văd făcând altceva. L-am luat ca un an sabatic (mai puțin partea cu călătoriile), m-am bucurat că am avut timp să mă văd mai mult cu soția mea, pentru că și ea face aceeași meserie ca mine și atunci ajunsesem să ne vedem mai des la muncă decât acasă. M-am uitat la seriale, am citit, jocuri, cele 2 pisici, redecorarea casei și lucruri pe care atunci când lucram nu aveam niciodată timp să le fac. Clar mi-e dor de scenă, de oboseală și satisfacția pe care o ai după un festival / eveniment, clar am avut și momente de low și pesimism, dar cred că trebuie să încercăm să ne păstrăm mintea sănătoasă.

Cred că evenimentele mici, ca și anul acesta, vor continua cu trupe locale. În ceea ce privește festivalurile mari și trupe de peste ocean, cel mai devreme mă aștept în 2022, încerc să fiu realist și cred că pandemia o să schimbe regulile și în meseria asta, probabil toți vom fi nevoiți să adăugăm la health & safety și rezultatul negativ al testului că să putem lucra. Prefer să fiu sănătos și apt de muncă chiar dacă mai durează o perioada până o să revenim la un alt nomal, dar sunt pregătit pentru ce vine și încerc să rămân optimist.

Povești de pandemie

Nu am auzit, cel puțin în grupul meu de oameni, pe nimeni care ar vrea să se reprofileze. Fiecare a încercat să se descurce, online, streaming, live-uri între 50-100 de persoane. Cred că toți suntem pe survival mode. Am încercat să țin legătură cu colegii apropiați și să ne ajutăm între noi cum putem, financiar sau emoțional.
Am avut noroc cu economiile pe care le aveam, apoi în vară au fost câteva evenimente, clar pe firmă se simte că au scăzut încasările și nu mai sunt contractele din anii trecuți, cum am zis, încerc să rămân optimist și să mă regrupez pentru viitor.

La anul și la multe dorințe

Cred sau sper că o să fie un boom de evenimente în anii ce urmează și o să fie nevoie de oameni, mă pregătesc pentru asta. În martie o prietenă mi-a zis o vorbă care mi-a rămas în cap “2020 o să fie un an greu, dar interesant”. Da, 2020 a fost greu financiar și psihic, dar interesant pentru că mi-am dat seama exact cum îmi doresc să continui această meserie, dar nu aveam timp să mă gândesc la un plan de viitor fiind mereu ocupat, însă din 2021 sper să se concretizeze, Până atunci...Stay safe!